Interviu cu handbalista KLOCZA Krisztina Gabriella (Boden Handball IF/ Suedia)

“Diferenţa între handbalul nordic şi cel românesc o face modul de viaţă suedez…”

@Interviu cu handbalista KLOCZA Krisztina Gabriella (Boden Handball IF/ Suedia)

…După terminarea Facultăţii de Jurnalism din cadrul Universităţii „Vasile Goldiş” din Baia-Mare, Klocza Krisztina Gabriella a avut de făcut o alegere dificilă: să continue cu handbalul, dragostea sa de o viaţă, deprins încă de mică la Clubul Sportiv Şcolar din oraşul natal, sau să urmeze calea deschisă de absolvirea facultăţii? O vreme le-a împăcat pe amândouă. Juca handbal la HCM Baia-Mare sub comanda antrenorului Ioan Băban şi prezenta ştirile la o televiziune locală („…am stat atâta cât să învăţ să citesc de pe promter…”-glumeşte ea). Până la urmă, a învins handbalul, ajutat şi de talentul sportiv al tinerei jurnaliste care a intrat repede în vizorul lui HCM Zalău, unde a ajuns pentru un sezon competiţional. După revenirea la Baia-Mare, Krisztina a primit oferta de a juca în puternicul campionat suedez, la formaţia Boden Handball IF din liga a doua (locul 6, la finele actualei ediţii competiţionale-n.n.). Calităţile sale fizice si seriozitatea în pregătirea fiecărui meci au propulsat-o în atenţia conducerii de club care, la sfârşitul campionatului recent încheiat, i-a prelungit contractul cu încă doi ani, handbalista română fiind singura jucătoare cu contract profesionist. La regretul că nimeni din cadrul Federaţiei nu urmăreşte evoluţiile handbalistelor noastre din campionatele străine (ce ar fi fost, de pildă, dacă la recentul Trofeu Carpaţi ne-am fi prezentat şi cu o selecţionată alcătuită din jucătoare române care evoluează în afara ţării?!-n.red.) se adaugă, însă, mândria colegilor de breaslă: Krisztina Klocza (n.24.01.1987) continuă să-i reprezinte pe terenul de handbal, nu oricum şi nu…oriunde!

Leonard POPA

-Krisztina, să punctăm gazetăreşte…Inceputul? Unde şi când?

- Am început să fac handbal când eram prin clasa a-V-a. Ţin minte că eram la Şc. Gen. Nr. 3 din Baia Mare, când s-a făcut o preselecţie la şcoală. Primul meu mentor, cel care m-a descoperit şi mi-a pus mingea în mână a fost domnul profesor Morariu Romică. De aici a pornit totul, spre dezvoltarea aptitudinilor mele motrice, cât şi spre o anumită conduită de viaţă. In timp, am fost legitimată la Clubul CSS 2 Baia Mare, acolo petrecându-mi primii ani de juniorat. După un timp, am ales să mă mut la un club privat şi anume la CS MARTA, al domnilor antrenori Ioana şi Ion Marta, care au avut un rol foarte important în iniţierea mea, ca jucătoare.

-A urmat trecerea la echipa mare…
-După terminarea junioratului, am făcut pasul la echipa mare a oraşului, HCM Baia-Mare, antrenor fiindu-mi antrenorul emerit dl. Băban Ioan. Mi-au mai fost antrenori la această echipă dnii. Gherhard Ioan, Ghiulai Lucian şi actualul antrenor al formaţiei, Buceschi Costică. Am petrecut o perioadă destul de bună la Baia Mare, bineînţeles că întotdeauna e loc şi pentru mai bine. Pot spune că am şi jucat, dar mereu a fost concurenţă pe postul de extremă stângă. Atât timp cât am avut şansa să joc, consider că m-am descurcat destul de bine. Ţin să precizez că, în această echipă, noi, fetele, am fost ca o familie, fiind mereu unite. După 3 ani petrecuţi la Baia Mare, am fost împrumutată un an de zile la HC Zalău, în ideea că voi juca mai mult şi voi căpăta mai multă experienţă competiţională. Antrenor mi-a fost dl. Tadici Gheorghe, de la care am avut foarte multe de învăţat, în materie de handbal. Perioada petrecută în ţară, ca jucătoare profesionistă, m-a ajutat să mă integrez într-o echipă, am avut multe de învăţat de la jucătoarele cu experienţă, mi-au fost un model demn de urmat, am învăţat să fiu mai responsabilă în tot ceea ce fac şi să lupt pentru ceea ce îmi doresc cu adevărat.

-Activitatea de performanţă a coincis cu perioada studenţiei. Ai terminat jurnalismul…

-Deşi mi-am dorit enorm, după ce am terminat facultatea, nu am apucat să realizez mai  nimic în domeniul acesta. Am făcut doar 3 săptămâni de practică, pentru a prezenta ştirile la un post TV din Baia Mare, dar- din pacate- acesta s-a închis şi a preluat altcineva comanda. Am învăţat să citesc de pe promter şi cam atât… Fusesem hotărâtă să renunţ la handbal pentru a face şi altceva, iar cum în paralel era dificil, mi-am zis că, de voi fi acceptată la ştiri, voi renunţa la sport…Se pare, însă, că voia Domnului a fost să continui cu handbalul…

-A urmat  “jurnalul” suedez…Cum ai ajuns acolo?

- Dupa 5 ani petrecuţi în România, în Liga Naţională, am simţit că îmi doresc o schimbare, o nouă provocare. Având mai multe oferte din străinătate, am optat pentru Suedia, deoarece am considerat a fi cea mai bună opţiune, atât pentru mine, cât şi pentru logodnicul meu, el fiind jucător de fotbal (Dacin Dacian- a jucat la FC Baia Mare, la Cluj echipa a doua, la Dej, Someşul Ileanda şi 2 ani în Ungaria, la Varda SE; acum, este jucătorul lui Bodens BK-n.n. ) Ei ne-au contactat, luându-ne "la pachet", cum s-ar spune. Desigur, în adâncul sufltetului e şi o mare tristeţe… Multi sportivi avem sentimentul că nu am fost apreciaţi în ţară pentru ceea ce am făcut, dar poate nici nu ni s-a dat şansa la care aveam dreptul… Probabil, mulţi dintre cei care vor citi interviul acesta îşi vor spune "…dar asta cine mai e? ce a făcut în handbalul românesc?" şi e dureros pentru că, în mod  sigur, toţi cei care jucăm afară,  am făcut tot ce ne-a stat în putinţă pentru a ne afirma…

-La Boden, joci tot extremă?  Suporterii îşi amintesc despre tine  că erai o bună realizatoare, cu o tehnică ireproşabilă, care într-o partidă de campionat cu Oltchim, din 2010-2011, a înscris 6 goluri  din 7 aruncări de pe extrema stângă.

-Aici joc mai mult inter stâng şi inter drept, iar pe extremă doar când e nevoie. La Boden, jucăm meci de meci fiecare, schimbările se fac tot timpul. La câte 10-15 minute, se roteşte lotul foarte des. Nu contează cât de bine sau rău joci.

-Interesant...Inseamnă că sunteţi multe fete în lot. Toate sunt profesioniste?

-Doar eu am contract profesionist, celelalte fete şi lucrează. Condiţiile sunt, totuşi, pentru profesionişti.

-Eşti vorbitoare de câteva limbi străine…Ai învăţat şi suedeza?

-Da, pot spune că o desluşesc destul de bine. Desigur, e un avantaj să cunoşti cât mai multe limbi străine, dar trebuie aprofundate. Important pentru noi, sportivii, e că ne descurcăm pe unde mergem…

-De 2 sezoane joci în Suedia şi, recent, ţi-ai mai prelungit contractul încă 2 ani. Spune-ne mai multe despre echipa ta…

-Formaţia la care activez se numeşte Boden Handboll IF şi e în Allsvenskan (liga a 2-a). Echipa a fost înfiinţată în 2009. Ce pot să spun despre această grupare sportivă este ca are un stil diferit de joc, de pregătire a jocului, multe antrenamente se bazează pe sala de forţă. Am mai remarcat că mentalitatea de aici este diferită faţă de a noastră, având inoculat spiritul pozitiv şi de învingător până în ultima secundă a jocului. Este un lot  foarte tânăr, media fiind de 21-22 de ani. Actualul sezon a fost unul destul de bun pentru noi, am terminat pe locul 6 din 12 echipe, fiind foarte aproape de a merge la calificările pentru prima ligă. Diferenţa a fost doar de 2 puncte în clasament. După un debut de campionat mai ezitant, am început să ne dam drumul de la meci la meci.

-Mai sunt şi alte românce în campionatul suedez?

-Din câte ştiu eu, în Allsvenska, nu mai sunt, dar în sezonul competiţional 2011-2012, au mai fost la Boden, în afară de mine,  Ioana Hartopeanu şi Simona Strungaru, iar în ultimul sezon, eu şi Olivia Costache.

-V-a urmărit vreodată cineva din partea Federaţiei Române de Handbal?

-O întrebare destul de grea, din câte ştiu eu, nu...

- Cum ai caracteriza handbalul suedez, văzut de acolo, din interior? Din România, nu vedem decât performanţele lui, când ne întâlnim la vreo competiţie continentală sau mondială...
- Eu cred că nu e prea mare diferenţa între ceea ce se vede la televizor şi ceea ce e în interior. Aş putea caracteriza handbalul suedez în câteva cuvinte succinte, şi anume: mentalitate pozitivă, seriozitate, profesionalism, spirit de învingător, mereu cu zâmbetul pe buze, optimism şi încredere în propriile forţe.

-Ce anume face diferenţa între handbalul nordic şi cel românesc? Cum este structurat handbalul suedez, care este sistemul competiţional?
- Diferenţa între handbalul nordic şi cel românesc,cred eu că o face modul de viaţă suedez, şi aici mă refer la viaţa de zi cu zi, la stabilitatea financiară şi la mentalitate. Pe scurt, o ţară civilizată, unde sunt excluse jumătăţile de măsură, cu oameni respectuoşi. Mediul de viaţă e foarte scump, dar şi salariile sunt pe măsură, iar contractile sunt respectate cu sfiinţenie. Sistemul competiţional este structurat pe trei nivele: prima ligă, şi anume Elitte Series, a doua ligă-Allsvenska şi a treia divizie-Division 1. Se joacă toamnă-primăvară.

-Ce îţi lipseşte din România?

-In primul rand, îmi lipseşte familia, îmi lipsesc prietenii şi atmosfera din Sala “Lascăr Pană”. Deşi m-am acomodat aici, îmi lipsesc mult tradiţiile româneşti, şi aici mă refer la sărbători. Perioada de acomodare a fost mult mai usoară, deoarece l-am avut alături pe logodnicul meu, fotbalist în Divizia 2, în acelaşi oraş cu mine. Pentru ca integrarea să fie mai uşoară şi rapidă în echipă, cei de aici ne-au ajutat să urmăm şcoala de limbă suedeză şi pot zice că, după 4-5 luni de curs, înţelegem limba chiar foarte bine şi ne-am dat uşor drumul şi cu vorbitul.

-Krisztina, îţi mai pun o întrebare: te ajută în teren specialitatea studiată în facultate, jurnalismul? Mă gândesc că o asemenea specializare îţi dezvoltă latura creativă, dar te şi menţine în realitatea imediată. Apoi, îţi dezvoltă şi simţul critic...

- Pot spune că mă ajută, întrucât comunicarea e foarte importanta în teren şi cred că am dobândit această însuşire, datorită facultăţii de jurnalism. Simţul critic nu cred că îl scoate în evidenţă, deoarece orice persoană îl are în sânge. Probabil, doar îl accentuează.

-Mult succes! Data viitoare, voi sta de vorbă cu o handbalistă dintr-o ţară mai caldă. Poate, aşa, va veni mai repede şi primăvara. Să ştii, însă, că voi reveni la “jurnalista” din Suedia şi o voi îndemna mereu la scris…

-OK, mulţumesc...Sper să fiu un elev silitor şi să-mi fac bine temele aici, pe terenul de handbal…