Follow by Email

Bulgarian

A apărut o eroare în acest obiect gadget

miercuri, 9 mai 2012

De vorbă cu o fată rea


De vorbă cu o fată rea
@ Interviu cu Katsiaryna  ZAKREUSKAYA (voleibalistă/ Tomis Constanţa)



…Un an întreg, voleibalistele noastre au condus autoritar campionatul intern, dând impresia că al treilea titlu naţional din istoria echipei antrenate de Florin Grapă şi Melu Manta va ajunge în vitrina clubului băcăuan. Speranţe şi dorinţe fireşti într-o perioadă în care sportul local ne oferă tot mai puţine satisfacţii. Pe ultimii metri, însă, paşii noştri îndrăzneţi au devenit tot mai rari şi, în cele din urmă, adversarul tradiţional al ultimelor sezoane (Tomis Constanţa) a trecut linia de sosire înaintea noastră…Diferenţa s-a făcut în primele două meciuri ale finalei, desfăşurate la Bacău, când lupta de la fileu a scos la rampă o jucătoare care, din postura de extremă care îi vine ca o mănuşă de regină, a tras întreaga echipă după ea…Katsiaryna ZAKREUSKAYA, frumoasa sportivă din Belarus, iubeşte victoriile finale, aşa cum iubesc copiii ciocolata. Ştie să le obţină împotriva tuturor…Imi aduc aminte ultima partidă de la Bacău, când constănţencele s-au desprins la două victorii. In tribună, spectatorii au crezut în victoria studentelor, până în ultima clipă…Ştiţi care era argumentul principal?  “Toate mingile o caută pe Katsiaryna…Cât poate să mai reziste fata asta?!”…Dar fata, care va implini 26 de ani, la 29 septembrie, a rezistat şi titlul a ajuns la Constanţa!
Leonard POPA

-Eşti o fata rea, Ekaterina…Ne-ai furat titlul şi l-ai dus la Constanţa…
-Ha, ha, ha…Mulţumesc, da, sunt o fată rea. Nu vreau să pierd niciodată…
-…Eşti o fată rea pe care, când meciul se termină, când orgoliile dispar pentru o clipă, n-ai cum să n-o îndrăgeşti
-Da?! Atunci voi încerca să fiu mereu aşa…
-Dar, uite, ai câştigat doar campionatul, nu şi Cupa…Ce s-a întâmplat la Piatra Neamţ? Iubeai atât de mult trofeele…
-In finala cu Dinamo, am cedat fizic, mă dureau toţi muşchii, nu am mai rezistat, A fost un sezon încărcat, cu meciuri în campionat şi în competiţiile europene. A cântărit, desigur, şi absenţa colegelor Zarkova şi Vesovici, aflate în turneul preolimpic din Turcia, alături de Naţionalele lor…
-Să încercăm o întoarcere în timp…Inceputurile sunt frumoase. Te-ai apucat de volei la 13 ani, acasă, în Belarus, o ţară  care ne surprinde mereu, din toate poziţiile, aşa cum s-a întâmplat cu tine, în partidele finale cu Ştiinţa
-Iniţial, apropierea de volei a fost doar la nivel general, strict educaţional.Făceam volei în cadrul gimnaziului, apoi am pătruns într-o clasă specială, ceea ce mi-a permis mai târziu să ajung într-o echipă profesionistă. Prima formaţie în care am evoluat a fost Morita. Nu era o grupare puternică, dar a fost un început…Aşa am ajuns să fiu ofertată de cluburile de elită din Belarus.
-Iar tu ai ajuns la cea mai titrată formaţie din ţara natală, la Atlant
-Nu m-am numărat imediat printre titulare.Eram tânără, dar  extrem de ambiţioasă. Cred ca această calitate mi-am păstrat-o şi acum. Am avut răbdare, am învăţat multe de la fetele cu experienţă şi, în scurt timp, am intrat în sextetul principal al Atlantului. Intre 2004-2010, am jucat numai în echipa de bază. A fost o perioadă extrem de frumoasă, timp în care am câştigat de 3 ori titlul naţional şi am debutat în prima reprezentativă a Belarusului…
-In 2010, a urmat prima plecare de-acasă…
-Atunci, mi-am zis că a venit momentul să încerc un contract “afară”. Toate fetele încercau asta, aveam şi eu o vârstă matură. Mi s-a oferit ocazia să joc în Turcia, un sezon, şi am semnat cu Ankaraguku Bayan.
-N-ai stat mult, dar te-ai făcut repede remarcată şi acolo. I-ai lasat, însă, pe fanii turci înlăcrimaţi, n-ai ţinut cont că au creat special pentru tine până şi o pagină Facebook în care te implorau să rămâi (“Stay with us!”) şi ai debarcat la Constanţa…
-Am fost bucuroasă că am o asemenea oportunitate. Realmente, campionatul României e unul decent. Apoi, la Constanţa, a fost singurul loc unde am avut ocazia să debutez  în Liga Campionilor. A fost o experienţă fantastică. Acum, a venit şi titlul…Suficiente satisfacţii pentru un singur an…N-a fost, însă, uşor să ne impunem în faţa Bacăului. Aveţi o echipă cu fete de caracter, redutabilă în plan tactic. Disputa cu ele a fost aprigă. Cred, totuşi,  că noi am avut o rezistenţă fizică superioară.
-Vorbeşti ca şi cum ai fi, iarăşi, pe picior de plecare…In viitorul sezon vei mai rămâne în campionatul României?
-Nu ştiu, nu cred. Intenţionez să găsesc ceva într-un alt campionat, mai ales că aici au apărut problemele financiare. Pentru o  jucătoare din afară, aşa cum sunt eu, e mult mai dificil să fac faţă lipsurilor…
-La o echipă campioană?!  Vino la Ştiinţa!
-Ha-ha-ha….asta ar trebui să i-o spui şi preşedintelui vostru, nu-i aşa?
-Hm…Dar, poate, vei dori să joci şi anul viitor în Liga Campionilor…Victoriile fetelor din Constanţa ne-au bucurat pe toţi, şi pe cei de aici…
-Nu ştiu, voi vedea. Poate că voi pleca, astăzi aşa gândesc, dar, poate, cândva, mă voi întoarce…
-Tot ca o fată rea?
-Tot…Ce s-ar face sportul fără fetele rele?!
-Ha-ha-ha!


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu