*Interviu cu atleta Andrea MIKLOS, vicecampioană mondială U20

“La Europenele de la Berlin, voi încerca să alerg sub 52 de secunde…”

*Interviu cu atleta Andrea MIKLOS, vicecampioană mondială U20

Dacă Andreea Panțurioiu este contesa incontestabilă a atletismului românesc actual, Andrea Miklos este, cu siguranță, zâna sa cea bună. Sportiva din Cluj, antrenată la Viitorul, de profesoara Kaniszay Magdolna, te farmecă încă de la prima cursă pe care i-o urmărești și de la primele cuvinte pe care i le asculți... Andrea are ceva din insistența lui Zatopek. I-am văzut de câteva ori finala de la 400 m desfășurată la Tampere, în cadrul Mondialelelor U20. Când am crezut că, pe ultimii metri, energia sa exuberantă va ceda, atleta noastră a găsit resurse nebănuite și a adus atletismului românesc medalia de care avea nevoie pentru a se reinventa într-un moment dificil... Andrea a lăsat toata Europa în spate și acum își pregătește turnantele olimpice. Fuleul său larg descrie curcubeul.

Leonard POPA

-Felicitări, Andrea! Ne-ai facut mandri și pe noi! Prima în Europa, a doua în lume. Al câtelea interviu e acesta, după întoarcerea în țară, cu medalia de argint obținută la Mondialele pentru juniori U20?

-Vă mulțumesc, contează mult susținerea dumneavoastră. Acesta este, probabil, al 3-lea sau al 4-lea interviu…

-Tu ești într-un progres continuu, îți dobori recordurile precum popicele. Dar, spune-mi, te așteptai la un asemenea succes, mai ales că ai lăsat toată Europa în spate?

-Sincer, nu mă așteptam la o medalie! Obiectivul meu principal, la plecarea din țară, era să mă calific în etapa finală. Dar, într-adevăr, câștigarea medaliei de argint a fost o mare surpriză, poate, nu doar pentru mine!

-Ce tactică ai avut în finală, prin ce ți-ai surprins adversarele ?

-De obicei, nu obișnuiesc să pornesc tare la începutul unei curse, încerc să mențin aceeași viteză, constant, mai tot timpul. În proba de 400 m, ultimii metri fac diferența. Eu cred că acest lucru s-a întâmplat și în finala de la Tampere. Am vrut să dau tot ce am avut mai bun, iar pe ultima porțiune am încercat să vin cât de tare am putut.

-Cu indianca de pe primul loc te-ai mai întâlnit pe undeva, în vreo competiție? Pentru mulți a fost o surpriză, n-au știut de unde să o ia...

-A fost pentru prima oară când am întâlnit-o într-un concurs. Timpul alergat de ea nu fost o surpriză, având în vedere evoluția ei din acest an. Știam de dânsa doar prin intermediul siteului IAAF, unde se afișează rezultatele tuturor atleților.

-La această competiție, România a rămas pe harta atletismulului mondial, datorită ție... În Finlanda, nu am obținut, totuși, decât o singură medalie. Ce secret ar trebui să cunoască și ceilalți atleți pentru ca tolba să fie mai bogată?

- Eu cred că, la un concurs major, pentru a ne autodepăși, trebuie să credem că suntem în stare de acest lucru! Eu, spre exemplu, asta am făcut, mi-am spus tot timpul că pot urca pe podium… Lumea ar fi uimită să afle cât de capabilă poate fi mintea umană, ce tărie îți poate da. Partea mentală ar trebui să ocupe un loc important în pregătirea atleților de performanță.

-Tu ai ajuns să alergi la 400 de metri, după ce ai făcut, mai întâi, ștafeta la această probă, un fapt-oarecum-surprinzător... Când ai înțeles că poți alerga după medalii și singură?

-După primul meu rezultat major, când am devenit campioană europeană la categoria juniori 2, am înțeles ca sunt capabilă de multe lucruri. Și am mai simțit că această probă mă avantajează, reușind să-i fac față cu brio! Așadar, proba de 400 m a devenit pentru mine proba principală.

-Ai fost participantă și la Jocurile Olimpice de la Rio, în 2016... Pe atunci, modelele tale atletice erau, dacă îmi aduc bine aminte, Allyson Felix, Ionela Târlea și Gabriela Szabo... Între timp, ți-ai mai schimbat opțiunile?

-Idolii mei, în mare parte, au rămas aceiași, nu doar pentru medaliile pe care le-au obținut de-a lungul carierei, ci și pentru toate eforturile pe care le-au depus și pentru faptul că au crezut în posibilitățile lor.

-Ce va urma pentru tine, campioana națională absolută a probei, în perioada următoare, ce obiective ți-ai mai stabilit?

-Obiectivul meu principal din acest sezon l-am îndeplinit. Urmează Campionatele Europene de la Berlin, unde voi încerca să alerg sub 52 de secunde.

-Timp liber mai ai? Ce și-ar dori o vice-campioană mondială și timpul nu-i permite?

-Nu există acel lucru care îmi lipsește și nu aș avea timp pentru el. Eu am ales să practic acest sport, nu mi-a impus nimeni nimic! Dacă nu îmi plăcea nu-l mai practicam… Însă, pentru mine, atletismul înseamnă mult si m-a învățat nenumărate lucruri. Cum să îmi organizez timpul, cum să fiu o persoană echilibrată și multe altele, care mi-au fost folositoare în formarea personalității mele. Nu-mi pare rău de orele petrecute pe stadion la antrenamente, deoarece iubesc tot ceea ce fac și acest lucru mă face fericită! Așadar, nu există acel lucru care îmi lipsește, fiindcă am învățat că pentru orice poți să ai timp, dacă- într-adevăr- ți-l dorești!