Follow by Email

Bulgarian

A apărut o eroare în acest obiect gadget

miercuri, 25 februarie 2015

Interviu cu atleta băcăuană Lavinia SCURTU-BULOV (multiplă campioană naţională în proba de prăjină)

“Nu mi-e frică decât de mine în competiţii. E singura teamă pe care o am!”

O fată cucereşte înălţimile cu prăjina…An de an, numele său apare pe cea mai înaltă treaptă a podiumurile campionatelor naţionale, fie că acestea se desfăşoară în sală sau în aer liber. Lavinia SCURTU-BULOV este Ysinbaieva  României, n-o detronează nimeni de ani buni. În 2012, a doborât un record naţional vechi de un deceniu, iar anul trecut a devenit mama unui băieţel (este măritată cu fostul handbalist băcăuan Anatol Bulov). A fost singurul an în care prăjina românească a avut o altă campioană. Titlul de anul acesta, obţinut la C.N. (indoor) de Seniori desfăşurate la Bucureşti, a venit pentru eleva antrenoarei Carmina Gorgan ca o nouă confirmare. Lupta prăjinistei băcăuane cu limitele continuă!
                                                                                                                                        Leonard POPA

-Eşti cunoscută drept o polisportivă...Ai încercat mai multe probe atletice...Cine te-a descoperit? Profesoara Carmina Gorgan? În Bacău, e greu să fii descoperit de altcineva...Când, în ce împrejurări?
-Am început atletismul la Oneşti, dar nu-mi plăcea ceea ce faceam, deoarece eram la o probă mai puţin plăcută mie. De când eram mică,  îmi place săritura cu prăjina şi am aflat că la Bacău se poate practica această probă, aşa că am hotărât să mă mut. Pe antrenoarea Carmina Gorgan o cunoşteam şi,  după ce am ajuns la Bacău,  am început pregătirea fizică specifică săriturii cu prăjina, iar în 2 luni am ieşit campioană naţională de juniori 2, cu o săritură de 2.80 m.
-Eşti o “prăjinistă” cu state vechi, cea mai cunoscută din ţară…Cum ţi-ai defini “specialitatea”?
-E singura probă în care mă pot exprima şi genul de specialitate la care nu mă "plictisesc" antrenamentele din fiecare zi. Am antrenamente diferite care conţin: forţă, viteză, rezistenţă, gimnastică, exerciţii de echilibru de concentrare şi multe altele.
-Anul acesta, ai început bine concursul indoor. Ai sărit 3,70 m la Bacău, în ianuarie, si 3,50 m acum,  la Bucureşti, când ai redevenit campioană naţională, depăşind-o clar pe Adina Buzescu (3,20m)...Cum ai caracteriza primele concursuri ale anului?
-Am început sezonul bine şi mă aşteptam chiar la mai mult. Dar sunt mai mulţi factori care influenţează evoluţia atletului de la prăjină… Eu am schimbat prăjina şi aceasta de acum este mai dură, ceea ce este mai bine pentru mine, dar mai am nevoie de sărituri. La finala de la Naţionale,  am stat mai bine de o oră ca să încep concursul. Adversarele mele sunt mai slabe,  au început de pe la 2.70 m şi, până au sărit toate,  eu am stat şi am aşteptat. Mi-am pierdut din încălzire,  nu am mai fost la fel. Contează mult un titlu de campion la naţionale, îţi dă mereu încredere. Sper ca în sezonul de aer liber să fie mai bine şi să am mai multe competiţii la activ.
-Ai revenit după o absenţă competiţională...Ţi-a fost greu să o faci? Cum ai regăsit proba, după anul în care ai devenit mămică? În progres ori dimpotrivă?
-Am început în forţă şi cu mare entuziasm după aproape un an de pauză, antrenamentele au mers neasteptat de bine şi mă aşteptam să-mi revin, sunt o persoană optimistă.
-De ce ţi-e teamă mai mult în lupta cu înălţimile? De concurenţă sau de lipsa ei în ţară?
-Nu mi-e frică decât de mine în competiţii. E singura teamă pe care o am.
-Ce urmează în agenda competiţională?
-Urmează un sezon mai lung decât cel de sală şi asta sper să fie în favoarea mea. Am nevoie de multe concursuri. Vor fi competiţii internaţionale şi aştept cu nerăbdare să particip. Important este să fiu sănătoasă şi să nu mă accidentez.
-Ce ne separă de podiumul întrecerilor internaţionale?
-Concurentele din alte ţări au condiţii mult mai bune. Şi,  ce este mai important, au prăjini pe care le pot schimba mereu, în funcţie de cum se simt, de vreme şi de gabaritul fiecăreia. Eu am o prajină pe care am cumpărat-o împreună cu antrenoarea mea, în urmă cu 5 ani. Abia iarna aceasta am schimbat-o. Nu mă mai ajuta să progresez şi încă mai am nevoie de prăjini. Adversarele din afară vin cu tubul de prăjini după ele,  aproximativ  8-12 prăjini, eu merg doar cu una, indiferent de datele concursului, în sală sau în aer liber…  



 


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu