Follow by Email

Bulgarian

A apărut o eroare în acest obiect gadget

duminică, 14 aprilie 2013

Adnotari la partida de handbal STIINTA BACAU-HC Buzau (30-25)


“Copacii albi, copacii negri…”*


…Bianca Anghelescu seamănă cu Silvia Navarro. Le separă doar decorul şi biografia. Poarta le apropie. Se întinde şi sare ca un motan după vrăbii. Un curaj moştenit de-acasă, de la Severin, insuflat de antrenorul Ion Milovan. Bacăul a mai avut un asemenea portar, care arunca tribunele în aer, anul trecut, pe care nu a ştiut să-l păstreze (Cristina Sîntămărean). Intre timp, a învăţat, poate, ceva şi din regretele de pe urma celor pierdute…Mirela Vîlcu, pivotul echipei antrenate de I.Arsene şi C.Oprea, pare o jucătoare din prima ligă, trimisă în recunoaştere prin hăţişurile diviziei secunde. Trebuie doar să o urmăreşti cu atenţie şi să-i descoperi paşaportul. Cornelia Ţocu, în momentele în care nu-şi aminteşte valurile Dunării din oraşul natal, devine lidera echipei. Ştie să facă şi ceea ce n-o crezi în stare. Iuţeşte jocul, transformă impecabil aruncările de la 7 metri, în apărare e arţăgoasă ca un grănicer sovietic cu  adversarele care bat în retragere precum promisiunile electorale. Cristina Tat are braţ de scandinavă. Dacă ar vedea-o acum, nordicii i-ar propune pe loc un contract pe câţiva ani. Vreo doi ar ţine-o însă numai pe bancă şi ar pune-o doar să urmărească jocul marilor handbaliste. Pe tricou poartă nr.14, dar pentru portari e mai mult nr.13… Şi aşa, abia desluşesc trasoarele fetei sosite de la Cluj, de acolo de unde vin, de regulă ploile…Despre Adina Cârligeanu îţi vine să scrii o carte, cu un final deschis. Parcă e eroina dintr-un film italian interbelic, obligatoriu alb-negru. Este jucătoarea de care  te apropii şi te desparţi de o mie de ori într-un singur meci. Dacă i-ai fi  impresar, nu ai avea decât două şanse: să devii miliardar sau să eşuezi undeva pe o insulă pustie. Acolo, de unde nu te mai poate salva decât Lăcrămioara Cilici, singura fată capabilă să-ţi aducă vestea cea bună şi pe patul de moarte. Anul trecut, marca mereu, dar îi ţineam minte doar golurile din ultima secundă. …Sunt multe de spus despre fetele Ştiinţei, plămădite parcă din energii contrare. Anul acesta, au reuşit să-i sperie pe toţi cei cu aspiraţii la promovare. Mai puţin pe ceilalţi…Dacă se concentrau mai mult, iar în Divizia B ar fi fost exilaţi cei doi arbitri sârbi din semifinala Oltchimului disputată la Gyor, dădeau clasamentul peste cap. Să admitem că e o performanţă pentru o echipă care a cochetat în ultimele sezoane doar cu locurile de mijloc ale clasamentului. Există, însă, şi un risc. Să ajungem să ne placă o astfel de viaţă, fără început şi sfârşit. A venit şi ziua în care trebuie să gândim altfel viitorul apropiat. Toţi, nu doar profesorii I.Arsene şi C.Oprea! Coada nu trebuie să se facă doar când se împart plăcintele victoriei…

*Primul vers al poeziei “Decor” de G.Bacovia (volumul “Plumb”,1916)

Leonard POPA

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu