MERIDIANELE LUMII
PE ULIȚA CEHĂ (I)
Când ajungi la Karlovy Vary, după două ore cu
autocarul dinspre Praga, traversând coline infinite îngălbenite de grâu, te
frapează imediat construcțiile cu arhitectura unică, impunătoare și viu
colorată. De fapt, un șir neîntrerupt de castele îndrăznețe, martore ale unor
timpuri arogante, când înălțimea năștea alte înățimi, turnurile și meterezele
care constituie destinațiile obișnuite ale pelegrinului contemporan. Karlsbad,
în germană, înseamnă Băile lui Carl al
IV-lea, împăratul care l-a fondat în secolul al XIV-lea, pe timpul unei
domnii de 23 de ani (1355-1378). Orașul se află la poalele Munților Metaliferi
(până la granița cu Germania mai sunt de parcurs doar vreo 30 de km), în NV
Cehiei, la vărsarea râului Tepla în Eger.
În secolul al XVIII-lea, așezarea a fost considerată cetatea de scaun a regilor
si personalităților culturale europene. Printre cei care s-au aflat de-a lungul
vremii în pitoreasca stațiune (astăzi, 55.000 de locuitori), se numără Petru
cel Mare (Țarul Rusiei), Karl Marx, Ataturk-făuritorul Turciei moderne, dar și
titani ai artei universale, Goethe, Franz Kafka, Beethoven, Gaugain, Paganini,
Dvorak sau Smetana…Mulți dintre ei au marcată prezența pe aceste meleaguri prin
busturi și statui impozante, descoperite la tot pasul.
Desigur, faima așezării se
datorează izvoarelor sale minerale, 79 la număr, însă doar 13 utilizate pentru
tratarea bolilor digestive, chiar dacă
fata de la recepția hotelului în care am locuit, mi-a garantat că tratează
orice, dacă voi sorbi apa vindecătoare “pe îndelete și în plină mișcare”. În
1760, un doctor pe numele său David Becher, a descoperit dioxidul de carbon în
apele orașului și, remarcând că acesta se evaporă extrem de rapid în lichid, a
recomandat consumul apei termale direct de la sursa principală. Atunci au
început să fie ridicate primele colonade și pavilioane, pentru atragerea
turiștilor și protecția izvoarelor miraculoase. Cele mai cunoscute dintre acestea
sunt cele aflate în centrul stațiunii: Snake Spring- 30 de grade Celsius, Park
Spring- 47,4 grade, Freedom Spring- 60 grade, Thermal Spring Colonnade- 72
grade. Amatorii le consumă (numai în baza unor recomandări medicale),
savurându-le din celebrele ceșcuțe Karlovy Vary, care pot fi procurate de peste
tot, cu prețuri variind, în funcție de mărime, între 80 și 150 de koroane (100
kc= 3,71 euro).
Orașul nu se limitează, însă,
doar la a fi amintit ca stațiune curativă. Dimensiunea culturală a prezentului
e dată de câteva muzee și catedrale renumite, la îndemâna tuturor turiștilor.
Acestea din urmă impresionează, în ciuda faptului că Republica Cehă
înregistrează 55 la sută din populație (10.200.000 de locuitori, după ultimul
recensământ) ca fiind fără orientare religioasă (atei), prin măreție și modul în
care sunt întreținute. Biserica ortodoxă
Sf.Petru și Pavel- construită în 1897- are 5 cupole aurite, după modelul
oferit de Biserica Sf.Treime de lângă Moscova. Una dintre prețioasele picturi
din interior îl înfățișează, de altfel, pe Țarul Petru cel Mare. Biserica Sf.Maria Magdalena este, de
asemenea, una dintre cele mai atractive lăcașe de cult, fiind construită în
anul 1737, după planurile arhitectului Kilian Ignac Dientzenhofer, în stil
baroc. O dată ajuns în vârful treptelor pe care este înălțată, perspectiva care
se deschide deasupra orașului este, cu adevărat, impresionantă.
Centrul
Beethoven este o galerie comercială localizată într-una din cele mai vechi
clădiri din oraș (Strada Zahradni 23). Colecția de bijuterii cu care își atrage
vizitatorii numără mai mult de 2000 de modele din aur și argint, diamante de lux
și alte pietre prețioase. Acolo poți admira (sau achiziționa) produse din
cristal, sticlă de Boemia sau porțelan cehesc. La un alt nivel al clădirii,
este organizat un Muzeu al Absintului-cealaltă băutură celebră a Cehiei,
alături de Becherovka, considerată licoarea tradițională a locului. De altfel, Becherovka are și un muzeu numai al ei,
situat în celălalt capăt al orașului, în
apropierea autogării. Denumirea își are originea în numele celui care a
fabricat-o, farmacistul Josef Becher, în urmă cu aproximativ 200 de ani, din 27
de plante medicinale și diferite mirodenii, după o rețetă păstrată secret până
astăzi. Inițial, băutura s-a numit Karlsbader Becherbitter (are aroma unui bitter
obișnuit, dar și ceva în plus, fără termen de comparație). Denumirea de
Becherovka a fost preluată după Primul Război Mondial, când Bohemia a intrat în
componența Cehoslovaciei. Aproape o sută de ani (până în 1945), managementul
companiei care a început să producă băutura la scară largă a aparținut familiei
Becher. După Al Doilea Război Mondial, societatea a fost naționalizată, apoi
privatizată în 1997 și 2001, când a trecut în proprietatea unei societăți
franceze care deține 94 la sută din acțiuni, după mai multe dispute juridice cu
urmașii primilor proprietari.
Teatrul Divaldo din Karlovy Vary, cu stagiune completă în sezonul estival,
oferă un program pe gustul fiecăruia, începând cu muzica clasică, prezentă în
repertoriul tuturor teatrelor muzicale din Cehia (Vivaldi-Anotimpurile,
Beethoven-Simfonia a 5-a, Mozart-Requiem, Smetana-Vltava, Dvorak-Vals in Do
Major…), balet (Pyotr Ilyich Tchaikovsky-Lacul lebedelor) și terminând cu
ritmuri de muzică populară și chiar jazz (Frank Sinatra Story). Am reținut că
prețurile biletelor variază între 200 și 490 de coroane.
În ciuda unei forfote matinale
care conduce invariabil către colonade și izvoare, viața cotidiană a orașului
se desfășoară după un tipar liniștit. Nu aleargă nimeni pe străzi, nu tresari
în fața niciunui claxon inutil. Surprinde mulțimea de asiatici și arabi (nu de
dată recentă, după cum m-a asigurat un localnic) întâlnită, în special, la
tejgheaua magazinelor de suveniruri. La urcarea în autobuzele locale
(suficiente, cu un program care nu e dat peste cap de pauzele lungi și dese pentru cafea și o țigară la capăt de linie) se stă
la rând organizat, fără comentarii subversive, ca la cozile noastre comerciale
de dinainte de 1989. Am părăsit
Karlovy Vary, după patru zile, cu senzația impertinentă că după o nouă descindere
în orașul lui Carl al IV-lea nu aș mai avea ce povesti. Nu știu, însă, dacă nu
m-ar contrazice imediat culorile burgului, mereu schimbătoare în funcție de
anotimp, și siluetele stradale feminine perfecte, de neocolit în orele
înserării, care fac dintr-un oraș fără viață de noapte, unul al romantismului
și al visării…
Leonard POPA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu