Bulgarian

duminică, 7 octombrie 2018

HANDBAL (F), Divizia A: STIINTA BACAU-AHCM Slobozia 18-31 (7-13)


Iluzii de un sfert de ora
*STIINTA BACAU-AHCM Slobozia 18-31 (7-13)

Cu totul altfel stateau lucrurile in teren pana in urma cu 7-8 ani, cand bacauancele se impuneau in fata ialomitencelor fara probleme (ultima victorie, 26-21, a fost inregistrata in sezonul 2010-2011, tot cu profesorul Ion Arsene pe banca tehnica!). Intre timp, Slobozia si-a dat seama ca handbalul feminin e steagul cu care inca mai defilam in lume, in timp ce la Bacau lucrurile sunt asa cum sunt... Si totusi, vreme de 15 minute (sfertul academic!), Stiinta a dat iluzia ca poate spera la mai mult, intr-o partida cu principalele pretendente la promovarea in primul esalon. A fost 6-6, pentru ca s-a mers „umar la umar”, ca intr-o plimbare matinala, pana ce oaspetele si-au luat rolul de lidere in serios. Misiunea lor a fost facilitata si de cateva nesincronizari in atacul studentelor, unde s-au risipit combinatii si cateva aruncari din pozitii bune. Asa se face ca pauza avea sa le gaseasca pe elevele lui Gheorghe Covaciu- fosta extrema bacauana si a nationalei de la Jocurile Olimpice din 1984 (Los Angeles)- la adapostul unui avantaj substantial, previzibil de altfel (13-7). La reluare, jocul a curs numai in favoarea oaspetelor: 7-14, 9-20, 13-22 (cand „seria” lui Aholtoaie, din 7 metri, a miscat, cat de cat, tabela), 15-23, 18-31, intr-un final in care bacauancele au intrat in letargie, plictisite de o cursa de urmarire fara sorti de izbanda. STIINTA BACAU: Uricaru, Robu – Aholtoae 6, Croitoriu 3, Ciobanu 2, Faig 2, Manoilă 2, Iștoc 1, Tală 1, Grigoriu 1, Onofrei, Verșescu, Andrieș. Antrenori: Ion Arsene, Georgiana Vîntu.
AHCM Slobozia: Savko, Oancea, Aron – Toma 6, Ivan 5, Dragu 4, Georgescu 3, Sava 3, Filip 3, Nicolae 2, Vartic 2, Obedeanu 1, Jlezi 1, Naumenko 1. Antrenori: Gheorghe Covaciu, Marius Milea.

Leonard POPA

duminică, 16 septembrie 2018

HANDBAL (F): STIINTA BACAU-HC Dunarea Braila II 24-24 (16-10)

DEPARTE DE... APROAPE
*STIINTA BACAU-HC Dunarea Braila II 24-24 (16-10)

    Judecand dupa cele intamplate in prima etapa a noului sezon (cand formatia braileana a castigat la Constanta, iar bacauancele au pierdut, pe teren propriu, cu HCF Piatra Neamt), nimeni nu se astepta ca studentele sa aiba un joc facil cu junioarele de pe malurile Dunarii. Totusi, studentele au inceput excelent partida (ca si pe cea anterioara), desprinzandu-se rapid. Dupa ce oaspetele (antr.Cristi Preda) au deschis scorul prin Stefania Epureanu, au venit golurile la foc-automat ale Iuliei Faig si Crinei Croitoru (ambele, cate doua) si Ioanei Manoila (din nou, mintea limpede a Bacaului, jucatoarea capabila sa ordoneze jocul gazdelor). Si tabela a curs frumos in favoarea echipei antrenate de prof.Ion Arsene si Georgiana Vantu, precum canotcile lui Patzaichin, pe un brat al Dunarii destul de linistit, intre reusite facandu-si loc si cea a Dianei Uricaru, din poarta in poarta: 7-2, 13-7, 14-8, 16-10 (scor la pauza). Asadar, o diferenta de scor care ar fi trebuit sa fie incurajatoare si suficienta pentru conservarea unei avantaj, numai ca, la reluare, dupa 18-13, bacauancele incep sa-si piarda din concentrare (mai ales, pe faza de atac, unde se rateaza si cateva aruncari de la 7 metri), oaspetele capata curaj si, fireste, toata agoniseala din prima repriza se risipeste ca dupa farmece. Se face 22-20, apoi 22-22 si chiar 23-24, in ultimele doua minute! Vine, insa, golul egalizator al Ionelei Ciobanu si tabela intepeneste la 24-24, pe atacul brailencelor... Un egal pentru care nu stii daca e cazul sa te bucuri ori sa te incrunti, realizand ca pe fondul unui joc in crestere al gazdelor, victoriile sunt, totusi, greu de obtinut. Pentru Stiinta, au marcat: Manoila- 7 goluri, Ciobanu 6, Grigoriu 4, Faig 3, Croitoru 2, Versescu 1, Uricaru 1.

duminică, 9 septembrie 2018

Handbal (f), Divizia A: ȘTIINȚA BACĂU-HCF PIATRA NEAMȚ 22: 26 (8-13)


Handbal (f), Divizia A

APLAUDÂND ȘI CÂNTÂND...

*ȘTIINȚA BACĂU-HCF PIATRA NEAMȚ 22: 26 (8-13)


Dacă vezi spectatorii aplaudând și cântând tot meciul, chiar și la sfârșitul partidei, când tabela de scor a surâs- pe merit- adversarelor, înseamnă că handbalul feminin băcăuan are resurse nebănuite și refuză să moară, deși unii și-ar pregăti bucuroși costumele de gală pentru înmormântarea sa, într-un oraș cu vocație masochistă... Știința Bacău- resetată după ce, pe banca tehnică, a reapărut profesorul Ion Arsenie (secondat de prof. Georgiana Vântu)- a început cum nu se poate mai bine partida cu vecinele de județ. În min. 7, avea 4-1, cu 2 goluri înscrise fulgerător de Ioana Manoilă si ajutată de paradele Dianei Uricaru (care avea să fie, la sfârșitul jocului, cea mai bună jucătoare din tabăra gazdelor)... De altfel, cu Ioana în teren (revenită spectaculos, după o pauză competițională prelungită), nici nu știu dacă Știința a pierdut vreodată în fața pietrencelor... În plus, în mijlocul unei apărări surprinse, începuse să-și facă loc- tot mai mult- și Alina Bucă, readusă și ea, pe post de pivot și de aducere aminte că, în urmă cu trei-patru ani, băcăuncele încă mai încurcau socotelile celor cu ambiții și obiective diferite de ale lor. După 10 minute, însă, confruntarea s-a echilibrat, grație unei dinamici mai bune a nemțencelor și, în special, brațului hotărât al Ancăi Oancea- interul oaspetelor (originară din Onești!), cu calități care o recomandă pentru un nivel superior. Așa se face că, la sfârșitul primei reprize, oaspetele aveau un avantaj de 5 goluri (8-13), și pentru că arbitrele le-au anulat băcăuancelor un gol perfect valabil înscris de Ioana Manoilă, direct din aruncare de la 9 metri, în ultima secundă, aducând în prim-plan altă jucătoare valoroasă, extrema dreaptă Simona Miron (cu 12 goluri, avea să devină cea mai bună marcatoare de pe teren- semn, însă, ca flancul stâng al apărării băcăuane are nevoie de întăriri serioase, ca și de un al doilea portar, după retragerea Dianei Ivanov).
La reluare, fizionomia partidei a rămas neschimbată: 9-16 (min. 40), 12-20 (min.46), 16-22 (min.51)... Asta, în ciuda faptului că, în poarta băcăuană, paradele Alinei Uricaru au continuat, iar în atac, s-au reușit cateva acțiuni frumoase, ori de câte ori Ionela Ciobanu a fost jucată, când și cum a trebuit... Revirimentul Științei din ultimele cinci minute, cu două goluri „legate”, fără să primească nici unul, nu a fost suficient decât pentru impresia artistică lăsată de fetele Bacăului. Acelea care, neglijate, puse mereu în colțul mesei, fac tot posibilul ca handbalul și amintirile noastre să rămâna intacte în acest colț de lume...

Știința: Uricaru, Robu – Manoilă 10 goluri, Faig 4, Ciobanu 4, Grigoriu 3, Croitoriu 1, Bucă, Iștoc, Onofrei, Verșescu, Andrieș. Antrenori: Ion Arsene, Georgiana Vântu.
HCF: Fârtescu, Munteanu – Miron 12, Oancea 7, Roșca 3, Dorneanu 2, Creangă 1, Boloca 1, Dâdă, Ababei. Antrenor: Dan Valentin.
ei, Verșescu, Andrieș. Antrenori: Ion Arsene, Georgiana Vântu.
HCF: Fârtescu, Munteanu – Miron 12, Oancea 7, Roșca 3, Dorneanu 2, Creangă 1, Boloca 1, Dâdă, Ababei. Antrenor: Dan Valentin.

Leonard POPA


miercuri, 25 iulie 2018

Interviu cu atleta bulgară Nikol ANDONOVA (multiplă campioană națională)


“… Puterea nu este aceea care ne permite să facem orice, ci aceea care ne determină să ne urmăm propriile vise!”




Departe de a fi depus armele, atletismul bulgăresc continuă să atragă atenția prin potențialul său. Nu e cazul doar al celebrei Ivet Lalova sau al triplusaltistei Aleksandra Nacheva, proaspăta campioană mondială U20, în urma întrecerilor desfășurate luna aceasta la Tampere, în Finlanda, ci și al altor atleți la fel de talentați, care așteaptă doar recunoașterea podiumurilor, pentru a reînnoda o tradiție cu rădăcini trainice. Una dintre sportivele aflate în plină afirmare este și Nikol Andonova (n. 25 ianuarie 2000), legitimată la clubul din Burgas. Prezentă în mai multe probe ale întrecerilor interne, pe care le domină autoritar (60 m, 100 m, 100 m garduri...) Nikol a concurat, recent, și la Internaționalele României, unde a reușit un excelent 14,01 la 100 m garduri, timp cu care ar fi izbutit mult mai mult și la Mondialele din Finlanda, unde a concurat recent…
Leonard POPA

-Nikol, tu ești regina bulgară a “gardurilor”, multiplă campioană națională în această probă… Cum te-ai defini, personal, în acest moment?
-Mulțumesc pentru apreciere, dar nu mă simt- încă- o regină a probei… Mai am atăția pași pe care trebuie să-i urmez! Drept să spun, nu m-am așteptat să conduc clasamentele feminine ale acestui an, dar sunt fericită că, măcar, mă pregătesc să o fac. În afara Bulgariei, doresc să mă clasez cât mai sus în topuri…
-Practici mai multe probe atletice… Triplusalt, 60 m, 100 m… Care e proba favorită? De ce?
-Cel mai mult îndragesc gardurile… Poate, pentru că această probă seamănă mai mult cu gimnastica acrobatică pe care obișnuiam să o practic în trecut. De asemenea, îmi place triplusaltul, dar acesta e mai mult un hobby. Nu caut neapărat rezultate deosebite. Pur și simplu, îmi place această disciplină.
-În acest an, ai participat la mai multe competiții interne și internaționale. Ai fost chiar și în România, la Internaționalele găzduite de Cluj-Napoca. Ești mulțumită de rezultatele obținute?
-Da, la Cluj, am obținut cel mai bun timp personal și am reușit să mă calific pentru Mondialele de la Tampere. Va mai fi o astfel de cursă și sper să-mi depășesc recordul personal, adică să alerg sub 14 secunde la 100 metri garduri.
-Ce părere ți-au lăsat întrecerile din Finlanda? Te-ai clasat a 5-a, în seria ta, dar nu a fost nimeni din Europa deasupra …
-Nu sunt extrem de fericită cu rezultatul obținut. Îmi doream să fi putut alerga mai repede, dar, totuși, a fost o cursă bună. Încă adun experiență de la marile întreceri și cred că va veni și momentul meu…
-Ce competiții preferi, pe acelea “inside” sau “outside”?
-Poate că aceste întreceri de sală sunt mai potrivite pentru mine, deoarece alerg 60 de metri și nu 100, ca în aer liber. Eu am un start foarte bun. Chiar și acum, la Mondialele din Finlanda, eu am avut cel mai scurt timp de reacție în seria mea. Acesta e avantajul meu în sprinturile mai scurte.
-Care sunt obiectivele tale în perioada care urmează?
-Pentru acest sezon, scopul meu este să stabilesc un record personal la Campionatele Balcanice. Eu și antrenorul meu încă nu am stabilit obiectivele pentru tot anul, dar cu siguranță acestea vor fi definitivate înaintea concursurilor importante
-Ai vreun model atletic pe care îl urmărești?
-Modelul meu este întruchipat de Ivet Lalova. Ea este o persoană deosebită. Ceea ce mă motivează de la dânsa cel mai mult este faptul că a putut să revină după o accidentare gravă și să devină cea mai rapidă femeie-albă din lume! Ea ne-a arătat că niciodată nu trebuie să renunțăm când ne confruntăm cu greutățile, pentru că puterea nu este aceea care ne permite să facem orice, ci aceea care ne determină să ne urmăm propriile vise…
-Dacă nu ai fi practicat atletismul, ce altă disciplină sportivă ți-ar fi plăcut să urmezi?
-Am practicat gimnastica acrobatică 8 ani înainte de a mă apuca de atletism. Am fost o excelentă acrobată- campioană națională, cu două medalii de aur obținute la întrecerile internaționale. Cred că aș fi continuat cu acrobatica. Mi-a dat o excelentă pregătire fizică. Fratele meu era pe locul al 4-lea în lume la această disciplină și scopul meu era să-l depășesc pe el. Nu am reușit atunci, cu acrobațiile, sper să o fac acum cu atletismul!
-Atleții au și vacanță? Spre ce se îndreaptă gândurile tale libere în această vară?
-Da, voi lua o pauză… În acest an, mi-am propus două săptămâni de vacanță, înainte de a începe pregătirile pentru următorul sezon. În această vară, am o mulțime de planuri, dar să vedem dacă le voi putea realiza. Pentru început, mă voi vedea cu prietenii și vom merge pe plajă. Poate, vom ajunge și în Grecia, la o partidă de scufundări, noul meu hobby. Mai am în plan și o excursie în Italia.
-În afara sportului, ce alte obiective îți propui?
-Studiez la Școala Medie Germană și voi avea de susținut examenele finale. În viitorul apropiat, voi aplica pentru înscrierea la o Universitate, așa că următorul an va fi plin de evenimente extra-sportive. Caut să mențin echilibrul între toate obiectivele mele.


*Interviu cu atleta Andrea MIKLOS, vicecampioană mondială U20


La Europenele de la Berlin, voi încerca să alerg sub 52 de secunde…”

*Interviu cu atleta Andrea MIKLOS, vicecampioană mondială U20
Dacă Andreea Panțurioiu este contesa incontestabilă a atletismului românesc actual, Andrea Miklos este, cu siguranță, zâna sa cea bună. Sportiva din Cluj, antrenată la Viitorul, de profesoara Kaniszay Magdolna, te farmecă încă de la prima cursă pe care i-o urmărești și de la primele cuvinte pe care i le asculți... Andrea are ceva din insistența lui Zatopek. I-am văzut de câteva ori finala de la 400 m desfășurată la Tampere, în cadrul Mondialelelor U20. Când am crezut că, pe ultimii metri, energia sa exuberantă va ceda, atleta noastră a găsit resurse nebănuite și a adus atletismului românesc medalia de care avea nevoie pentru a se reinventa într-un moment dificil... Andrea a lăsat toata Europa în spate și acum își pregătește turnantele olimpice. Fuleul său larg descrie curcubeul.
Leonard POPA

-Felicitări, Andrea! Ne-ai facut mandri și pe noi! Prima în Europa, a doua în lume. Al câtelea interviu e acesta, după întoarcerea în țară, cu medalia de argint obținută la Mondialele pentru juniori U20?
-Vă mulțumesc, contează mult susținerea dumneavoastră. Acesta este, probabil, al 3-lea sau al 4-lea interviu…
-Tu ești într-un progres continuu, îți dobori recordurile precum popicele. Dar, spune-mi, te așteptai la un asemenea succes, mai ales că ai lăsat toată Europa în spate?
-Sincer, nu mă așteptam la o medalie! Obiectivul meu principal, la plecarea din țară, era să mă calific în etapa finală. Dar, într-adevăr, câștigarea medaliei de argint a fost o mare surpriză, poate, nu doar pentru mine!
-Ce tactică ai avut în finală, prin ce ți-ai surprins adversarele ?
-De obicei, nu obișnuiesc să pornesc tare la începutul unei curse, încerc să mențin aceeași viteză, constant, mai tot timpul. În proba de 400 m, ultimii metri fac diferența. Eu cred că acest lucru s-a întâmplat și în finala de la Tampere. Am vrut să dau tot ce am avut mai bun, iar pe ultima porțiune am încercat să vin cât de tare am putut.
-Cu indianca de pe primul loc te-ai mai întâlnit pe undeva, în vreo competiție? Pentru mulți a fost o surpriză, n-au știut de unde să o ia...
-A fost pentru prima oară când am întâlnit-o într-un concurs. Timpul alergat de ea nu fost o surpriză, având în vedere evoluția ei din acest an. Știam de dânsa doar prin intermediul siteului IAAF, unde se afișează rezultatele tuturor atleților.
-La această competiție, România a rămas pe harta atletismulului mondial, datorită ție... În Finlanda, nu am obținut, totuși, decât o singură medalie. Ce secret ar trebui să cunoască și ceilalți atleți pentru ca tolba să fie mai bogată?
- Eu cred că, la un concurs major, pentru a ne autodepăși, trebuie să credem că suntem în stare de acest lucru! Eu, spre exemplu, asta am făcut, mi-am spus tot timpul că pot urca pe podium… Lumea ar fi uimită să afle cât de capabilă poate fi mintea umană, ce tărie îți poate da. Partea mentală ar trebui să ocupe un loc important în pregătirea atleților de performanță.
-Tu ai ajuns să alergi la 400 de metri, după ce ai făcut, mai întâi, ștafeta la această probă, un fapt-oarecum-surprinzător... Când ai înțeles că poți alerga după medalii și singură?
-După primul meu rezultat major, când am devenit campioană europeană la categoria juniori 2, am înțeles ca sunt capabilă de multe lucruri. Și am mai simțit că această probă mă avantajează, reușind să-i fac față cu brio! Așadar, proba de 400 m a devenit pentru mine proba principală.
-Ai fost participantă și la Jocurile Olimpice de la Rio, în 2016... Pe atunci, modelele tale atletice erau, dacă îmi aduc bine aminte, Allyson Felix, Ionela Târlea și Gabriela Szabo... Între timp, ți-ai mai schimbat opțiunile?
-Idolii mei, în mare parte, au rămas aceiași, nu doar pentru medaliile pe care le-au obținut de-a lungul carierei, ci și pentru toate eforturile pe care le-au depus și pentru faptul că au crezut în posibilitățile lor.
-Ce va urma pentru tine, campioana națională absolută a probei, în perioada următoare, ce obiective ți-ai mai stabilit?
-Obiectivul meu principal din acest sezon l-am îndeplinit. Urmează Campionatele Europene de la Berlin, unde voi încerca să alerg sub 52 de secunde.
-Timp liber mai ai? Ce și-ar dori o vice-campioană mondială și timpul nu-i permite?
-Nu există acel lucru care îmi lipsește și nu aș avea timp pentru el. Eu am ales să practic acest sport, nu mi-a impus nimeni nimic! Dacă nu îmi plăcea nu-l mai practicam… Însă, pentru mine, atletismul înseamnă mult si m-a învățat nenumărate lucruri. Cum să îmi organizez timpul, cum să fiu o persoană echilibrată și multe altele, care mi-au fost folositoare în formarea personalității mele. Nu-mi pare rău de orele petrecute pe stadion la antrenamente, deoarece iubesc tot ceea ce fac și acest lucru mă face fericită! Așadar, nu există acel lucru care îmi lipsește, fiindcă am învățat că pentru orice poți să ai timp, dacă- într-adevăr- ți-l dorești!

Interviu cu scrimera italiana Mara NAVARRIA (campioana mondiala la spada 2018)


Scrima este viața mea, dar familia este lucrul care hrănește fericirea!”

*Interviu cu scrimera italiană Mara NAVARRIA (campioană mondială și nr.1 mondial la spadă)

Am cunoscut-o pe Mara Navarria- astăzi, spadasina nr.1 a lumii, când încă nu-și începuse ascensiunea fulminantă către vârful ierarhiei, într-un sport în care orice gest- nu doar mișcarea- poate însemna o victorie sau o înfrângere... Vorbesc despre o sportivă care, în perioada junioratului (2002-2003 și 2004-2005) era considerată viitoarea mare stea a scrimei mondiale, dar care, în momentul când cuvintele noastre s-au încrucișat, trecea printr-o etapă sportivă dificilă. În 2012, la Jocurile Olimpice de la Londra fusese doar a 18-a, neștiind că, peste puțin timp, avea să devină mama unui băiețel. Au urmat câteva clasări nespectaculoase la edițiile Mondialelor (7-la Budapesta în 2013, 19-Kazan 2014, 24-Moscova 2015, 29-Leipzig 2017) și toată lumea se gândea că Luceafărul își consumase toată strălucirea de altădată, mai ales că scrimera italiană rămăsese și fără antrenorul său de-o viață, regretatul Oleg Puzanov, decedat în 2015. În 2017 s-a produs, însă, declicul... Mara, fata simpatică și ambițioasă, născută la Udine, care începea scrima de performanță la 10 ani, în cadrul Asociației Gemina Scherma din San Giorgio di Nogaro, a regândit totul de la început, pe îndelete, așa cum știu să o facă doar marii sportivi ai lumii, și la sfârșitul anului o aflăm, din nou, pe prima poziție a clasamentului mondial, la 33 de ani (împliniți în 18 iulie,a.c.)... Ciudat e că scriu aceste rânduri pe care le-aș fi putut scrie și altădată, abia astăzi, când mai sunt câteva minute și Mara va disputa prima sa finală de Campionat Mondial în compania altei legende, Ana Maria Brânză-Popescu.... Dacă vorbele știi să ți le conduci, inima cum să ți-o împarți?!
Leonard POPA

-Mara, am citit undeva că tu ai început să faci scrimă, la 10 ani, datorită unei întâmplări, nu a fost nimic organizat…. Cum a fost? Ce știai tu despre acest sport la vârsta aceea?!
-Am început să fac scrimă, pentru că nu am putut ieși afară cu sania, în zăpadă… Am crescut într-un oraș mic, aflat la jumătatea drumului între Veneția și Trieste. Era o zi de iarnă foarte friguroasă și nu am putut practica “sportul” meu preferat, săniușul, așa că n-am avut ce face și l-am urmărit pe fratele meu, cum se antrena la scrimă. Cu vremea, am început să practic și eu acest sport, iar, astăzi, iată, este pasiunea și munca mea. Nu știam nimic despre această disciplină sportivă, pe care nu o mai văzusem decât la tv, când se transmiteau Jocurile Olimpice…
-Cine ți-a fost prima adversară, mai ții minte?
-Alături de mine, a început să practice scrima și sora mea, Grace, care e cu doi ani mai în vârstă. Cu siguranță, ea a fost unul dintre primele mele adversare. Grace chiar participa la competiții adevărate și mă învingea de fiecare dată…
-Toți frații și surorile tale au practicat scrima?! Îmi închipui că în casa voastră era un adevărat război!
-Noi am fost patru copii și, desigur, între noi a existat puțină rivalitate. Trebuie să recunosc că sora mea, Grace, într-adevăr, ne provoca mereu. Având și ceilalți frați care practicau scrima, sigur, acest lucru era un stimulent suplimentar…
-Să vorbim și despre ceva serios cu care te-ai confruntat în biografia ta sportivă. În 2002-2003 și 2004-2005, tu ai fost cea mai bună junioară a lumii… Locul 1 în topul mondial. E adevărat?
-Da, acei ani au însemnat primele mele glorii sportive. Întâia dată, când am auzit Imnul Italian, la sfârșitul unui duel de-al meu, cântându-se pentru mine… Mă simțeam ca un actor pe scenă, care joacă într-o piesă de teatru! Familia m-a ajutat și m-a sprijinit în tot ceea ce făceam. Chiar dacă la liceu mi-a fost foarte greu, chiar dacă am ratat multe zile de școală și petrecerile cu prietenii, am strâns din dinți și am pășit mai departe. Pot spune că am ratat această parte a vieții, dar acum îi datorez totul!
-În 2005, ai fost a 8-a în clasamentul senioarelor. Se întrezărea un orizont senin, dar după 2006, a urmat declinul… Ce s-a întâmplat?
-În 2005, aveam 20 de ani și m-am mutat la Roma. Am schimbat antrenorul, m-am înscris la Universitate (Științele Sportului- n.red.) și am fost nevoită să mă obișnuiesc să trăiesc singură. A fost o adevărată traumă pentru mine să trăiesc într-un oraș mare, mai ales că eu veneam dintr-un sat mic din partea de nord. Dar nu m-am descurajat, am continuat să lucrez mai mult și într-un mod mult mai profesionist.
-Apoi, a venit regăsirea de sine… În 2016, ai urcat, din nou, în prim-planul performanței, devenind locul 8 mondial. Alt secret al reușitei?
-La sfârșitul anului 2015, a decedat antrenorul meu și a trebuit să fac o alegere. Simțeam că trebuie să schimb ceva în viața și familia mea, deoarece visul olimpic de la Rio se năruise, într-un mod surprinzător. Nu ne-am calificat în proba pe echipe, deși eram considerate printre favoritele competiției. Cred că acesta a fost misterul…
-Îmi vorbești mult despre echipa națională… Păreai, la un moment dat, că te-ai specializat în concursurile de echipă, nu în probele individuale. Ai câștigat o mulțime de medalii cu reprezentativa Italiei. E cu totul altceva să evoluezi pentru echipă decât atunci când o faci pentru tine? Ce este atâta de diferit, dincolo de sistemul de punctaj?
-În general, am obținut mai multe medalii cu reprezentativa, pentru că întotdeauna m-am pus la dispoziția echipei. Dar și pentru că formația noastră, luată piesă cu piesă, este una valoroasă, formată din individualități puternice. În concursurile majore, însă, cum ar fi Europenele sau Campionatele Mondiale, nu am putut urca mai sus de locul 8. Acesta e un paradox mai puțin explicabil.
-Ce te-a determinat să participi în concursurile individuale?
-Succesele individuale, evident! Am câștigat 5 etape de Cupă Mondială, am urcat de mai multe ori pe podium, de trei ori în campionatul Italiei… Aceste reușite se păstrează mereu în memorie. E, apoi, acea concentrare individuală din timpul asalturilor. În întrecerile pe echipe, erorile îți pot fi trecute cu vederea și reparate de coechipere. Când lupți pentru tine, salvarea nu vine de nicăieri, dramatismul e mai mare. Scrima e un sport al concentrării maxime. Prima dată, te gândești cum să parezi acțiunea adversarului, să-i intuiești acțiunile. Uneori, reușești, alteori, nu… Apoi, pe planșă, poți descoperi și ceva distractiv, dar, în același timp, trebuie să-ți impui mereu propriul ritm, pentru ca lucrurile să nu-ți scape de sub control.
-Ești măritată, ai un fiu de 5 ani (Samuele), nu e dificil pentru un sportiv care își impune obiective de top?
-Multe sportive de top sunt căsătorite și unele au și un copil. Faptul că sunt o atletă de performanță, iar obiectivul meu este de a câștiga Jocurile Olimpice nu m-au făcut să renunț la importanța de a avea o familie. Scrima este viața mea, dar familia este lucrul care hrănește fericirea! Recunosc că, uneori, este obositor, dificil, și îți umple capul cu fel de fel de probleme, dar asta e greu pentru toți oamenii!
-Suntem după Cupa Mondială de la Budapesta, unde-iarăși- ai urcat pe cea mai înaltă treaptă a podiumului, repetând succesul de la Tallinn. Te așteptai la asta? Nu e greu să legi atâtea performanțe de vârf?
-Budapesta este cea mai importantă etapă a circuitului, cea mai frecventată. Obținusem, deja, un argint, în urmă cu patru ani. Acum, mi-am dorit enorm să câștig și această determinare m-a ajutat foarte mult. Am avut în antrenorul meu, Roberto Cirillo, un punct de sprijin major.
-Specialiștii te consideră marea favorită la câștigarea Europenelor și a Mondialelor din China… Deschizi șampania la sfârșitul unui an de excepție?
-Planurile pentru acest an trebuie să continue cu proiectul de pregătire facută cu echipa mea. Cu seninătate și fermitate în tot ce faci, te poți distinge întotdeauna.
-Desigur, ai întâlnit în asalturile de pe planșă și scrimere din România, Ana Brânză-Popescu, Maria Udrea… Cum au fost duelurile cu ele?
-Sportivele din România sunt foarte greu de înfruntat. Este chiar interesant să le întâlnești pe planșă, pentru că, efectiv, pui în evidență spectaculozitatea scrimei. Cu Ana Brânză m-am întâlnit la ultimul Grand Prix al anului 2017, la Doha .. A fost un asalt ciudat, dar, cu siguranță, unul mai distractiv și interesant. 
-Care a fost cea mai amară înfrângere pe care ai suferit-o? Dar victoria care ți-a rămas în minte?
-Nu trebuie să aștepți înfrângerile pentru a învăța ceva nou, dar de la fiecare dintre acestea te alegi cu ceva… Deci, nu există înfrângeri care să te îngenuncheze, doar partide pierdute. Cât despre cel mai reușit turneu, cred că acesta a fost etapa de Cupă Mondială din Estonia. La Tallinn, am simțit cum sabia mea zboară spre obiective rapid, cu o tactică perfectă!
-Care e diferența între școala italiană de scrimă și celelalte consacrate (românească, rusă, chinezească…)?
-Noi, italienii, avem o doză de… nebunie! Agresivi, imaginativi și, uneori, foarte meticuloși. Școala noastră este diferită pentru că suntem noi foarte diferiți. Și apoi, avem un centru federal puternic, unde poți să te perfecționezi, atât fizic, cât și tehnic. Fiecare sportiv are, însă, propria echipă si o rețetă particulară de atragere a performanței.
-Crezi în viitorul scrimei, ca ramură sportivă?
-Aș dori ca acest sport să fie mai cunoscut și mai urmat de tineri. Scrima produce valori la care copiii de azi privesc ca la un vis. Din păcate, această disciplină este extrem de tehnică și greu de înțeles de către marele public. Poate că, având susținerea televiziunilor de sport, s-ar putea depăși aceste obstacole.

PS: la 22 iulie, a.c., Mara Navarria a devenit, pentru prima dată, campioana lumii, învingând-o în finala Campionatului Mondial de la Wuxi (China) pe Ana Maria Brânză, cu 13-9. Anterior, le eliminase, pe rând, pe: Anna Kun (Ungaria), Auriane Mallo (Franța),Katharine Holmes (SUA), Kathrina Lehis (Estonia, campioana europeană în 2018) și Laura Stehli (Elveția).



vineri, 6 aprilie 2018

Interviu cu sportiva cipriotă Andri ELEFTHERIOU (tir sportiv)


“Nu las experiențele pozitive sau negative să-mi influențeze evoluția…”

*Interviu cu sportiva cipriotă Andri ELEFTHERIOU (tir sportiv)


   Andri ELEFTHERIOU (n. 19 iunie, 1984, la Limassol) este o trăgătoare cipriotă profesionistă, care face parte din naționala de tir a țării sale. În 2006, ea a câștigat medalia de aur la Commonwealth Games desfășurate la Melbourne, în Australia. În același an, Andri a obținut medalia de argint la ISSF World Cup din Germania. În 2007, a urcat pe treapta cea mai înaltă a podiumului la Belgrad (Serbia), în etapa de Cupă Mondială, performanță repetată în 2008, la Minsk (Belarus). La Jocurile Olimpice de la Beijing, a ocupat locul 7. În 2014, sportiva cipriotă a câștigat medalia de bronz la Jocurile Commonwealthului susținute la Glasgow, în Scoția. Și 2017 a fost un an plin de realizări pentru Andri Eleftheriou, motiv pentru care a și fost nominalizată- din nou- printre cei mai buni sportivi ai anului din Insula Afroditei. Tirista din Limassol a obținut medalii în  etapele mondiale desfășurate la Baku și Moscova, înscriindu-se, încă de pe acum, printre speranțele cu care Ciprul se îndreaptă spre Jocurile Olimpice de la Tokyo.
Leonard POPA

-Andri, ce ne poți spune despre 2017? Te așteptai să fie un an atâta de bun?
-Obiectivul meu, în fiecare sezon,este să mă antrenez cât mai bine și să fiu gata pentru fiecare competiție, luată separate. 2017 a fost un plin de satisfacții, judecând după argintul câștigat la Baku și bronzul de la Moscova, două competiții foarte importante și extreme de dificile…
-Simți că poți repeta cel mai bun an competițional din cariera ta (2008) ?
-Nu știu dacă pot repeat sau nu un an bun, în privința performanțelor, gândul meu se concentrează către ceea ce pot face în anul următor. Întotdeauna caut să merg mai departe și niciodată nu las experiențele pozitive sau negative să-mi influențeze evoluția în concursurile ulterioare. Mă antrenez cât pot mai bine și abordez treptat fiecare competiție.
-Te-ai clasat a 7-a la Jocurile Olimpice de la Beijing și a 15-a la Rio… Ce va fi la Tokyo?
-Nu pot să mă gândesc de pe acum la ce va fi la Tokyo, dar-desigur- o medalie olimpică e visul oricărui sportiv.
-Este dificil să practici tirul în Cipru?
-Nu, nu este, dimpotrivă. Avem în fiecare oraș poligoane iar distanțele dintre acestea sunt foarte scurte. De asemenea, și vremea însorită pe tot parcursul anului, ne este un aliat.
-În acest sport, ce este mai important: ochiul, degetul sau concentrarea?
-În tirul sportive cred că toate aceste elemente trebuie să fie foarte bine coordonate pentru a avea rezultate bune.
-Dacă nu ai fi fost o practicantă a tirului sportiv profesionist, ce altă disciplină sportivă te-ar fi atras?
-Cred că mi-ar fi plăcut să fiu o jucătoare profesionistă de fotbal.
-Ai început tirul la 17 ani…A fost o poveste de familie?
-Am început să practice tirul la 9 ani. Profesionistă am devenit, într-adevăr, la 17 ani. Iubesc armele, așa că această disciplină sportivă a fost cea mai bună șansă pentru mine de a-mi urma pasiunea într-un mod profesionist. Nu a fost chiar o poveste de familie. Am fost, însă, ajutată de unchiul meu care lucra într-un poligon de tragere.
-Vârsta este importantă în această disciplină sportivă?
-Desigur, ca în oricare altă disciplină sportivă, cu cât o începi mai devreme e mai bine. Din punctual meu de vedere, vârsta de 12 ani este cea mai nimerită. Avantajul în sportul nostru este că poți să-l practice mult timp chiar și după vârsta de 40 de ani.
-Ai vizitat vreodată România? Știi că avem și noi câțiva campioni olimpici la tir…
-Bineînțeles, am vizitat România și am în plan să o fac din nou la vară. Este o țară frumoasă. Știu că aveți un campion olimpic la aer comprimat, dar și alți câțiva trăgători foarte buni. Pe mulți dintre ei, deja, i-am cunoscut personal și sunt fericită să vă spun că sunt oameni foarte prietenoși. Mulțumesc pentru posibilitatea acordării acestui interviu.
-Și noi îți mulțumim pentru amabilitate, Andri. Efxaristw !



Interviu cu handbalista Crina PINTEA (componentă a echipei naționale și a formației franceze Issy Paris)


Cred că România scade din punct de vedere valoric, deoarece sunt tot mai multe jucătoare străine în campionatul nostru!”

*Interviu cu handbalista Crina PINTEA (componentă a echipei naționale și a formației franceze Issy Paris)
   

   Cinci adevăruri despre Crina Pintea, una dintre cele mai apreciate handbaliste ale naționalei noastre: 1.Până la 16 ani, a văzut handbal doar la televizor și în curtea școlii din Podu Turcului, unde era elevă. 2.Marea sa pasiune și dorința de a practica acest sport au purtat-o către Rm.Vâlcea (unde antrenor era exigentul Gh.Tadici), apoi la Zalău (2010-2015), Thuringer (2015-2017)- unde a prins aripi și a înțeles exact unde poate ajunge, la Issy Paris (din 2017) și, bineînțeles, la națională- unde a aflat că se poate lua la trântă de una singură cu toate adversarele pe care le are în față. 3.Crina e apărătoarea care s-a născut din încrâncenarea lui Vali Motogna (sclipirea argintului mondial obținut în Rusia, în 2005, i se datorează în bună măsură) și Gaby Szucs, zidul chinezesc construit la 6 metri de poartă 4.Crina e mereu acolo unde o cheamă tricolorul, pentru că sufletul ei mare  respiră doar pentru... România 5. Azi, 3 aprilie, e chiar ziua ei de naștere. Dar Crina Pintea renaște în fiecare zi, nimic nu o doboară. O băcăuancă pur-sânge, călită pe câmpurile agricole de-acasă, din Podu-Turcului, și în marile meciuri ale naționalei (cel mai recent, acela în care am învins Rusia, la Cluj). O sportivă de succes, care a suferit în tăcere și s-a clădit din discreție.
Leonard POPA

-Cum e vremea la Paris? Dar vremurile?
-E foarte frumoasă vremea la Paris, la fel și vremurile… Mă simt bine, m-am acomodat repede, mi-am făcut mulți prieteni aici,  îmi place foarte mult.
-E un sfârșit de sezon european interesant, cu multe transferuri.... Ce se anunță la Issy? Am văzut că Lois Abbingh a plecat, dar a venit Satrapova, portarul lui Kristiansand... Alte echipe frantuzești se întăresc, nu glumă.
- Lois a ales să plece. Mă bucur din suflet pentru ea, deoarece face un pas foarte important în cariera ei. Așa este, o sa vină Satrapova. Am fost colege la Thuringer, mă bucur mult că vine, însă, îmi pare rău că pleacă Silje Solberg. Nu se anunță alte noutăți. Într-adevăr, multe echipe se întăresc pentru urmatorul sezon, dar  nici noi nu stăm rău.
-Cum terminați campionatul ?
-Am terminat campionatul pe locul 3.  Ultimul meci a fost aseară, acum o să jucăm în play-off. Ne dorim mult să facem o figură frumoasă și acolo.
-Vor fi și meciurile CSM-ului cu Metz, în Liga Campionilor...  Cum le vezi?  Cine crezi că va ajunge la Budapesta?
-Metz e o echipă foarte puternică, bine pregatită fizic. Jucătoarele se simt foarte bine una pe alta. Cred că bucureștencelor le va fi destul de greu, cel putin la Metz. Totuși, merg pe mâna lor și am incredere în CSM că o să treacă mai departe. În Final Four, eu le văd
pe  CSM, Vardar, Rostov și Gyor.
-Să revenim la ceea ce ne intersează, în mod deosebit, naționala... Au trecut
meciurile cu Rusia. Mulțumită ? Toți cei care te-au văzut jucând ți-au apreciat în mod deosebit evoluțiile.
-Sunt mulțumită că am câștigat meciul de la Cluj. E victorie, asta e foarteimportant,însă eu foarte greu mă declare satisfăcută, mereu e loc de mai bine. Într-adevăr, foarte mulți oameni m-au felicitat și m-au suținut în aceste meciuri din preliminariile europene. Țin să le mulțumesc și pe această cale.
-Suntem calificați în mare măsură, deși va fi un meci greu și în Austria... Dar, mai departe, cum vezi lucrurile ?
-Toata lumea crede că suntem calificați, însă mai avem de disputat două meciuri, iar cel cu Austria, în deplasare, va fi unul destul de greu. Ne gândim destul de serios la aceasta și abia după aceasta putem spune că suntem calificați...  Nu pot vorbi acum despre cum  văd lucrurile mai departe. Îmi place să iau totul pas cu pas.
-Se mută polul handbalistic european în Franța, după atâția ani... nordici ?
-Nu știu dacă se mută polul handbalistic aici, însa știu sigur că în Franța e un campionat puternic, cu jucătoare puternice, și nu a fost un succes întâmplător la ultimul Campionat Mondial, când au cucerit titlul,
-Cum se poziționează Romania în urma acestor schimbări ? Ținem pasul cu ele ?
-Cred că România scade, din punct de vedere valoric, deoarece sunt tot mai multe jucătoare străine, care ajung să activeze în campionatul nostrum intern.  Poate că e prea dur ceea ce spun, însă eu cred ca asta e realitatea. Știu că straniere sunt  peste tot in Europa, dar în alte țări, în prim-plan  sunt jucătoarele autohtone, în timp ce acelea străine trebuie să lupte serios pentru un loc în echipă.  Cred că, la noi, e invers...
-Sărbătorești ziua de naștere, peste puțin timp... Ce îți dorești cel mai mult ?
-Îmi doresc, în primul rând, să fiu sănătoasă. Restul va veni de la sine.
-Acasă, la Bacău, când să te aștepte suporterii ?
-La Bacău, voi veni doar prin iunie, așa se întâmplă în fiecare an. E destul de greu să ajung la părinții mei, însă s-au obișnuit și ei de-acum.


Interviu cu Laura COMAN, regina tirului sportiv romanesc si mondial


LAURA COMAN- sportiva pentru care niciun 10 nu este suficient:

“Eșecul este ca și frica. Nu există atât timp cât nu-i dai putere să existe…”
     

   Cum e să ajungi să practici sportul de performanță din întâmplare și apoi să urci în ierarhia mondială, pas cu pas, până la înălțimea primului loc? Laura Coman- regina tirului românesc- știe cel mai bine. Totul a început în primii ani de liceu, când fata zglobie din clasa a zecea a luat un 3 la sport. Jucase volei, în pauza dintre ore, alături de alte colege, și profesoara de educație-fizică, revoltată de îndrăzneala elevelor care au pătruns pe terenul de sport nesupravegheate, le-a penalizat în catalog. Salvarea a apărut câteva zile mai târziu, într-un mod cât se poate de neașteptat. O antrenoare de tir, prietenă cu exigenta profesoară, a venit la liceu pentru a încerca să facă o selecție în vederea formării unei echipe feminine de tir sportiv… Cum nu se înghesuia nimeni să practice-măcar din curiozitate- o astfel de disciplină sportivă, profesoara clasei a trebuit să scoată asul din mânecă și să le promită elevelor înscrise media 10 la sport în semestrul următor. Laura a ridicat prima mâna și de aici a început frumoasa poveste a sportivei care avea să devină, în scurt timp, una din marile speranțe ale României la obținerea unei medalii la JO din 2020, la tir sportiv, proba de pușcă aer comprimat 10 m. Anul 2017 a fost pentru dânsa anul lansării definitive în elita internațională. A terminat prima în etapa de Cupă Mondială desfășurată în luna mai, la Munchen, în Germania, cu record european, ceea ce i-a permis să participe în finala Cupei Mondiale de la Delhi (India), în octombrie. Acolo a avut o finală de vis și precizia focurilor trase i-au adus argintul. 2018 a debutat la același nivel, chiar dacă-între timp- s-a schimbat și regulamentul… Acum, zecimalele fac legea în acest sport. Ca să-ți apropii victoria, trebuie să tragi focuri peste 10,5- un simplu decar nu mai este suficient… În ianuarie, sportiva legitimată la clubul Dinamo și antrenată de Olimpiu Marin a câștigat medalia de bronz la Cupa Hochbruck desfășurată în Germania. A urmat titlul european pe echipe, obținut în Ungaria, alături de Roxana-Georgiana Tudose și Eliza-Alexandra Molnar, pentru ca la începutul lui martie, la Guadalajara, în Mexic, să-și adjudece etapa mondială și să devină noul lider mondial al probei! Sezonul competițional e abia la început. Pe Laura o așteaptă și alte competiții majore. Ambițiile și obiectivele sale rămân, însă, aceleași, ca pe vremea când era elevă de liceu și nu-și dorea decât note maxime. Poate că, la sfârșitul anului, când ne vom ierarhiza din nou sportivii, îi vom număra de mai multe ori pe cei mai merituoși. Nu dominăm clasamentele în fiecare zi, după cum nici stelele nu apar în fiecare seară pe cerul tot mai întunecat al sportului nostru…
Leonard POPA

-Laura, cum te simți pe locul 1, în topul mondial? Ce e mai greu, să menții această poziție sau să tragi focuri de peste 10,5 ?
-Acest loc 1 îmi aduce o mare bucurie. Am muncit mult și am trecut printr-o mulțime de probleme pentru a ajunge să mă bucur de această poziție. Nu este greu nici să mă mențin și nici să trag focuri peste 10,5 atât timp cât fac asta cu plăcere.
-Succesul de la Guadalajara nu a venit neanunțat... Inițial, ai urcat pe podium în Germania, unde ai câștigat bronzul, în prima etapă de Cupă Mondială a anului. Apoi, a urmat Europeanul de la Gyor, unde România a ieșit campioană continentală- o premieră pentru tirul nostru sportiv. Nu e dificil sa legi performanțele într-o asemenea disciplină sportivă, care presupune un echilibru fizic și mental maxim?
-Într-adevăr, am început acest an cu mai multe victorii și nu pot decât să mă bucur că se vede munca noastră. Zic munca noastră, pentru că în spatele meu se află o echipă care mă ajută să mă autodepășesc în permanență. De când a început noul sezon competițional, am câștigat 4 medalii și am realizat 2 recorduri europene. Sunt lider mondial și european la aer comprimat. Mă bucur enorm pentru aceste reușite !
-Tu cum reusesti sa-ti mentii concentrarea in concursuri, la ce te gandesti? Cum obtii aceasta coordonare neuro-psiho-motrica ?
-Înainte, îmi era foarte greu să-mi coordonez toate acestea. Eu, fiind o fire mai vioaie, suportam greu echilibrul acesta pe care trebuie să-l ai în poligon, la antrenamente și concursuri. Concentrarea și coordonarea vin după foarte multe ore de pregătire. Zi de zi, încerci să te autodepășești, cu răbdare și perseverență. Numai așa reușești să urci pe podium.
-Ce se anunță în Turneul Campioanelor, unde participă toate câștigătoarele etapelor de Cupă Mondială? Cine îți vor fi adversarele cele mai dificile, din punctul tău de vedere? 2018 va fi un an al tirului românesc? Avem și Mondialele din toamnă...
-Nu cred că se va mai organiza, anul acesta, Turneul Campioanelor. Obiectivul meu principal este obținerea unei medalii olimpice. Pentru acest obiectiv, trebuie să fiu sănătoasă și să mă calific. Primele locuri-cotă se vor acorda la Campionatul Mondial din Korea, în septembrie.  Vor urma, în 2019, și alte concursuri unde, de asemenea, se vor da locuri-cotă. Sunt încrezătoare și aștept cu nerăbdare aceste concursuri, întrucât îmi doresc foarte mult să ajung la Olimpiadă, după ce la Rio nu am putut-o face, deși mă pregătisem enorm, iar rezultatele personale mă îndreptățeau să particip.
-Ce element e hotărâtor în tirul sportiv de mare performanță? Talentul sau celelalte componente?
-Ca să ajungi în top cred că ai nevoie atât de talent, cât și de celelalte elemente pe care le dobândești doar prin antrenament: răbdare, elemente tehnice, concentrare pe o perioadă îndelungată, echilibru etc
-Tu când ai realizat că ai tot ce îți trebuie pentru a excela în acest sport atât de dificil?
-Știam de la început că am ceva-ul acela care m-ar putea face cea mai bună, dar cred că asta am conștientizat-o, cu adevărat, acum 2-3 ani, când au început să apară primele succese majore din activitatea mea sportivă.
-Nu ți-e teamă de eșec? Am avut mari sportive, pe care lipsa continuității la cel mai înalt nivel i-a scos din circuit...
-Nu-mi este teamă de eșec. Eșecul este ca si frica. Nu există atât timp cât nu-i dai putere să existe. Dacă ceva nu merge, înseamnă că eu am greșit undeva.
-Ai absolvit Facultatea de Finanțe-Bănci... Ți-a influențat asta, în vreun fel, activitatea sportivă?
-Încă nu am absolvit. Mă chinui să o termin, pentru că învățământul din România nu sprijină sportul. Noi, sportivii, ar trebui să facem numai Facultatea de Sport, nu și altceva. Așa mi s-a spus. Drept urmare, sper să o termin anul acesta.
-Putem vorbi despre un asalt al fetelor într-o disciplină sportivă în care cele mai cunoscute nume au fost, totuși, Iosif Sirbu, Sorin Babii, Alin Moldoveanu...? Cum se explică această ascensiune?
-Da, putem spune că noi fetele am avut un asalt către medalii foarte bun, acum, la început de an. Suntem campioane europene și sperăm sa mai urmeze și alte astfel de performanțe majore. Explicația nu conține niciun secret. Toate succesele se pregătesc la antrenamente.
-Cum arată programul zilnic din viața unui trăgător de elită? Dar în afara poligonului?
-Programul meu conține câteva ore de pregătire zilnic. De asemenea, am și o viață echilibrată în afara poligonului. Fără acest echilibru în toate, performanța nu ar putea fi posibilă…

sâmbătă, 3 februarie 2018

SE CAUTĂ UN COȘAR... *Știința Bacău - CSU Neptun Constanța 25-27 (13-13)

Handbal (F), Divizia A

SE CAUTĂ UN COȘAR...
*Știința Bacău - CSU Neptun Constanța 25-27 (13-13)
  
   N-am dormit degeaba cu capul pe nuferi la Tulcea... Toată săptămâna și o bună parte din partida cu fetele din Constanța ne-am visat pelicani! Am condus (4-1), am fost egalați (5-5), trecuți în rezervă, fiind suspectați de platfus și varice (14-18),  am revenit (24-24), cu paradele înfelinate ale portarilor noștri (Uricaru și Ivanov), dar am pierdut, în final (25-27),  nu pentru că am jucat prost (cu primele clasate, studentele nu știu să joace așa), ci pentru că nu retrogradează nimeni- cum ar fi normal- dacă ratezi cu seninătate contraatac după contraatac, în ultimele minute ale meciului. Altminteri, Știința s-a apărat exact pe semicerc și a amintit, uneori, de momentele care i-au adus faima în divizia secundă, aceea de a încurca socotelile celor care și le fac. Asta e... Până o să facem rost de bani să plătim măcar un coșar care să le iasă în cale handbalistelor noastre în fiecare dimineață, ne mulțumim cu ceea ce se întâmplă sub ochii noștri...
Leonard POPA

Știința: Diana Ivanov, Diana Uricaru - Ionela Ciobanu (6 goluri), Iuliana Faig (5 g), Georgiana Cășeriu (5 g), Laura Verșescu (4 g), Mădălina Aholtoae (2 g), Crina Croitoru (1 g), Ana-Maria Lungu (1 g), Denisa Andrieș (1 g), Monica Iștoc, Ramona Tală.
Neptun: Nedelcu, Petruneac – Ciucanu 7, Birton 6, Pintilie 4, Căldare 4, Mada 3, Mușat 2, Oprică 1, Rebeca. Antrenori: Ionuț Pușcașu, Lăcrămioara Ilie.

miercuri, 24 ianuarie 2018

*ȘTIINŢA BACĂU-Danubius Călăraşi 29-18 (15-8)

ÎN CĂUTAREA TIMPULUI PIERDUT...

*ȘTIINŢA BACĂU-Danubius Călăraşi 29-18 (15-8)

   Nimic nu le ajută pe fetele din Călăraşi. Nici talia, nici numele echipei (degeaba îşi spun, la derută, Danubius, după zece minute devin Dunare îngheţată)... La Bacău, nu-ţi bagă nimeni în sac, dacă vii fără el. Studentele au stat cu termometrul subsoară doar până la 0-2. Era fix minutul 8 şi arbitrii începuseră să caşte (iertate fie-le stângăciile!). La prima încruntare a suporterilor, jolly-jockerul Ionela Ciobanu s-a hotărât să arunce mingile în poartă (până la sfărşit, avea să o facă de 9 ori, aşa cum se întâmpla, în zilele lor bune, cu Iulia Faig şi Georgiana Căşeriu), Diana Uricaru a tras şi ea stolurile între buturi şi, astfel, Știința a scos nasul din tranşee. O victorie clară, în care n-am irosit grenade, a fost suficient doar să le arătăm... Sub ghilotina iernii întârziate, ne descurcăm şi noi cum putem. Adevărul gol-goluţ e că în lumea copiilor, te comporţi ca un elefant în sufragerie, pentru că nu ştii niciodată peste cine dai. La Iaşi, de pildă, cu o etapă în urmă, ne-am încurcat şi le-am oferit fetiţelor cu codiţe prilejul să meargă, după meci, la cofetărie. Urmează partida de la Tulcea, unde ar trebui să spălăm ruşinea din tur şi să câştigăm numai arătând buletinul. Dar nu vă luaţi după ce am putea juca noi... Noi jucăm altceva.

Știința: Diana Uricaru, Bianca Patriche, Diana Ivanov – Ionela Ciobanu 9 goluri, Crina Croitoriu 5, Laura Verșescu 4, Iuliana Faig 3, Ana-Maria Lungu 2, Georgiana Cășeriu 2, Mădălina Aholtoae 2, Denisa Andrieș 1, Ramona Tală 1, Monica Iștoc, Diana Onofrei, Anca Grigoriu. Antrenori: Constantin Hornea, Costel Oprea.
Danubius: Alexandra Popescu – Adriana Sbingheci 6, Ioana Toader 5, Carmen Gavrilă 3, Roxana Stan 2, Cristina Moraru 1, Alew Aboulgani 1, Alina Sbingheci, Valentina Toader, Ana Maria Florea. Antrenor: Cristian Gavrilă.


Leonard POPA