DEPARTE DE LUMEA DEZLĂNŢUITĂ
*ŞTIINŢA BACĂU-HCF
Piatra Neamţ 30-39 (11-20)
Am pus punct la
toate promisiunile, suntem departe de lumea dezlănţuită. Nu pentru noi se înalţă
zmeele. Am spus-o de atâtea ori, în ultimii ani, că am început să fiu confundat
cu Gică Petrescu (Dumnezeu să-l odihneasca!). Numai şlagărele lui ţineau câte
o sută de ani. Ne trezim pe teren doar pentru că sună
ceasul Federaţiei. Verbul latinesc se lasă la urmă, iar fetele noastre au sânge
latin. Numai al Laurei Verşescu şi al Iuliei Faig e slav, întrucât mereu vor să câştige puncte care nu-s pentru
ele (mă şi mir că nu le dă nimeni peste mână!). Trebuie să fii prost inspirat
să le impui obiective. Rişti să te amendeze Protecţia Copilului! N-avem mangal
decât pentru a evita ceea ce am urât mai mult pe lume: victoriile obţinute cu
mânecile suflecate. Ne plac doar alea realizate cu
mâinile în şold, fără alergătură şi gâfâială. Cu Piatra, formaţia care se îmbracă de gală din târg de la Tescani (unde croitor
vestit e prietenul Florin Romanescu), am jucat ca după nuntă, când inversezi încălţările
şi, până iţi dai seama, pleacă lăutarii. Cui să-i spui că în a doua repriză ne-am
oprit din rostogolire, dacă la sfârşit, pe tabelă, scorul indică încă 9 săgeţi înveninate
în tolba adversarului?! Până atunci, ne-am tot dat de-a berbeleacul, încât
ameţiseră până şi spectatorii. Am ajuns să regret zilele în care handbalistele
din Neamţ veneau la Bacău
doar să se închine şi să aprindă lumânări la Biserica Precista.
După acest 30-39, le iau locul.
Leonard POPA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu