Follow by Email

Bulgarian

vineri, 6 aprilie 2018

Interviu cu sportiva cipriotă Andri ELEFTHERIOU (tir sportiv)


“Nu las experiențele pozitive sau negative să-mi influențeze evoluția…”

*Interviu cu sportiva cipriotă Andri ELEFTHERIOU (tir sportiv)


   Andri ELEFTHERIOU (n. 19 iunie, 1984, la Limassol) este o trăgătoare cipriotă profesionistă, care face parte din naționala de tir a țării sale. În 2006, ea a câștigat medalia de aur la Commonwealth Games desfășurate la Melbourne, în Australia. În același an, Andri a obținut medalia de argint la ISSF World Cup din Germania. În 2007, a urcat pe treapta cea mai înaltă a podiumului la Belgrad (Serbia), în etapa de Cupă Mondială, performanță repetată în 2008, la Minsk (Belarus). La Jocurile Olimpice de la Beijing, a ocupat locul 7. În 2014, sportiva cipriotă a câștigat medalia de bronz la Jocurile Commonwealthului susținute la Glasgow, în Scoția. Și 2017 a fost un an plin de realizări pentru Andri Eleftheriou, motiv pentru care a și fost nominalizată- din nou- printre cei mai buni sportivi ai anului din Insula Afroditei. Tirista din Limassol a obținut medalii în  etapele mondiale desfășurate la Baku și Moscova, înscriindu-se, încă de pe acum, printre speranțele cu care Ciprul se îndreaptă spre Jocurile Olimpice de la Tokyo.
Leonard POPA

-Andri, ce ne poți spune despre 2017? Te așteptai să fie un an atâta de bun?
-Obiectivul meu, în fiecare sezon,este să mă antrenez cât mai bine și să fiu gata pentru fiecare competiție, luată separate. 2017 a fost un plin de satisfacții, judecând după argintul câștigat la Baku și bronzul de la Moscova, două competiții foarte importante și extreme de dificile…
-Simți că poți repeta cel mai bun an competițional din cariera ta (2008) ?
-Nu știu dacă pot repeat sau nu un an bun, în privința performanțelor, gândul meu se concentrează către ceea ce pot face în anul următor. Întotdeauna caut să merg mai departe și niciodată nu las experiențele pozitive sau negative să-mi influențeze evoluția în concursurile ulterioare. Mă antrenez cât pot mai bine și abordez treptat fiecare competiție.
-Te-ai clasat a 7-a la Jocurile Olimpice de la Beijing și a 15-a la Rio… Ce va fi la Tokyo?
-Nu pot să mă gândesc de pe acum la ce va fi la Tokyo, dar-desigur- o medalie olimpică e visul oricărui sportiv.
-Este dificil să practici tirul în Cipru?
-Nu, nu este, dimpotrivă. Avem în fiecare oraș poligoane iar distanțele dintre acestea sunt foarte scurte. De asemenea, și vremea însorită pe tot parcursul anului, ne este un aliat.
-În acest sport, ce este mai important: ochiul, degetul sau concentrarea?
-În tirul sportive cred că toate aceste elemente trebuie să fie foarte bine coordonate pentru a avea rezultate bune.
-Dacă nu ai fi fost o practicantă a tirului sportiv profesionist, ce altă disciplină sportivă te-ar fi atras?
-Cred că mi-ar fi plăcut să fiu o jucătoare profesionistă de fotbal.
-Ai început tirul la 17 ani…A fost o poveste de familie?
-Am început să practice tirul la 9 ani. Profesionistă am devenit, într-adevăr, la 17 ani. Iubesc armele, așa că această disciplină sportivă a fost cea mai bună șansă pentru mine de a-mi urma pasiunea într-un mod profesionist. Nu a fost chiar o poveste de familie. Am fost, însă, ajutată de unchiul meu care lucra într-un poligon de tragere.
-Vârsta este importantă în această disciplină sportivă?
-Desigur, ca în oricare altă disciplină sportivă, cu cât o începi mai devreme e mai bine. Din punctual meu de vedere, vârsta de 12 ani este cea mai nimerită. Avantajul în sportul nostru este că poți să-l practice mult timp chiar și după vârsta de 40 de ani.
-Ai vizitat vreodată România? Știi că avem și noi câțiva campioni olimpici la tir…
-Bineînțeles, am vizitat România și am în plan să o fac din nou la vară. Este o țară frumoasă. Știu că aveți un campion olimpic la aer comprimat, dar și alți câțiva trăgători foarte buni. Pe mulți dintre ei, deja, i-am cunoscut personal și sunt fericită să vă spun că sunt oameni foarte prietenoși. Mulțumesc pentru posibilitatea acordării acestui interviu.
-Și noi îți mulțumim pentru amabilitate, Andri. Efxaristw !



Interviu cu handbalista Crina PINTEA (componentă a echipei naționale și a formației franceze Issy Paris)


Cred că România scade din punct de vedere valoric, deoarece sunt tot mai multe jucătoare străine în campionatul nostru!”

*Interviu cu handbalista Crina PINTEA (componentă a echipei naționale și a formației franceze Issy Paris)
   

   Cinci adevăruri despre Crina Pintea, una dintre cele mai apreciate handbaliste ale naționalei noastre: 1.Până la 16 ani, a văzut handbal doar la televizor și în curtea școlii din Podu Turcului, unde era elevă. 2.Marea sa pasiune și dorința de a practica acest sport au purtat-o către Rm.Vâlcea (unde antrenor era exigentul Gh.Tadici), apoi la Zalău (2010-2015), Thuringer (2015-2017)- unde a prins aripi și a înțeles exact unde poate ajunge, la Issy Paris (din 2017) și, bineînțeles, la națională- unde a aflat că se poate lua la trântă de una singură cu toate adversarele pe care le are în față. 3.Crina e apărătoarea care s-a născut din încrâncenarea lui Vali Motogna (sclipirea argintului mondial obținut în Rusia, în 2005, i se datorează în bună măsură) și Gaby Szucs, zidul chinezesc construit la 6 metri de poartă 4.Crina e mereu acolo unde o cheamă tricolorul, pentru că sufletul ei mare  respiră doar pentru... România 5. Azi, 3 aprilie, e chiar ziua ei de naștere. Dar Crina Pintea renaște în fiecare zi, nimic nu o doboară. O băcăuancă pur-sânge, călită pe câmpurile agricole de-acasă, din Podu-Turcului, și în marile meciuri ale naționalei (cel mai recent, acela în care am învins Rusia, la Cluj). O sportivă de succes, care a suferit în tăcere și s-a clădit din discreție.
Leonard POPA

-Cum e vremea la Paris? Dar vremurile?
-E foarte frumoasă vremea la Paris, la fel și vremurile… Mă simt bine, m-am acomodat repede, mi-am făcut mulți prieteni aici,  îmi place foarte mult.
-E un sfârșit de sezon european interesant, cu multe transferuri.... Ce se anunță la Issy? Am văzut că Lois Abbingh a plecat, dar a venit Satrapova, portarul lui Kristiansand... Alte echipe frantuzești se întăresc, nu glumă.
- Lois a ales să plece. Mă bucur din suflet pentru ea, deoarece face un pas foarte important în cariera ei. Așa este, o sa vină Satrapova. Am fost colege la Thuringer, mă bucur mult că vine, însă, îmi pare rău că pleacă Silje Solberg. Nu se anunță alte noutăți. Într-adevăr, multe echipe se întăresc pentru urmatorul sezon, dar  nici noi nu stăm rău.
-Cum terminați campionatul ?
-Am terminat campionatul pe locul 3.  Ultimul meci a fost aseară, acum o să jucăm în play-off. Ne dorim mult să facem o figură frumoasă și acolo.
-Vor fi și meciurile CSM-ului cu Metz, în Liga Campionilor...  Cum le vezi?  Cine crezi că va ajunge la Budapesta?
-Metz e o echipă foarte puternică, bine pregatită fizic. Jucătoarele se simt foarte bine una pe alta. Cred că bucureștencelor le va fi destul de greu, cel putin la Metz. Totuși, merg pe mâna lor și am incredere în CSM că o să treacă mai departe. În Final Four, eu le văd
pe  CSM, Vardar, Rostov și Gyor.
-Să revenim la ceea ce ne intersează, în mod deosebit, naționala... Au trecut
meciurile cu Rusia. Mulțumită ? Toți cei care te-au văzut jucând ți-au apreciat în mod deosebit evoluțiile.
-Sunt mulțumită că am câștigat meciul de la Cluj. E victorie, asta e foarteimportant,însă eu foarte greu mă declare satisfăcută, mereu e loc de mai bine. Într-adevăr, foarte mulți oameni m-au felicitat și m-au suținut în aceste meciuri din preliminariile europene. Țin să le mulțumesc și pe această cale.
-Suntem calificați în mare măsură, deși va fi un meci greu și în Austria... Dar, mai departe, cum vezi lucrurile ?
-Toata lumea crede că suntem calificați, însă mai avem de disputat două meciuri, iar cel cu Austria, în deplasare, va fi unul destul de greu. Ne gândim destul de serios la aceasta și abia după aceasta putem spune că suntem calificați...  Nu pot vorbi acum despre cum  văd lucrurile mai departe. Îmi place să iau totul pas cu pas.
-Se mută polul handbalistic european în Franța, după atâția ani... nordici ?
-Nu știu dacă se mută polul handbalistic aici, însa știu sigur că în Franța e un campionat puternic, cu jucătoare puternice, și nu a fost un succes întâmplător la ultimul Campionat Mondial, când au cucerit titlul,
-Cum se poziționează Romania în urma acestor schimbări ? Ținem pasul cu ele ?
-Cred că România scade, din punct de vedere valoric, deoarece sunt tot mai multe jucătoare străine, care ajung să activeze în campionatul nostrum intern.  Poate că e prea dur ceea ce spun, însă eu cred ca asta e realitatea. Știu că straniere sunt  peste tot in Europa, dar în alte țări, în prim-plan  sunt jucătoarele autohtone, în timp ce acelea străine trebuie să lupte serios pentru un loc în echipă.  Cred că, la noi, e invers...
-Sărbătorești ziua de naștere, peste puțin timp... Ce îți dorești cel mai mult ?
-Îmi doresc, în primul rând, să fiu sănătoasă. Restul va veni de la sine.
-Acasă, la Bacău, când să te aștepte suporterii ?
-La Bacău, voi veni doar prin iunie, așa se întâmplă în fiecare an. E destul de greu să ajung la părinții mei, însă s-au obișnuit și ei de-acum.


Interviu cu Laura COMAN, regina tirului sportiv romanesc si mondial


LAURA COMAN- sportiva pentru care niciun 10 nu este suficient:

“Eșecul este ca și frica. Nu există atât timp cât nu-i dai putere să existe…”
     

   Cum e să ajungi să practici sportul de performanță din întâmplare și apoi să urci în ierarhia mondială, pas cu pas, până la înălțimea primului loc? Laura Coman- regina tirului românesc- știe cel mai bine. Totul a început în primii ani de liceu, când fata zglobie din clasa a zecea a luat un 3 la sport. Jucase volei, în pauza dintre ore, alături de alte colege, și profesoara de educație-fizică, revoltată de îndrăzneala elevelor care au pătruns pe terenul de sport nesupravegheate, le-a penalizat în catalog. Salvarea a apărut câteva zile mai târziu, într-un mod cât se poate de neașteptat. O antrenoare de tir, prietenă cu exigenta profesoară, a venit la liceu pentru a încerca să facă o selecție în vederea formării unei echipe feminine de tir sportiv… Cum nu se înghesuia nimeni să practice-măcar din curiozitate- o astfel de disciplină sportivă, profesoara clasei a trebuit să scoată asul din mânecă și să le promită elevelor înscrise media 10 la sport în semestrul următor. Laura a ridicat prima mâna și de aici a început frumoasa poveste a sportivei care avea să devină, în scurt timp, una din marile speranțe ale României la obținerea unei medalii la JO din 2020, la tir sportiv, proba de pușcă aer comprimat 10 m. Anul 2017 a fost pentru dânsa anul lansării definitive în elita internațională. A terminat prima în etapa de Cupă Mondială desfășurată în luna mai, la Munchen, în Germania, cu record european, ceea ce i-a permis să participe în finala Cupei Mondiale de la Delhi (India), în octombrie. Acolo a avut o finală de vis și precizia focurilor trase i-au adus argintul. 2018 a debutat la același nivel, chiar dacă-între timp- s-a schimbat și regulamentul… Acum, zecimalele fac legea în acest sport. Ca să-ți apropii victoria, trebuie să tragi focuri peste 10,5- un simplu decar nu mai este suficient… În ianuarie, sportiva legitimată la clubul Dinamo și antrenată de Olimpiu Marin a câștigat medalia de bronz la Cupa Hochbruck desfășurată în Germania. A urmat titlul european pe echipe, obținut în Ungaria, alături de Roxana-Georgiana Tudose și Eliza-Alexandra Molnar, pentru ca la începutul lui martie, la Guadalajara, în Mexic, să-și adjudece etapa mondială și să devină noul lider mondial al probei! Sezonul competițional e abia la început. Pe Laura o așteaptă și alte competiții majore. Ambițiile și obiectivele sale rămân, însă, aceleași, ca pe vremea când era elevă de liceu și nu-și dorea decât note maxime. Poate că, la sfârșitul anului, când ne vom ierarhiza din nou sportivii, îi vom număra de mai multe ori pe cei mai merituoși. Nu dominăm clasamentele în fiecare zi, după cum nici stelele nu apar în fiecare seară pe cerul tot mai întunecat al sportului nostru…
Leonard POPA

-Laura, cum te simți pe locul 1, în topul mondial? Ce e mai greu, să menții această poziție sau să tragi focuri de peste 10,5 ?
-Acest loc 1 îmi aduce o mare bucurie. Am muncit mult și am trecut printr-o mulțime de probleme pentru a ajunge să mă bucur de această poziție. Nu este greu nici să mă mențin și nici să trag focuri peste 10,5 atât timp cât fac asta cu plăcere.
-Succesul de la Guadalajara nu a venit neanunțat... Inițial, ai urcat pe podium în Germania, unde ai câștigat bronzul, în prima etapă de Cupă Mondială a anului. Apoi, a urmat Europeanul de la Gyor, unde România a ieșit campioană continentală- o premieră pentru tirul nostru sportiv. Nu e dificil sa legi performanțele într-o asemenea disciplină sportivă, care presupune un echilibru fizic și mental maxim?
-Într-adevăr, am început acest an cu mai multe victorii și nu pot decât să mă bucur că se vede munca noastră. Zic munca noastră, pentru că în spatele meu se află o echipă care mă ajută să mă autodepășesc în permanență. De când a început noul sezon competițional, am câștigat 4 medalii și am realizat 2 recorduri europene. Sunt lider mondial și european la aer comprimat. Mă bucur enorm pentru aceste reușite !
-Tu cum reusesti sa-ti mentii concentrarea in concursuri, la ce te gandesti? Cum obtii aceasta coordonare neuro-psiho-motrica ?
-Înainte, îmi era foarte greu să-mi coordonez toate acestea. Eu, fiind o fire mai vioaie, suportam greu echilibrul acesta pe care trebuie să-l ai în poligon, la antrenamente și concursuri. Concentrarea și coordonarea vin după foarte multe ore de pregătire. Zi de zi, încerci să te autodepășești, cu răbdare și perseverență. Numai așa reușești să urci pe podium.
-Ce se anunță în Turneul Campioanelor, unde participă toate câștigătoarele etapelor de Cupă Mondială? Cine îți vor fi adversarele cele mai dificile, din punctul tău de vedere? 2018 va fi un an al tirului românesc? Avem și Mondialele din toamnă...
-Nu cred că se va mai organiza, anul acesta, Turneul Campioanelor. Obiectivul meu principal este obținerea unei medalii olimpice. Pentru acest obiectiv, trebuie să fiu sănătoasă și să mă calific. Primele locuri-cotă se vor acorda la Campionatul Mondial din Korea, în septembrie.  Vor urma, în 2019, și alte concursuri unde, de asemenea, se vor da locuri-cotă. Sunt încrezătoare și aștept cu nerăbdare aceste concursuri, întrucât îmi doresc foarte mult să ajung la Olimpiadă, după ce la Rio nu am putut-o face, deși mă pregătisem enorm, iar rezultatele personale mă îndreptățeau să particip.
-Ce element e hotărâtor în tirul sportiv de mare performanță? Talentul sau celelalte componente?
-Ca să ajungi în top cred că ai nevoie atât de talent, cât și de celelalte elemente pe care le dobândești doar prin antrenament: răbdare, elemente tehnice, concentrare pe o perioadă îndelungată, echilibru etc
-Tu când ai realizat că ai tot ce îți trebuie pentru a excela în acest sport atât de dificil?
-Știam de la început că am ceva-ul acela care m-ar putea face cea mai bună, dar cred că asta am conștientizat-o, cu adevărat, acum 2-3 ani, când au început să apară primele succese majore din activitatea mea sportivă.
-Nu ți-e teamă de eșec? Am avut mari sportive, pe care lipsa continuității la cel mai înalt nivel i-a scos din circuit...
-Nu-mi este teamă de eșec. Eșecul este ca si frica. Nu există atât timp cât nu-i dai putere să existe. Dacă ceva nu merge, înseamnă că eu am greșit undeva.
-Ai absolvit Facultatea de Finanțe-Bănci... Ți-a influențat asta, în vreun fel, activitatea sportivă?
-Încă nu am absolvit. Mă chinui să o termin, pentru că învățământul din România nu sprijină sportul. Noi, sportivii, ar trebui să facem numai Facultatea de Sport, nu și altceva. Așa mi s-a spus. Drept urmare, sper să o termin anul acesta.
-Putem vorbi despre un asalt al fetelor într-o disciplină sportivă în care cele mai cunoscute nume au fost, totuși, Iosif Sirbu, Sorin Babii, Alin Moldoveanu...? Cum se explică această ascensiune?
-Da, putem spune că noi fetele am avut un asalt către medalii foarte bun, acum, la început de an. Suntem campioane europene și sperăm sa mai urmeze și alte astfel de performanțe majore. Explicația nu conține niciun secret. Toate succesele se pregătesc la antrenamente.
-Cum arată programul zilnic din viața unui trăgător de elită? Dar în afara poligonului?
-Programul meu conține câteva ore de pregătire zilnic. De asemenea, am și o viață echilibrată în afara poligonului. Fără acest echilibru în toate, performanța nu ar putea fi posibilă…

sâmbătă, 3 februarie 2018

SE CAUTĂ UN COȘAR... *Știința Bacău - CSU Neptun Constanța 25-27 (13-13)

Handbal (F), Divizia A

SE CAUTĂ UN COȘAR...
*Știința Bacău - CSU Neptun Constanța 25-27 (13-13)
  
   N-am dormit degeaba cu capul pe nuferi la Tulcea... Toată săptămâna și o bună parte din partida cu fetele din Constanța ne-am visat pelicani! Am condus (4-1), am fost egalați (5-5), trecuți în rezervă, fiind suspectați de platfus și varice (14-18),  am revenit (24-24), cu paradele înfelinate ale portarilor noștri (Uricaru și Ivanov), dar am pierdut, în final (25-27),  nu pentru că am jucat prost (cu primele clasate, studentele nu știu să joace așa), ci pentru că nu retrogradează nimeni- cum ar fi normal- dacă ratezi cu seninătate contraatac după contraatac, în ultimele minute ale meciului. Altminteri, Știința s-a apărat exact pe semicerc și a amintit, uneori, de momentele care i-au adus faima în divizia secundă, aceea de a încurca socotelile celor care și le fac. Asta e... Până o să facem rost de bani să plătim măcar un coșar care să le iasă în cale handbalistelor noastre în fiecare dimineață, ne mulțumim cu ceea ce se întâmplă sub ochii noștri...
Leonard POPA

Știința: Diana Ivanov, Diana Uricaru - Ionela Ciobanu (6 goluri), Iuliana Faig (5 g), Georgiana Cășeriu (5 g), Laura Verșescu (4 g), Mădălina Aholtoae (2 g), Crina Croitoru (1 g), Ana-Maria Lungu (1 g), Denisa Andrieș (1 g), Monica Iștoc, Ramona Tală.
Neptun: Nedelcu, Petruneac – Ciucanu 7, Birton 6, Pintilie 4, Căldare 4, Mada 3, Mușat 2, Oprică 1, Rebeca. Antrenori: Ionuț Pușcașu, Lăcrămioara Ilie.

miercuri, 24 ianuarie 2018

*ȘTIINŢA BACĂU-Danubius Călăraşi 29-18 (15-8)

ÎN CĂUTAREA TIMPULUI PIERDUT...

*ȘTIINŢA BACĂU-Danubius Călăraşi 29-18 (15-8)

   Nimic nu le ajută pe fetele din Călăraşi. Nici talia, nici numele echipei (degeaba îşi spun, la derută, Danubius, după zece minute devin Dunare îngheţată)... La Bacău, nu-ţi bagă nimeni în sac, dacă vii fără el. Studentele au stat cu termometrul subsoară doar până la 0-2. Era fix minutul 8 şi arbitrii începuseră să caşte (iertate fie-le stângăciile!). La prima încruntare a suporterilor, jolly-jockerul Ionela Ciobanu s-a hotărât să arunce mingile în poartă (până la sfărşit, avea să o facă de 9 ori, aşa cum se întâmpla, în zilele lor bune, cu Iulia Faig şi Georgiana Căşeriu), Diana Uricaru a tras şi ea stolurile între buturi şi, astfel, Știința a scos nasul din tranşee. O victorie clară, în care n-am irosit grenade, a fost suficient doar să le arătăm... Sub ghilotina iernii întârziate, ne descurcăm şi noi cum putem. Adevărul gol-goluţ e că în lumea copiilor, te comporţi ca un elefant în sufragerie, pentru că nu ştii niciodată peste cine dai. La Iaşi, de pildă, cu o etapă în urmă, ne-am încurcat şi le-am oferit fetiţelor cu codiţe prilejul să meargă, după meci, la cofetărie. Urmează partida de la Tulcea, unde ar trebui să spălăm ruşinea din tur şi să câştigăm numai arătând buletinul. Dar nu vă luaţi după ce am putea juca noi... Noi jucăm altceva.

Știința: Diana Uricaru, Bianca Patriche, Diana Ivanov – Ionela Ciobanu 9 goluri, Crina Croitoriu 5, Laura Verșescu 4, Iuliana Faig 3, Ana-Maria Lungu 2, Georgiana Cășeriu 2, Mădălina Aholtoae 2, Denisa Andrieș 1, Ramona Tală 1, Monica Iștoc, Diana Onofrei, Anca Grigoriu. Antrenori: Constantin Hornea, Costel Oprea.
Danubius: Alexandra Popescu – Adriana Sbingheci 6, Ioana Toader 5, Carmen Gavrilă 3, Roxana Stan 2, Cristina Moraru 1, Alew Aboulgani 1, Alina Sbingheci, Valentina Toader, Ana Maria Florea. Antrenor: Cristian Gavrilă.


Leonard POPA

luni, 27 noiembrie 2017

*Interviu cu Giani CĂPUȘĂ (antrenor, fost fotbalist la Letea și FC Bacău/Selena)



„Când păcălești fotbalul, te păcălește și el, cu sau fără bani...”
*Interviu cu Giani CĂPUȘĂ (antrenor, fost fotbalist la Letea și FC Bacău/Selena)


   Cine nu și-l amintește pe Giani Căpușă, zvârluga din atacul formațiilor băcăuane din urmă cu două decenii?! Un jucător care a iubit fotbalul și esența sa, golul. Prima dată, l-am descoperit în echipa Letei, acolo unde deprindeau, de regulă, ABC-ul fotbaliștii adevărați ai urbei. Marca meci de meci, etalându-și calitățile de golgeter și viteza cu care își depășea adversarii direcți, amintind mereu de Petre Băluță, extrema dinamoviștilor băcăuani. Trecerea sa la FC Bacău (ulterior, FC Selena) a venit firesc, Giani continuând să-și facă treaba, indiferent de stadionul și eșalonul în care a evoluat. Finala de Cupă din 1991, pierdută în fața Univ.Craiova (1-2), l-a găsit titular în primul 11, pentru că, în scurt timp, Giani Căpușă a devenit indispensabil oricărei formule de echipă și oricărui antrenor cu care a lucrat. Cu siguranță, suporterii, statisticile locale de suflet și portarii adverși nu l-au uitat niciodată…

Leonard POPA

-Începuturile sunt frumoase și se uită greu... Prima dată, te-am văzut în “groapa” de la Letea. Reconstituie perioada aceea. Cine era antrenor?
-Prima legitimare a fost în 1982, cu regretatul antrenor Lucrețiu Avram. Apoi, l-a urmat celebrul Ioan Sdrobiș, după care au venit Virgil Lichi și Nicolae Florea. Am promovat în Divizia C, la prima echipă a Letei, în 1984. Atmosfera  a fost una foarte plăcută, între cei tineri și cei cu experiență creându-se o atmosferă care aș vrea să o văd și în ziua de azi, la echipele de top. Am rămas la Letea până în 1989, când am făcut pasul spre tineretul lui FC Bacău, în Divizia A, antrenor fiind Lică Șoșu, în timp ce echipa mare era antrenată de Grigore Sichitiu și Nicu Vătafu.
-Ce îți amintești din anii petrecuți acolo? Era Letea campioana aranjamentelor? Putea de atâtea ori să promoveze în eșalonul superior, dar nu o făcea niciodată. În ultimele etape renunța la orice obiectiv.
-Nu. Letea a fost, înainte de orice, o echipă în care m-am format ca om, am învățat tot ce înseamnă fotbal, am făcut primii pași în performanță. Niciodată Letea nu a fost campioana aranjamentelor, dimpotrivă, a fost marginalizată, fiind o echipă foarte bună. Nici atunci când a pierdut promovarea în Divizia B, în ultima etapă, pe teren propriu, în 1979, cu Energia Gh. Gh. Dej, nu a fost un aranjament, cum s-a tot vehiculat la vremea respectivă... Multe dintre cele care se întâmplau atunci erau, însă, decizii de Partid.
-Trecerea la FCM Bacău a fost una firească... Cum ai ajuns acolo?
-Am făcut pasul spre tineretul primei formații din oraș în 1989, Grigore Sichitiu văzându-mă la un baraj de promovare în Divizia B, cu Letea.
-Ce a fost frumos, ce e de regretat din perioada petrecută în prima echipă a Bacăului?
-Toată perioada petrecută în prima echipă a Bacăului a fost una frumoasă, cu suișuri și coborâșuri. Am jucat în Cupele Europene, am fost în primele 5 echipe din țară, am fost vicecampioni ai României, după o finală de Cupă... Îmi amintesc că înaintea acelui meci cu Craiova, eram atâta de emoționat, încât, în vestiar, încălțasem ghetele aiurea, din două perechi diferite... Regret a fost atunci când am retrogradat în Divizia B. Toate au contribuit, însă, la maturizarea mea ca fotbalist.
-Ai fost considerat, spre finalul carierei, ultimul mohican din fotbalul local, un atacant pur-sânge. Ți-a plăcut golul… Câte au fost în tricoul băcăuan, pe ruta FCM- Selena?
-Golul l-am urmărit tot timpul. Am fost golgeter, în Divizia B, cu 18 reușite. Au fost, din câte îmi amintesc, 50 de goluri în tricoul formației băcăuane de primă divizie...
-Când a intrat fotbalul local în degringoladă? Cum s-a perceput asta din teren?
-Fotbalul băcăuan a intrat în degringoladă în momentul în care Dumitru Sechelariu nu a mai fost ales primar. După dânsul, a existat mereu nesiguranța aceea, care macină gândurile și evoluțiile fotbalistului, dacă ne mai putem lua salariile, dacă mai continuăm sau trebuie să agățăm ghetele în cui... Selena a fost o încercare temerară de a plasa fotbalul local pe coordonate, cu adevărat, profesioniste.
-Ce adversari ți-au rămas în memorie din perioada respectivă?
-Au fost fundași puternici, la vremea aceea, ca: Săndoi- poate, cel mai dificil adversar direct întâlnit de mine- Iovan, Tătăran, Zamfir, Popovici, Rădulescu, jucătorii care nu prea se mai găsesc astăzi.
-De la Bacău, ai făcut un salt la Iași, nu știu dacă și de performanță… Nu ai regretat după aceea?
-Am fost nevoit să plec, fără voia mea. Și, da, ulterior, am regretat. A fost un paș greșit, la o echipă fără conducere de club, fără bani, dovadă că imediat formația ieșeană a și  retrogradat.
-Au urmat Fălticeni, Vaslui… Unde te-ai simțit cel mai bine?
-În ambele echipe a fost bine, atmosferă și antrenori buni, colegi excelenți. Pentru o perioadă scurtă, am fost chiar antrenor secund la Vaslui, cu Ion Gigi.
-Ce ar trebui să știe tinerii fotbaliști de astăzi despre fostul fotbalist Giani Capușă?
-Tinerii ar trebui să știe că fotbalul se joacă, mai întâi, cu inima, că trebuie să iubești jocul ăsta, să-i dedici multă muncă, seriozitate și, nu în ultimul rând, disciplină. Eu l-am jucat cu plăcere și încă îl mai practic. Fotbalul mi-a dat totul: respect, familie, casă... Așa m-am format eu ca fotbalist.
-Ai jucat până la peste 40 de ani… Care e secretul longevității fotbalistice? Mai putem avea asemenea fotbaliști la un nivel divizionar de vârf?
-Încă mai joc fotbal în Campionatul Județean. Trebuie să ai grijă de viața extrasportivă, să nu cazi victimă exceselor. Cu siguranță, ar mai exista și asemenea fotbaliști, dacă i-ar interesa mai întâi fotbalul și abia apoi partea financiară. Când păcălești fotbalul, te păcălește și el, cu sau fără bani.
-După 30 de ani ca fotbalist activ, ți-ai formulat -desigur- propriile convingeri despre ce s-a întâmplat în fotbalul băcăuan în ultimii 10 ani. Ne mai putem face iluzii că vom reveni acolo unde am fost cândva?
-Aș vrea să mai avem fotbalul băcăuan de altădată, dar, din păcate, nu cred că că va mai redeveni ceea ce a fost. Nimeni nu dă semne că ar vrea să facă ceva...  Plâng când trec pe lângă Stadionul Municipal și văd ce a mai rămas din el.  Mai mult am stat acolo decât în familie... Păcat, mare păcat!
-Ce îi lipsește astăzi fotbalului românesc pentru a redeveni unul de prim-plan? Valoarea individuală a fotbaliștilor, organizarea, o nouă mentalitate, în privința performanței ?
-Fotbaliștii de valoare nu lipsesc. Au, însă, altă mentalitate, una deficitară. Da, avem o organizare suferindă, plecând de la președinți și până la cei care își desfășoară activitatea la nivelul cel mai de jos. Obiectivele fotbalului românesc se schimbă din mers, la plesneală. Ba vrem să ne calificăm la turneele finale, ba vrem să schimbăm generațiile. Nu ne cunoaștem prioritățile. Nu există strategii clare, pe termen lung și mediu, iar asta nu e productiv pentru fotbal. Echipele sunt într-o epocă a stagnării. Declicul către reluarea performanței la nivel înalt încă nu s-a produs.




duminică, 19 noiembrie 2017

Handbal (F): ȘTIINȚA BACĂU-Dinamo București 26-25 (17-12)



AM INTRAT ÎN POST
*ȘTIINȚA BACĂU-Dinamo București 26-25 (17-12)


   Meciurile despre care nu știi nimic dinainte, între vecinele de clasament, sunt cele mai frumoase. Dacă ar fi după mine, aș lăsa titlul pe mâna celor de pe locurile 6-8, când joacă între ele. Cinstit și fără sclifoseală, întrucât fetele dau din mâini și picioare de două ori mai repede decât în mod obișnuit. Așa a făcut-o și Știința în partida cu Dinamo, echipă care, după ce a ratat surprinzător promovarea în primul eșalon, anul trecut, a mai păstrat doar însemnele clubului (poate și vreo 2-3 arbitri, în caz de nevoie). A transferat, însă, ca pe vremuri, tot ce sună mai bine din generațiile cu viitor handbalistic și tatuaj la glezne.
   Resetate după victoria tradițională de la Târgoviște, băcăuancele au condus tot meciul, cap-coadă (3-0, 11-6, 17-12, 22-19, 23-22, 26-25), pentru că jucătoarele lui Giani Hornea și Costel Oprea au înțeles, după înfrângerile neprogramate din acest tur de campionat, că nu e bine și nici estetic  să urci dealul, în pragul iernii, cu cauciucuri de vară și spatele la suporteri.
   Mi-a plăcut, ca de obicei, Ionela Ciobanu (10 goluri), pentru că știe ce să facă în teren, fără să-i strige nimeni niciodată nimic. Trebuie doar să-i dai mingea (adică să n-o lași pe Georgiana Cășeriu să plece cu ea în poșetă, după meci) cum și când trebuie. O admir pe Diana Ivanov, pentru că e singura fată pe care te înduri să o lași singură acasă. Știe să tragă obloanele! Poți să arunci și cu piatra, către geamuri, așa cum au făcut-o de câteva ori  interii dinamovistelor (reținem un nume năvalnic: Alexandra Severin), nu deschide și nu tresare.
   Gata, am intrat în zilele Postului. Nu mai avem voie să pierdem aiurea, se mânie Moș Nicolae!

Evoluția scorului: 1-0 (Ciobanu), 2-0 (Faig), 3-0 (Iștoc, din poziția de inter stânga!), 3-1, 4-1 (Ciobanu), 4-2, 5-2 (Ciobanu), 5-3, 5-4, 6-4 (Iștoc), 6-5, 7-5 (Lungu), 8-5 (Ciobanu, 7 m), 8-6, 9-6 (Croitoriu), 10-6 (Faig), 11-6 (Ciobanu), 11-7, 12-7 (Cășeriu, 7 m), 12-8, 13-8 (Ciobanu), 13-9, 13-10, 14-10 (Croitoriu), 15-10 (Ciobanu), 15-11, 15-12,16-12 (Verșescu), 17-12 (Andrieș)- 17-13, 17-14, 18-14 (Cășeriu, 7 m), 18-15, 19-15 (Ciobanu), 19-16, 19-17, 19-18, 20-18 (Cășeriu), 21-18 (Andrieș), 21-19, 22-19 (Cășeriu), 22-20, 23-20 (Verșescu), 23-21, 23-22, 24-22 (Ciobanu), 25-22 (Cășeriu, 7 m), 25-23, 25-24, 26-24 (Ciobanu), 26-25.

Au marcat: Ciobanu-10 goluri, Cășeriu-5, Faig-2, Iștoc-2, Verșescu-2, Andrieș-2, Croitoriu-2, Lungu-1.