*Interviu cu Laura COMAN, dublă campioană europeană la tir (10 metri pușcă aer comprimat)

” ...Pot să spun că e mai mult o luptă cu mine decât cu adversarele!”

*Interviu cu Laura COMAN, dublă campioană europeană la tir (10 metri pușcă aer comprimat)

  91 de concurente a trebuit să depăşească Laura Coman pentru a deveni dublă campioană europeană! O performanţă în premieră pentru lumea tirului, neobişnuită cu performanţe de acelaşi calibru, consecutive… Unde mai pui că, în finală, alături de celelalte 7 sportive calificate, fiecare tragere a însemnat, practic, o mini-finală.... Ce forţă fizică şi psihică trebuie să ai pentru a-ţi păstra concentrarea până la capăt?! Dar Laura noastră a trecut pe prima poziţie, după 12 focuri, şi nu a mai cedat-o până la sfârşit. Sportiva de la Dinamo face istorie şi spectacol. Cred că e singura sportivă din lume care îşi permite să irosească la naţionale un punctaj care depăşeşte recordul mondial (253,3 puncte faţă de 252.9 puncte)… Dacă o mai vedem mult în poligon, va trebui să rescriem matematica, să inventăm alte cifre care să ateste perfecţiunea. Pentru Laura Coman, 10 e doar o treaptă, pentru ceilalţi- o ţintă!

...Când auziţi un foc de armă, nu o luaţi la fugă! Într-o bună zi (pentru că sportul românesc are şi zile senine, ca zâmbetul de pe podium al campioanei noastre) s-ar putea să întâlniţi o fată frumoasă care şi-a ales, drept motto, cuvintele lui Boris Becker: “I love the winning, I can take the losing, but most of all I Love to play.”

Leonard POPA

-Laura, eşti- iată- dublă campioană europeană, multiplă câştigătoare de etapă în Cupa Mondială, campioană mondială universitară, fostă loc 1 mondial, calificată la Jocurile Olimpice de la Tokyo... Nu e cam mult pentru o sportivă care a început să participe la concursuri abia din 2012? Cum ţi-ar plăcea să fii interpelată, cu care dintre aceste titluri?

-Deşi am reuşit, într-un timp relativ scurt, să obţin aceste medalii, în întreceri internaţionale importante, simt că mă aşteaptă, în continuare, concursuri surprinzător de frumoase. Titlurile obţinute nu au făcut decât să sporească în mine încrederea şi m-au făcut să realizez că sunt pe drumul cel bun. Tot ce am dobândit în urma performanţelor mele sunt la fel de frumoase şi le apreciez în egală măsură. În spatele fiecărei performanţe, se află o poveste frumoasă, din care eu am învăţat ceva şi mi-a permis să fac un pas înainte.

-Să revenim la aceste Campionate Europene.... Anul trecut, a fost titlul obţinut la Osijek, în Croaţia, acum, a venit cel din Polonia, de la Wroclaw. Ce a diferenţiat cele două ediţii?

-Diferenţa dintre cele două ediţii ale Campionatului European a constat în provocările pe care acestea mi le-au adus. Dacă, la C.E. de anul trecut, mi-am dorit foarte mult să iau o medalie, ceea ce s-a şi întâmplat, anul acesta, m-am bucurat într-un mod diferit de tot parcursul meu în concurs. Aveam de apărat un titlu, nu doar să-l obţin! Între timp, am mai progresat şi am abordat finala cu o încredere mai mare. Mă bucur că am reuşit să câştig două ediţii consecutive.

-Bănuiesc că a fost o competiţie istovitoare, cu 91 de concurente, dacă le-am numărat eu exact... Ai început finala de pe poziţia a 3-a. Te aşteptai ca totul să iasă atâta de bine? Din câte am văzut, după 12 trageri, te-ai aşezat- deja- pe primul loc, poziţie pe care nu ai mai cedat-o până la sfârşit. Ai avut o tactică specială pentru această finală?

-Pe parcursul finalei, nu m-am gândit mai departe de un foc. Am tratat fiecare tragere cu atenţie şi, spre final, am avut siguranţa medaliei. Nu mă încarc cu presiunea obţinerii medaliei de la început, ci prefer să muncesc fiecare foc şi, dacă îmi fac treaba cum trebuie, vine şi rezultatul dorit. De asemenea, nu mă deranjează nici numărul concurentelor, pot fi doar câteva sau o mie, eu ştiu ce pot să trag şi, dacă îmi reuşesc cifrele din antrenamente, sunt în oricare finală. În concluzie, pot să spun că e mai mult o luptă cu mine decât cu adversarele. Pentru mine, ele sunt doar nişte nume pe o listă.

-În punctul culminant al concursului, ai rămas în competiţie doar tu, puţin lateral, şi, imediat în stânga ta, rusoaica Galashina... Au vreo importanţă aceste poziţii în sala de concurs? La ce te-ai gândit înaintea focului final, acela care a decis titlul? Cum ai reuşit să te menţii la fel de concentrată?

-Nu au vreo importanţă anume poziţiile din finală. Se trage în linie dreaptă de peste tot, sunt aceleaşi unghiuri. Înaintea ultimului foc, nu pot să zic că am simţit ceva anume. Ştiam că trebuie să fie un decar, dacă vroiam să deţin titlul, şi l-am tras. Ea a tot încercat, pe parcursul finalei, să recupereze punctele pierdute în serii, dar nici eu nu eram dispusă să-i predau prima treaptă a podiumului. Concentrarea a fost destul de uşor de menţinut, pentru că, de-a lungul timpului, am controlat perfect starea de bine pe care trebuie să o am în concurs.

-Conform unui clasament publicat în 18 februarie, a.c., eşti a 4-a în topul mondial, prima dintre europene... Dar tu ai fost şi pe prima poziţie, în această ierarhie, nu o dată. Cine sunt adversarele de care trebuie să ţii seama cel mai mult în perspectiva unui podium olimpic, acolo unde toţi dorim să te vedem?

-Sunt numarul 3 mondial şi deţin prima poziţie la nivel european, de foarte mult timp. După cum spuneam, sunt în competiţie cu mine, nu cu restul. Cea mai bună, în ziua respectivă, câştigă. Eu o să încerc să-mi fac parcursul pe timpul probelor olimpice, cât mai bine, şi vom vedea la final ce iese. Nu pun nicio presiune pe mine, gândindu-mă la colegele mele de concurs, în loc să-mi văd de bucăţica mea...

-Laura, noi am mai purtat un astfel de dialog şi în 2018... Acum, practic, l-am reluat. Cum s-a schimbat sportiva Laura Coman în aceşti doi ani? A apărut ceva nou?

-Sportiva Laura Coman a evoluat foarte mult. Ca om, a rămas aceeaşi fată cu picioarele pe pământ şi realistă. Ca sportiv, simt că zbor şi mă bucur de orizontul frumos pe care-l am înaintea mea.