Follow by Email

Bulgarian

A apărut o eroare în acest obiect gadget

luni, 23 aprilie 2012

…Ce fete vin de la Gabrovo!


…Ce fete vin de la Gabrovo!
@ Interviu cu Radina KRUMOVA (componentă a echipei de handbal CSM Bacău şi a Naţionalei din Bulgaria)


   La început, am crezut că e o glumă. Ĩn Bulgaria, dacă întrebi fetele care joacă handbal de unde sunt, toate îţi vor spune: ”…de la Gabrovo!”. Desigur, e o mică exagerare, însă, orăşelul bulgăresc din apropierea mult mai cunoscutului Veliko-Târnovo (capitala Ţaratului Româno-Bulgar, 1185-1258, n.n.) e unul dintre cele mai productive centre handbalistice feminine din ţara vecină. Era normal ca, peste ani, datorită punţilor tot mai numeroase si prietenoase care apar de o parte şi de alta a Dunării, să ajungă şi în campionatul României, măcar una, din handbalistele care fac cinste  centrului sportiv din Gabrovo. Şi ce fată a ajuns la Bacău! Radina Krumova, “braţul de fier” al CSM-ului, are toate şansele să devină una dintre atracţiile actualului sezon handbalistic. In ciuda unui fizic care ar recomanda-o, mai curând, pentru topul prezentărilor de frumusete feminină, Radina este, deja, o “sperietoare” a apărărilor adverse, calitate pe care o dorim… “conservată” până la sfârşitul campionatului!

-Radina, când şi unde ai făcut primii paşi în handbal?
-Am început handbalul acum 10 ani, în oraşul meu, Gabrovo. Am avut doi antrenori celebri în Bulgaria, Rositsa Bakardjieva (acum, Preşedinta Federaţiei de Handbal din Bulgaria) şi Hristo Koev. El a fost cel care m-a oprit pe stradă şi m-a întrebat dacă nu vreau să joc handbal în noua echipă pe care o înfiinţase. Aşa a început totul. La Gabrovo, toate fetele vor să ajungă handbaliste! Am nimerit într-o formaţie cu fete foarte talentate, astfel că numai după un an, am devenit campioane în Bulgaria, la categoria noastră de vârstă, 14 ani, şi performanţa a fost repetată, mereu! Aşa sunt fetele din Gabrovo….Dacă pun mâna pe vreo cupă, nu le-o mai ia nimeni, niciodată!
-Sportul este o moştenire de familie?
-Se poate spune şi aşa. Tatăl meu a fost component al Naţionalei de rugby a Bulgariei şi antrenor de fotbal. Cu siguranţă, el a fost exemplul meu în sport, întotdeauna am vrut să-l depăşesc, în primul rând, pe el. Tata mi-a insuflat această ambiţie de a câştiga trofee, cât mai multe, asemeni unui atlet…
-La poarta Naţionalei când ai bătut prima dată?
-La Naţionala Bulgariei, am ajuns când aveam 16 ani. Mă luau în cantonament cu ele, uneori, chiar şi pentru jocuri, deşi eram cea mai mică. Pe vremea aceea, era dificil pentru o fată tânără să prind “7”-le de bază al Naţionalei, întrucât titularele proveneau din campionate străine puternice, din afara Bulgariei.
-Totuşi, astăzi, handbalul feminin bulgăresc înregistrează un recul. Nu s-a mai “prins” nicio calificare la vreun turneu final, în ultimii ani. Ce se întâmplă?
-In ultimul timp,  federaţia noastră a avut probleme financiare şi nu a mai reuşit să le reunească pe toate handbalistele de “afară”. Doar 2-3 dintre acestea dacă mai răspund solicitărilor, restul provine din campionatul intern. Fete care, fie sunt prea tinere şi nu au experienţă, fie sunt la sfârşitul carierei handbalistice…
-Cum îţi apreciezi “experienţa” grecească? La Bacău, ai ajuns din campionatul Greciei, unde ai jucat 4 sezoane…
-Au fost primele sezoane jucate în afara Bulgariei şi cred că a fost o experienţă pozitivă. In Grecia, am fost legitimată la cele mai bune echipe de acolo, Ormi Patras şi Nea Ionia. Cu ambele am câştigat campionatul şi am jucat mai multe partide în cupele europene.
-In România, ai mai fost înainte de a ajunge la Bacău?
-O singură dată, cu prima mea echipă grecească la care am activat, Elpides Dramas.In “Cupa Challenge”, am nimerit cu Tomis Constanţa, dar noi am pierdut ambele jocuri. Atunci, însă, a fost primul contact cu România. Adevărul e că, în România, campionatul e mult mai puternic decât în Grecia. Aici sunt handbaliste foarte talentate care dau greutate Ligii. Mă bucur că am avut oportunitatea să joc aici în acest an.
-Au trecut, deja, şapte etape…E clar, CSM-ul are ca obiectiv, rămânerea în prima divizie, cel puţin, deocamdată. Cum iţi apreciezi evoluţia de până acum?
-După mine, cea mai bună evoluţie am avut-o la Constanta, când am câştigat, pentru unii, neaşteptat. Atunci, însă, ne-am bătut cu îndârjire să ne păstrăm avantajul până în ultima secundă. Orice început e greu, CSM-ul abia s-a înfiinţat, îi asigur, însă, pe toţi suporterii noştri că vor urma evoluţii mult  mai bune şi mai multe victorii.
-Se apropie ultima etapă de campionat care se va mai disputa în acest an. România va participa la turneul final al Mondialelor din Brazilia, astfel că întrecerea internă va fi întreruptă. Ce vei face în continuare?
-Aştept mai întâi partida cu Bucureştiul, apoi, voi merge puţin acasă, la Gabrovo, să-mi văd familia.Voi reveni, după o săptămână, la Bacău, pentru a pregăti meciurile din 2012, alături de celelalte fete şi de dna. antrenoare Gabriela Manea. Urmează câteva partide deosebit de importante pentru configuraţia clasamentului. La sfârşitul turului, vom putea trage, însă, şi câteva concluzii clare.
-Radina, am vorbit despre trecut, prezent…Cum te vezi, să spunem, peste zece ani?
-…Peste zece ani?! Cine ştie…în familie, copii….Poate voi fi antrenoare, mi-ar plăcea, sau poate voi lucra în specialitatea mea universitară, în economie…Deocamdată, să trecem cu bine examenele din campionat, apoi, mă voi gândi să finalizez şi facultatea, începută în urmă cu doi ani, dar întreruptă, pentru că am dat întâietate handbalului…
-Atunci, îţi propun să reluăm discuţia peste zece ani, când CSM-ul va redeveni, poate, Ştiinţa de altădată…
-OK, atunci poate ne vom aminti cu plăcere şi de CSM şi de acest interviu…

Leonard POPA


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu