Iulia FAIG:

La Bacâu am crescut, m-am descoperit ca om și jucătoare!

Dacă s-ar face o selecţie printre fetele care s-au perindat în lotul Stiinţei Bacău în ultimul deceniu, ar rezulta un 7 competitiv cu care handbalul băcăuan ar fi fost prezent, probabil, pe prima scenă,iar numele Iuliei Faig nu ar fi lipsit dintre titulare. Iulia a ales, însă, ca şi alte foste jucătoare, o altă perspectivă. A rămas,însă, aceeaşi tenace şi ambiţioasă persoană, de care suporterii băcăuani îşi vor aminti întotdeauna cu plăcere şi respectul cuvenit liderului unei generaţii...

-Iulia,ce a mai apărut nou în viața ta de handbalistă?

-Ei bine, odată cu terminarea studiilor am decis să iau parte la o experiență în afara țării și aici vrei să-i mulțumesc din nou doamnei Gabriela Manea pentru încrederea acordată, eu devenind jucătoarea unui club sportiv unde ea a activat la un înalt nivel. Din fericire, am reușit să mă integrez foarte bine, chiar dacă nu știam limba, mi-am dat tot interesul să o învăț cât mai repede, fiind într-o țară străină-Italia, cu mulți oameni frumoși in jurul meu. Mi s-a părut minimul necesar .

-Cum e in campionatul italian?

-Campionatul italian nu este unul profesionist. Aici găsești foarte multe jucătore și antrenori care fac handbal doar din pasiune, foarte admirabil de altfel. Nivelul este ridicat de așa- zisele "straniere" jucătoarele profesioniste care vin din afară, care bineînțeles au o mare responsabilitate, presiune şi așteptări ridicate din partea tuturor. Totuşi, nimic cu care sa nu mă fi confruntat până atunci. Dar asta îți permite și să ai mai mult timp liber la dispoziție, pe care eu mi-l ocup in mare parte antrenând juniorii clubului.

-Mai sunt și alte românce?

-In campionat sunt și alte românce,însă până acum nu am avut norocul să le am colege, doar ca adversare.

-Ce ne poți spune despre echipa ta ?

-Anul acesta fac parte dintr-o echipă mai mult decât frumoasă, cu care impart aceleași principii și valori când vorbim de handbal, un lucru fundamental pentru mine. Echipa face parte din campionatul de A2 și are ca obiectiv promovarea în A1. Până acum, avem maximul de puncte, suntem una dintre favorite. Sigur, strada este destul de lungă, dar eu am toată încrederea că vom reuși.

-Personal,ce obiective de viitor ai?

-Înainte să ajung aici, nu am luat în considerare faptul că aș vrea să rămân mai mult de un an, însă am avut norocul să întâlnesc oameni atât de frumoși, cu care am avut o chimie fantastica din primul moment. Ei nu m-au făcut să simt "greul" uneia care vine dintr-o altă țară fără să știe limba, fără să cunoască cultura, mentalitatea etc. Îmi place Italia și încet dar sigur îmi construiesc drumul meu ca jucător, antrenor și sper ,cât mai curând, ca profesor.

-Cum privești spre trecut,cu. .mânie sau...nostalgie? Mă gândesc, desigur,la Știința...

-"Știința...draga de ea!" Cam așa sună în capul meu. Are și va avea mereu un loc special în viața mea, la fel ca și fostele mele colege și bineînțeles, antrenorii, care nu au avut deloc o muncă ușoară. La Bacâu am crescut, m-am descoperit ca om și jucător. Și sunt foarte recunoscătoare pentru toți acei 6 ani. Un regret ar fi...faptul că nu am avut ocazia să-l mai salut o data pe dl. Florin Grapă, cel care mi-a fost director și profesor la universitate. Chiar dacă nu am avut o relație foarte strânsă cu el, l-am apreciat foarte mult pentru omul care era, care a fost…

Leonard Popa