Follow by Email

Bulgarian

A apărut o eroare în acest obiect gadget

miercuri, 17 octombrie 2012

Interviu cu antrenorul Ion MILOVAN (fost component al echipelor de handbal Ştiinţa şi Dinamo Bacău)



“Mulţi jucători din fosta Divizie B de pe vremea mea erau mai tehnici decât  cei din naţionala actuală!” 

* Interviu cu antrenorul Ion MILOVAN (fost component al echipelor de handbal Ştiinţa şi Dinamo Bacău)

     Prin anii 60, un tânăr chipeş sosit de la echipa de handbal a lui Dinamo Bucureşti, începuse să facă furori printre domniţele Bacăului. Şi pentru că toţi  sportivii la modă primiseră câte o poreclă, lui i s-a spus Frumosul…Numai că Ion Milovan, plecat din ţinuturile mirifice ale Orşovei, venise să facă handbal de mare performanţă, alături de cei mai buni handbalişti ai provinciei care debarcaseră la Bacău, fraţii Gheorghevici, Papp şi ceilalţi, reuniţi în jurul unui antrenor de legendă, Lascăr Pană… Incepuse cu fotbalul, ca mai toţi puştanii din vremea aceea, dar la 10 ani, pentru că toate le făcea numai cu stângul şi stânga, un antrenor  cu ochi, pe nume Cernescu, i-a sugerat că e mai mult mai aproape de glorie, dacă va continua cu mingea mică…Aşa a ajuns la handbal şi, de aici, a început să se nască povestea…Intr-o bună zi, când avea dublă legitimare, la CSS Orşova şi la seniorii Reşitei, a ajuns în oraş marea echipă a lui Dinamo. Pentru că n-aveau ce pierde, reşiţenii l-au aruncat în teren, aşa într-o doară, fără să bănuiască ce va urma…La sfârşitul jocului, gazdele câştigau cu un neverosimil  25-16 şi, caz unic în analele handbalului nostru, toate cele 25 de goluri fuseseră înscrise de tânărul Milovan, care a fost urcat imediat într-o maşină şi dus la Bucureşti pentru a fi legitimat la Dinamo, alături de celebrul Ion Madzer, considerat de unii cel mai mare handbalist român al tuturor timpurilor…De la Dinamo, Frumosul a ajuns la Bacău, unde a îmbrăcat tricoul Ştiinţei şi al lui Dinamo, până când i s-a făcut dor de locurile natale. A revenit la Severin, dar a jucat în continuare handbal până la  42 de ani, când şi-a început cariera de antrenor. Ei, dar asta e o altă poveste de succes, întrucât Ion Milovan a devenit, graţie pasiunii şi devotamentului său faţă de acest sport, unul dintre cei mai apreciaţi tehnicieni din această parte de ţară, scoţând-ca pe rampă- jucători şi jucătoare de mare valoare (umbla vorba odată că, dacă vrei să-ţi faci naţională, e suficient să te duci la antrenamentele lui Milovan!)…Printre aceştia, portarul Buligan, Aneta Pârvuţ- recent convocată la naţionala pregătită de Tadici, dar şi pe….talentata  portariţă a Ştiinţei Bacău, Anghelescu. Să ne întoarcem, însă, la Bacăul anilor 60…
Leonard POPA
-Domnule Milovan, cum aţi ajuns la Bacău?
-Pe vremea aceea, schimburile erau frecvente. Eu am ajuns la Bacău de la Dinamo Bucureşti,  împreună cu alţi colegi, Lăpuşan, Ciora şi Bogolea, iar de la Bacău au plecat în Capitală, Papp şi Coresa, ultimul transferându-se,  în final, la Steaua. Odată cu noi, handbaliştii, au venit la Bacău şi câţiva fotbalişti...
-Echipa de handbal Dinamo Bacău, fac precizarea pentru a nu o confunda cu echipa de fotbal a oraşului,  în care strălucea marele Dembrovschi, şi ea una dintre fruntaşele primei divizii… Cine era antrenor? Ce jucători aţi găsit la echipă?
-Dinamo Bacău era campioana provinciei, situându-se imediat după Steaua-câştigătoare a Cupei Campionilor Europeni- şi Dinamo. Antrenor era reputatul Lascăr  Pană, care avea succes pe atunci si cu lotul naţional de tineret. Formaţia băcăuană era deosebit de valoroasă, şi acum mi-i amintesc pe HOROBĂŢ, BOGOLEA, AVRAMESCU, FRAŢII GHEORGHEVICI, PARASCHIV, BOTIN, BERZA, CSERVENKA, SAMSON, DUŢU, DUCU BLAJ, PAVELESCU, OSTACHE…
-Vă rog să faceţi câte o scurtă caracterizare a fiecărui coleg de echipă care v-a rămas în memorie, din perioada respectivă...
- Nu e greu, pentru că toţi impresionau într-un fel sau altul…Horobăţ- explozie şi eficienţă, Bogolea-valoare mondială, Avramescu-arta dirijorului, Paraschiv-zvârlugă cu tehnică, Cservenka-eficienţă nemţească, C. Gheorghevici-dârzenie ca pivot, stâncă în apărare...şi, mai presus de toţi, nea Puiu Pană, "împăratul”-valoare, competenţă, omenie, respect, pasiune.
-Meciurile se desfăşurau în Parc, pe zgură…Vă mai amintiţi? Aveau audienţă? Ce partide v-au ramas în amintire, după atâţia ani?
- Da, într-adevăr, partidele se desfăşurau în parc, pe zgură...Despre audienţă, ce să mai spun, la meciurile"tari" rămâneau la poarta arenei mai mulţi oameni decât spectatorii oricărui derby de astăzi din ţară…
- Cum erau antrenamentele cu Lascăr Pană? Ce vă amintiţi în mod special despre acest Titi Teaşcă al handbalului masculin?
- Cu el, antrenamentele te făceau să crezi că eşti un ministru la curtea "împăratului".Toţi îl apreciam, îl ascultam fără crâcnire, toţi îi respectam valoarea, competenţa, pasiunea cu care crea mediul marii performanţe. Intr-un cuvânt, era… "Domnul Handbal"! Dintre foştii lui elevi,  mulţi au încercat să-l copieze în meserie, fiind o pleiadă de antrenori care s-au revendicat  din "şcoala Pană”,  Mengoni, Avramescu, Gerhard, Paraschiv, Berza...Toţi, cu rezultate excepţionale!
-Cum era Bacăul acelor ani?
-
Bacăul era un oraş liniştit, curat, mulţi dintre noi, când am plecat pe meleagurile natale,  luându-ne şi câte o băcăuancă de soţie!
-Aveaţi legături şi cu alţi sportivi, de la celelalte secţii ale clubului?
-
Da, cu fotbaliştii tineri, în special cu Mioc, Hriţcu, Sinăuceanu, Pruteanu,Volmer. Formau  şi ei o echipă puternică, cu rezultate deosebite, unanim apreciată şi respectată în ţară. Performanţa era literă de lege la Dinamo Bacău, indiferent de ramura sportivă. Bacăul acelor ani se definea prin sport!
-Plecarea de la Bacău, în zona Olteniei, în ce condiţii s-a produs?
-Eu am jucat la toate echipele băcăuane de atunci-Dinamo, Ştiinţa şi Voinţa, dar am plecat în Drobeta Tr.Severin,  după terminarea facultăţii, unde am jucat până la 40 de ani, fiind golgeterul echipelor mehedinţene, în paralel cu desfăşurarea activităţii de antrenor, o meserie în care mi-am pus toate speranţele şi  pasiunea.
-Aţi început să antrenaţi, la Drobeta Turnu Severin, unde aţi descoperit şi format un mare talent...portarul Buligan, probabil, ultimul mare portar al handbalului nostru masculin...Ce vă amintiţi despre el?
-
Prima mea grupă de la CSŞ Tr. Severin, formată de mine, îl avea în componenţă pe Alexandru Buligan căruia i-am năşit debutul în handbal, la Piteşti, în campionatul de juniori 3, ca ...inter! La juniori 2,  Buligan a fost trecut, printr-o conjunctură fericită, în poartă, după care a fost transferat la Timişoara de Costică Jude, care a văzut în el o mare valoare. Buligan era de o ambiţie ieşită din comun. De exemplu, eu preluând echipa de Divizia A fete, el venea şi se antrena singur şi cu ele. Muncea mult şi îşi dorea încă de la acea vârstă fragedă să facă mare performanţă. Eu am mai avut mari portari la echipele de fete pe care le-am antrenat, Amalia Săftoiu, care s-a transferat la Oltchim, apoi în Germania, Anca Rombescu, care s-a transferat la Tomis Constanţa, iar apoi în Turcia…
-Astăzi, de ce nu mai avem portari de valoare în prima divizie?
-
De ce?! Pentru că antrenorii de la juniori trimit în poartă de multe ori copii care nu au calităţi -zic ei, de interi- dar uită că portarul trebuie să aibă îndemânare şi viteză.
- Ce se întâmplă cu handbalul masculin românesc? De ce batem pasul pe loc?
- Restrângerea numărului secţiilor de handbal a redus mult baza de selecţie a sportului de performanţa, desfiinţarea competiţiei numită Daciada, toate acestea au dus la scăderea valorică a handbalului masculin românesc, altădată cunoscut prin viteză, tehnică...şi s-a ajuns prin a copia pe alţii.
-Ce măsuri aţi fi tentat să luaţi imediat, dacă asta ar depinde de dvs., pentru redresarea performanţei handbalistice masculine?
- Statornicirea şi obligativitatea campionatelor şcolare, formarea unor centre de excelenţă în fiecare judeţ, unde copiii şi juniorii să fie antrenaţi după metode moderne, formarea selecţionatelor celor 8 regiuni cu competiţii între acestea...,astfel încât să se ajungă a exista cel puţin 15 handbalişti pe post...Aceştia, apoi, sa bată la porţile echipelor de ligă şi a loturilor naţionale. Acestea sunt măsurile pe care le-aş lua imediat.
-V-aţi repliat, de câţiva ani, în handbalul feminin...De ce?
-
După generaţia de băieţi a lui Buligan, am fost pus să redresez o echipă de divizie şcolară, iar rezultatele bune obţinute m-au făcut să rămân numai cu fetele cu care am obţinut rezultate foarte bune la turnee finale. Sportivele promovate de mine la loturile naţionale de junioare, tineret, senioare au obţinut 18 medalii la europene şi mondiale.
-Aţi dat, deja, o handbalistă la naţionala antrenată de Gh.Tadici, pe Pârvuţ...Cum vedeţi viitorul handbalului feminin românesc?
- Pârvuţ nu e singura. Am mai avut jucătoare la naţionala României, Trăistaru, Gabriela Tănase, Marcela Popescu, Amalia Săftoiu...Şi o părere care, poate, va deranja pe mulţi. Dacă TADICI rămânea antrenor la naţională, în ultimii 10 ani, mai luam cel putin 5 medalii la mondiale,europene,olimpiade! La fete, se lucrează mai eficient cu antrenori pricepuţi, stabili, pasionaţi…Atât la junioare, cât şi la senioare. De exemplu,  antrenorul federal Remus Drăgănescu e omul potrivit la locul potrivit. Chiar dacă  vor mai fi suişuri şi coborâşuri,  se va sta cu fetele în elita mondială.
-Faceţi o comparaţie între handbaliştii de astăzi şi cei din anii în care activaţi dvs. şi când încă eram campioni mondiali, 1970...1974...Unde se făcea diferenţa?
- Scurt şi la obiect: mulţi jucători din fosta Divizie B de pe vremea mea erau mai tehnici decât  cei din naţionala actuală.
-Ce este greşit în handbalul nostru actual?
-Reducerea secţiilor de handbal ale CSS –urilor,  ceea ce a dus la restrângerea bazei de selecţie pentru sportul de performanţă, desfiinţarea campionatelor şcolare, interjudeţene gen Daciada, lipsa pasiunii din partea tinerilor antrenori, slaba lor pregătire.
-Câştigă Oltchimul Liga Campionilor? Trec Clujul şi Constanţa de grupele Ligii?
- Oltchim  poate câştiga LC, dar întrebarea care doare e...câte jucătoare române mai sunt titulare?! Clujul are jucătoare de excepţie luate individual. Dacă vor reuşi să  fie o echipă..., de ce nu?! Constanţa nu cred.  E greoaie şi fără nerv în exprimare pe semicercul advers.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu