Follow by Email

Bulgarian

A apărut o eroare în acest obiect gadget

luni, 23 aprilie 2012

“Eu am rupt-o cu preşedinţii de club!”


“Eu am rupt-o cu preşedinţii de club!”
@Interviu cu antrenorul Costică RĂDULESCU

…A fost unul dintre cei mai îndrăgiţi antrenori pe care i-a avut Bacăul,pregătind echipa-la fel ca şi Constantin Teaşcă- în două perioade importante, ca principal sau secund: 1966-1974 şi 1983-1984. De fapt, de aici i s-au tras gloria şi ghinionul…Gloria pentru că a fost unul dintre cei care au creat marele Dinamo (al cărui jucător fusese în perioada 1959-1966, după periplul cunoscut, Brasov-Cluj-Bacău), ghinionul întrucât era pe banca tehnică în 1974, la celebra partidă cu Dinamo, sfârşită într-o încăierare generală. După ce Dinu l-a lovit cu piciorul pe portarul Voinea, lucrurile au scăpat de sub control. Gogu Munteanu l-a îmbrâncit pe arbitrul de margine care a căzut lat în faţa tribunei oficiale iar  antrenorul Costică Rădulescu i-a dat o palmă preşedintelui dinamovist Paul Moga, care-l înjurase. Fiind ofiţer, acesta i-a făcut imediat raport la Ministerul de Interne.  În urma acelui scandal au fost suspendaţi opt jucători băcăuani, Dembrovschi a fost sfătuit să se transfere la Timişoara,  iar lui Costică Rădulescu i s-a interzis să mai antreneze vreo echipă de Divizia A sau B, timp de trei ani. Astfel, antrenorul băcăuan a fost nevoit sa preia în 1974 divizionara C, CS Botosani. Norocul său a fost că generalul Marin Dragnea, şeful CNEFS, aflat în vizita la Botoşani, i-a promis că-i va ridica suspendarea dacă va promova echipa în "B". Un “fleac”!   După un an, Costică Rădulescu a scăpat de suspendare…Când l-am abordat, în 1994, antrenorul pe care şi acum îl aşteaptă băcăuanii, pregătea pe “Poli”Timisoara, la  a treia sa descindere în Banat…Gândul îi era însă tot la Bacău, unde şi-ar fi dorit să se întoarcă şi să o ia de la capăt. Aştepta doar un telefon…N-a sunat, însă, nimeni. Din 8.07.2002, Nea Costică nu a mai fost de găsit. O peritonită fatală  îl ascunsese pentru totdeauna. (Leonard POPA)
                                                                                
-Domnule Rădulescu, Bacăul a retrogradat…Se pare că, din 10 în 10 ani, retrogradăm…
-In primul rând, trebuie să spun că îmi pare foarte rău de tot ce s-a întâmplat cu Selena. Doar ştiţi că la Bacău am stat 20 de ani, iar relaţiile mele cu oraşul şi în special cu cu microbiştii băcăuani au fost dintre cele mai bune..
-Nu s-ar spune că aveţi nostalgii…Aţi mai accepta vreodată să reveniţi pe banca tehnică a Bacăului?
-Nu aş refuza propunerea, însă, deocamdată, sunt câteva piedici. Ştie tot oraşul în ce condiţii am plecat ultima dată şi cum am fost îndepărtat. Dacă ar fi să revin, aş face-o numai în ideea că Bacăul poate redeveni ceea ce a fost. E păcat că entuziasmul şi posibilităţile patronului Sechelariu n-au o soartă mai bună. Dar, fie că aş veni sau nu la Bacău, eu unul numai cu un astfel de patron aş mai fi dispus să colaborez. Eu cu preşedinţii de cluburi am rupt-o definitiv! Ăştia, în afară de faptul că vând meciuri şi ce au mai bun prin echipe, altceva nu mai ştiu. Unde voi merge, voi urmări doar performanţa. Toată viaţa mea numai asta am făcut. Ultima dată, când am fost la Bacău, în 1983, am luat echipa de pe locul 15, 16 şi am adus-o în prag de Cupa UEFA. Că, până la urmă, am prins doar Cupa Balcanică, asta se datorează celor care nu mă aveau la inimă, cei din conducerea  clubului  de atunci, cu care am avut relaţii extreme de tensionate.
-Acela e trecut, securea războiului a fost, cred, îngropată, şi de o parte şi de alta…Ce ne facem acum? Cum explicaţi retrogradarea Bacăului?
-Bacăul a început campionatul în condiţii foarte grele. In primele etape, lotul era foarte modest, de Divizia B. Totuşi, pe parcurs, echipa se redresase şi nu mai juca atât de rău, jucătorii îşi depăşeau condiţia.. Intr-un cuvânt, n-ar fi meritat să retrogradeze. Părerea mea e că a doua retrogradată trebuia să se aleagă dintre Progresul şi Petrolul. In special ploieştenii au avut cea mai slabă echipa din campionat, chiar sub nivelul Reşiţei.
-Alegerea lui Puiu Iordănescu în fruntea Naţionalei e o măsură înţeleaptă? Nu ne-am pripit din nou?
-Domnule, eu nu mă amestec niciodată în treburile Federaţiei, dar când l-au pus pe Dinu antrenor la Naţională, am spus că s-a întâmplat o mare nenorocire. Pe ce pune mâna Cornel Dinu se alege praful! Respectivul nu are chemare pentru profesiunea de antrenor. Tot ce vorbeşte face invers. A jucat o sută de ani fundaş central-ca şi Iorgulescu, de altfel-şi să facă el o apărare cum a făcut-o la Kosice?! Să te duci să joci fără fundaşi laterali şi să primeşti două goluri, având doi jucători în plus, e o ruşine! Acum, sincer să fiu, în ultimul timp, nu mai am încredere nici în Iordanescu, întrucât ce a jucat Steaua în campionat nu m-a convins. Altcineva, însă, nu văd cine ar putea fi la cârma Naţionalei. Lucescu e mai mult cu plecatul, iar deocamdată are si el la activ trei echipe retrogradate. El e obişnuit să antreneze cum se întâmplă în ţară, numai cu elita şi în conditiile în care se joacă la noi, mai mult prin telefon. Valoarea unui antrenor transpare doar atunci când din ceva modest face un lucru strălucitor. Nu vreau să mă laud, dar eu am luat patru formaţii din Divizia B şi le-am dus în Cupa UEFA, Bacăul, Galaţiul şi, de două ori, Timişoara-cu care am eliminat pe Atletico Madrid, în 1990, în chiar primul tur, după 2-0 acasă şi 0-1 la ei…
-Umblă vorba ca atunci v-aţi umplut de bani…
-Da, jucătorii au primit câte 300 de dolari, iar eu 500…minus o amendă de 150 dolari, întrucât nu am purtat treningul cu însemnele sponsorului de atunci. Dacă asta e o avere…
-Vă cedez ultimul cuvânt, domnule Rădulescu… In încheiere, ce le transmiteţi băcăuanilor care încă vă mai aşteaptă să le duceţi echipa pe culmile gloriei?
-Să aibă, în scurt timp, echipa pe care şi-o doresc şi pe care o merită! Nicăieri unde am antrenat, nu am fost atât de îndrăgit de public ca la Bacău…Cândva, poate, ne vom reîntâlni. Dacă ne ajută Dumnezeu…
-Dacă nu…?
-Inseamnă că nu ne merităm unii pe alţii!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu