Lacrimile Adinei Cârligeanu…

HANDBAL (F)

Lacrimile Adinei Cârligeanu…

…O zi mohorâtă de duminică. Fetele de la Ştiinţa au învins în Sala Orizont (cu neaşteptat de mulţi spectatori) Rapidul (27-26), care anul trecut, când trăgea la promovare, cu Simona Gogârlă pe banca tehnică, ne depăşise în două rânduri. Dar bucureştencele au ratat „barajul”, iar Simona a preferat să se bată, acum, pentru supravieţuire în primul eşalon, cu Ploieştiul…În faţa Gării îl aştept pe Dan Gabriel Mareş, talentatul fotoreporter al gimnasticii şi atletismului  nostru, însă, înaintea lui ajung rapidistele grăbite să prindă trenul. Coboară precipitate din 2-3 taxiuri, laolaltă cu antrenoarele. Aleargă cu sacul de mingi în spate să-şi cumpere bilete. Cele mai multe dintre ele sunt născute între 1990 şi 1996. Pe unele le cunosc. Andreea Petre joacă şi extremă dreapta şi centru, e nr.15…Iubeşte handbalul şi vrea să facă performanţă, poate, la altă echipă, din toamnă, când termină şi junioratul…Are, deja, câteva oferte. Deocamdată, acum, cineva- de la club sau de la federaţie- le-a tot amăgit că rezultatele pot veni şi dacă faci deplasările în ziua meciului, dacă dispuţi câte două partide oficiale în aceeaşi săptămână, dacă nu ai pretenţii pecuniare…Politica asta e aplicabilă la cele mai multe cluburi din divizia secundă, care au ca obiectiv doar participarea la întrecere.  „Lasă că, o dată intrate pe teren, fetele uită repede de toate astea şi dau tot ce au mai bun pentru obţinerea performanţei…” N-apuc să le mai întreb decât pe ce loc sunt în clasament…Nu ştie niciuna. „Pe ce loc spune Federaţia!…” Caut să aflu, măcar, cu cine vor juca în etapa următoare. Şi ăsta e un mister! N-are nicio importanţă…La Bacău, handbalul feminin ar trebui să fie o prioritate sportivă. Dar Ştiinţa e intrată şi ea în malaxorul unei Federaţii care, arareori, gândeşte lucrurile în perspectivă. Doar atunci când sunt alegeri de conducere şi cineva se încumetă să-şi citească din hârtii planul managerial. Acum, fetele noastre au revenit pe locul 8…”Acolo unde le este locul…” Oare? Talente indiscutabile sunt în echipă (Cârligeanu, Vâlcu, Ţocu, Ciuraru, Anghelescu, Cilici…)…Antrenorii Arsene şi Oprea cunosc asta. Lacrimile Adinei Cârligeanu, ori de câte ori e certată pentru o greşeală, sunt un semn bun! Cu alte câteva „întăriri”, s-ar putea gândi o strategie de revenire în primul eşalon (rapidă, nu peste o sută de ani!). Acolo unde deplasările nu se fac în ziua meciului, cu trenul, iar rezultatele îndeobşte se cunosc, ca şi clasamentul. Uneori chiar de dinainte…

Leonard POPA