“Sper să fiu un al doilea Anghelache!”

“Sper să fiu un al doilea Anghelache!”

@Interviu cu antrenorul Lucreţiu AVRAM

  Pe “Lulu”Avram l-am cunoscut într-o zi de toamnă, când habar-n-aveam niciunul dintre noi  că destinele noastre profesionale se vor intersecta cândva  pe alte coordonate. Era cu mult înainte de ‘89, iar eu fusesem numit profesor suplinitor la Şcoala Valea Seacă din comuna Nicolae Bălcescu. Acolo, profesorul de educaţie fizică  Lucreţiu Avram tocmai pusese pe picioare terenul şcolii şi aştepta un sac de var de la CAP să-l retuşeze. Nu mai sosea şi ca să nu pierdem vremea am hotărât să ne răzbunăm, să sărim gardul  Cooperativei şi să ne aprovizionăm cu câţiva ştiuleţi.Şi aşa, prim-secretarul comunei blocase salariile cadrelor didactice, întrucât nu se realizase în luna aceea planul la achiziţionarea de plante medicinale! La 38 de ani cât abia împlinise, Lulu era încă sprinten, jucase fotbal la Stiinţa, în timpul facultăţii, dar  se apropiase mai mult de antrenorat…”Nici nu-ţi închipui cât de repede trece viaţa după 30 de ani”-mi se destăinuia nu o dată…Au urmat şi alte episoade la fel de savuroase, însă, pe hârtie n-am aşternut decât interviurile pe care i le-am luat, după ani şi ani (majoritatea în perioada 1991-1995) când, mutat cu catedra la Liceul Sportiv Bacău, Lucreţiu Avram devenise un nume cunoscut printre antrenorii care promiteau şi îşi doreau mult. Astăzi, un stadion al urbei îi poartă numele…Dar câţi îşi mai amintesc de “Lulu”, cel din amintirile şi sufletul meu? (Leonard POPA).

-Domnule Lucreţiu Avram, mulţumit de 1992?

-De ce nu?! La finele campionatului de juniori III, echipa antrenată de mine, din 10 partide disputate, a obţinut 10 victorii, a înscris 81 de goluri şi a primit doar 7…

-E de prisos să mai întreb de locul ocupat. După câte înţeleg,  iar se anunţă medalii…

-Nu se poate altfel. Pentru mine, fiecare an înseamnă o medalie. Dar nu ăsta e scopul  neapărat. Acum se întrevede şi o perspectivă luminoasă. Liceul de Fotbal trebuie să rămână principala pepinieră a fotbalului local…Când nu se va mai înţelege asta, veţi vedea că şi fotbalul băcăuan va aluneca pe tobogan, fără să-l mai poată nimeni opri…

-Aţi terminat turul fără înfrângere! Aveţi de apărat orgoliul invincibilităţii, ce staţiune montană v-a găzduit cantonamentul de iarnă?

-Mă faceţi să râd…Ne-am antrenat şi noi cum am putut, pe terenurile din Parc. Le-am spus băieţilor să-şi închipuie că sunt ba la Buşteni, ba la Slănic, într-un cantonament costisitor şi cu asta am rezolvat-o mai ieftin, să nu se creadă că nu e gândim la resursele instituţiei! Pe moment, însă! Va veni o vreme când, fără o pregătire centralizată, în condiţii naturale care să-ţi solicite şi să-ţi fortifice organismul, nu se va mai putea face nimic.

-Si au putut băieţii să-şi închipuie? Nu i-a derutat lipsa zăpezii?

-Pe 20 martie, când se va relua campionatul, cu meciuri din două în două zile, adversarii vor fi convinşi că ne-am antrenat la Buşteni!

-Chiar nu se va găsi nimeni să le pună crosa la patină puştilor lui “Lulu” Avram?

-La valoarea lotului de care dispun, înfrângerile ar fi o surpriză nu numai pentru mine..

-Am înţeles că “laboratorul” dvs. a dat, deja, echipei mari a Selenei un jucător. E vorba de un nou Chitaru?

-Un Chitaru şi înca ceva, o seriozitate cu adevărat  profesionistă! Il am  în vedere, desigur, pe Grăpinoiu, cel care în această iarnă şi-a desfăşurat pregătirile la Vatra Dornei, alături de jucătorii antrenaţi de C.Ştefănescu şi Gr.Sichitiu.

-Nu cumva forţăm nota? Nu smulgem iarăşi poamele de pe ram înainte de a se coace?

-De data asta, nu. Grăpinoiu este un profesionist din cap pâna în picioare. Numai dacă va intra pe mâinile unor nepricepuţi nu va confirma! A adunat peste 60 de jocuri la Naţionala UEFA ’95, al cărei capitan este, fiind totodată liderul incontestabil al generaţiei sale. El nu reprezintă, însă, o excepţie. In doi, trei ani, Zlate (căpitanul reprezentativei UEFA ’96), Jaleru, Mihalache, Mălinaş, Mihai şi Şerban vor asigura schimbul de mâine al Selenei.

-Aşadar, colaborarea Liceul Sportiv-FC Selena prinde viaţă…

-Fotbalul băcăuan n-ar fi avut prea mari sorţi de izbândă, dacă această relaţie ar fi fost ignorată. Domnul Dumitru Sechelariu, preşedintele clubului băcăuan, m-am convins încă o dată, este un mare sufletist care îşi doreşte, sincer, să sprijine ascensiunea fotbalului local şi, deja, unele dintre aspiratiile sale s-au materializat. Perspectiva nu poate fi decât optimistă, dacă se va continua ceea ce s-a început acum.

-Domnule Avram, în afară de faptul că sunteti un om fără înfrângeri, care va lupta din răsputeri pentru a-şi pastra invincibilitatea, ce altceva vă mai doriţi?

-Sper ca, după profesorul C.Anghelache, să fiu al doilea technician al Liceului de Fotbal care să furnizeze echipei mari a Bacăului un grup masiv de jucători valoroşi. Aveţi “puţintică” răbdare!