Follow by Email

Bulgarian

A apărut o eroare în acest obiect gadget

sâmbătă, 12 mai 2012

Interviu cu handbalista Natalia PARHOMENKO (CSM Bacău)


“Ceea ce nu te omoară te întăreşte!”
@Interviu cu handbalista Natalia PARHOMENKO (CSM Bacău)


         Natalia Parhomenko a sosit la Bacău cu bagajele pline de experienţă, ambiţie şi dragoste pentru handbal. Unii vin cu valizele goale sau cu mâinile în buzunar...Natalia chiar a crezut în proiectul de revigorare a handbalului băcăuan, despre care auzise, desigur, în copilărie, când se mai întâmpla ca marea echipă a Ştiinţei să poposească şi prin Ukraina natală...Nu i-a fost uşor să-şi lase acasă familia şi fetiţa aflată la anii grădiniţei...Şi-a spus, însă, că handbalul de pe orice meridian merită o şansă în plus. Un întreg tur de campionat, Natalia a luptat, nu o dată, de una singură cu atacul adversarelor...Presa sportivă consemna, la vremea respectivă, partide  memorabile cu  Vâlcea, CSM Bucureşti, Constanţa, Zalău...Nu întotdeauna, însă, buna intenţie e răsplătită pe măsură...Există şi sentimente profunde cărora le dai drumul în lume, dar care nu se vor mai întoarce niciodată la tine...
Leonard POPA


-Natalia, afară plouă şi în minte îmi vin o groază de întrebări...Cea mai simplă e şi obligatorie... Cine ţi-a pus în mână, pentru prima dată, mingea de handbal?
-Aveam doar 10 ani. Un antrenor a venit la şcoală şi m-a invitat la antrenamentele sale, să încerc şi eu practicarea handbalului, ca multe alte fetiţe de seama mea. Am acceptat, deşi părinţii s-au opus. Pot spune, deci, că a fost doar o iniţiativă strict personală. Asta se întâmpla la Krivoy Rog, oraşul meu, cel mai lung din Europa, iar pe antrenor îl chema Kravtsоv Genadiy. Ţin să-i mulţumesc şi acum, pe această cale.
-Ai jucat doar acolo?
-Nu, numai un an, în 1995-1996, la Osvita Krivoy Rog, apoi, timp de zece sezoane, am jucat la Motor Zaporozhie. In 2007, am revenit acasă, la Sparta Krivoy Rog, iar în anul următor (2008), am debutat în Naţionala Ukrainei. Vara trecută, am ajuns la Bacău, la CSM…Cam acesta e traseul performanţei.
-Ce se întâmplă cu handbalul ukrainean? Intr-o vreme, ameninţa serios ierarhiile mondiale…
-S-a întâmplat ceea ce s-a întâmplat în majoritatea ţărilor cuprinse de criza mondială. Formaţiile sportive au pierdut finanţările de bază, nu s-a mai investit nimic, iar sportivii de valoare au fost nevoiţi să plece din ţară pentru a-şi continua activitatea. Handbalul a devenit un copil abandonat, care nu a mai preocupat pe nimeni. Statul nu face niciun efort pentru a relansa performanţa sportivă.
-Multe fete din Ukraina, în special handbaliste, au preferat să vină în România şi
să-şi continue activitatea aici. Cazul Managarova, ajunsă una dintre supervalorile Oltchimului, e arhicunoscut. Care ar fi motivele?
-Campionatul României e perceput ca fiind unul puternic. Iţi permite să te perfecţionezi, să creşti, ca sportivă. Apoi, desigur, e şi oportunitatea financiară care ţi se oferă, chiar şi faptul că Ukraina şi România sunt două ţări vecine, despărţite doar de…vize, cântăreşte în luarea unei asemenea decizii. Te urci  în tren la Kiev şi cobori în gară la Bacău…
-Si totuşi, aventura băcăuană nu a fost una fericită. Dimpotrivă…
-Chiar şi dintr-o situaţie nefericită ai de învăţat…Ştii cum se spune, tot ce nu te omoară te face mai puternic! Problema e că un proiect care să  vizeze formarea unei echipe puternice, cu rezultate notabile, avea nevoie de o perioadă mai mare de timp, nu doar de un an. Pe parcurs, am întâmpinat o grămadă de probleme, însă noi, fetele, îţi spun sincer, ne-am dorit enorm un rezultat favorabil…
-Oraşul cum ţi se pare?
-Realmente, mi-a plăcut.E  mic, nu e o metropolă, dar e foarte cochet. Timp de 10 luni, mi-a fost a doua casă…
-Planuri de viitor?
-Incă nu pot să-ţi spun nimic. Este o propunere să rămân în România, poate, voi merge în Rusia…Incă mă mai gândesc, nu am luat o hotărâre definitivă.
-Familia ce face? Anastasia (fetiţa Nataliei-n.n.) a fost o vreme aici…Cred că e nerăbdătoare să te vadă…
-Soţul lucrează, iar Anastasia merge la grădiniţă. Desigur, îmi duc amândoi dorul, dar asta e soarta familiilor de sportivi.
-Dar poate că şi Bacăul iţi va duce dorul!…Când te vei întoarce aici?
-Asta nu-ţi mai pot răspunde. Contractul meu cu CSM a fost  pentru un an. Nu depinde de mine, doar de Dumnezeu…
-Care ar fi diferenţa între sportul din România şi cel din Ukraina?
-Aici încă se mai investeşte în sport, chiar şi la nivelul copiilor, fapt foarte important, ceea ce nu se întâmplă în Ukraina.
-Natalia, nu-mi plac despărţirile…Dar dacă vin peste noi şi nu ne putem da deoparte, ce le-ai spune fanilor de aici?
-Le-aş transmite multe mulţumiri pentru felul în care au fost lângă noi, pentru încurajările primite în timpul meciurilor şi le-aş cere scuze, întrucât nu le-am îndeplinit aşteptările…
-Şi eu îţi mulţumesc pentru răspunsuri. Să ştii că întrebările mele mereu le vor căuta!
-

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu