Handbal, Divizia A (F): ŞTIINŢA BACĂU-HCF Piatra Neamţ 29-26 (13-13)

 Semne de bună purtare

*ŞTIINŢA  BACĂU-HCF Piatra Neamţ 29-26 (13-13)

   

   Gata, ne-am ridicat, am mers destul de-a buşelea după înfrângerea de la Constanţa. O victorie cu Piatra valorează cât una cu Dinamo, stelist fiind. Au uitat cei de acolo că noi le-am cedat înălţimile şi cărările de munte! Când vin la Bacău, vor să ne fure până şi castanele pe care le-am dat celor cu mai multe galoane decât noi. Şi spun asta pentru că handbalistele noastre devin zmeoaice, dacă le îmbraci în blană de miel şi le ameninţi cu arbitri, cum s-a întâmplat în partida din tur, de sub Pietricica. Eu mă bucur că am jucat cu mâna bandajată  (Georgiana Căşeriu, fata pe care o pregătim în subterane pentru lupte de gherilă e în continuare indisponibilă, fără genunchi şi coate, iar Iulia Faig acceptă să joace numai ca să le facă în ciudă medicilor) şi totuşi, n-am spart ecranul televizorului. De când adversarele o vânează ca pe hoţii de cai, Crina Croitoriu stă şi mai bine în şa. La fel, şi extrema Ciobanu (parcă e fiică de parlamentar, şi-a sporit zestrea într-un an,  cât altele în cinci). Dacă ar depinde de mine, aş face în aşa fel, încât băcăuancele să joace numai ultimul minut din fiecare repriză, după care aş desemna-o mereu jucătoarea meciului pe Laura Verşescu.  Golurile ei din momentele-cheie ale jocului, atunci când arbitrii duceau fluierul la gură, ne-au înseninat, precum paradele portarului Uricaru, cea care a adus încruntarea pe Ceahlău, ori de câte ori se auzeau clopotele biruinţei de la Mănăstirea Sihla. Dacă stăm şi judecăm drept, după o primă repriză anapoda, în a doua, Ştiinţa n-a fost pusă la podea decât de trei ori, în trei minute (min.32-35). Pentru atâta lucru, am văzut că nici la box nu te mai declară ko.  Toţi se tem de blestemul celui căzut.

Leonard POPA