*Interviu cu handbalista internaţionala Gabriella SZUCS

„Mergem la Rio să aducem o medalie acasă!”

*Interviu cu handbalista internaţionala Gabriella SZUCS

   Ambiţia şi devotamentul cu care luptă în tricoul Naţionalei au făcut din Gabriella Szucs una dintre cele mai iubite handbaliste din ţară. Fanii săi îi întâlneşti peste tot, chiar şi în rândurile echipelor pe care le-a avut, ca adversare, HCM Baia-Mare, formaţia unde sportiva născută la Oradea  (dar „şlefuită” în celebra şcoală maghiară de handbal) a cunoscut a doua tinereţe. Dorită, la final de contract, de mai multe echipe din campionatul intern  şi străinătate, Gaby se pregăteşte, deocamdată, alături de celelalte „tricolore”, pentru marele eveniment olimpic de la Rio. Între două antrenamente şi examenele de la Facultatea de Drept din Debrecen, Gabriella Szucs poposeşte, din nou, în paginile „Sportului bacauan”, molipsindu-ne de optimism şi dragoste pentru tot ce e frumos si nobil.

Leonard POPA

-Ai avut un sezon încărcat, Gaby, dar plin de satisfacţii. Cum ai reuşit să faci faţă pe atâtea fronturi...Mondiale, Liga Campionilor, campionat, preliminarii olimpice?

-Într-adevăr, am avut un an foarte greu, atât fizic cât şi psihic, dar când inima te impulsionează, nu sunt obstacole pe care să nu le poţi trece. Graniţele dispar şi nu rămâne decât esenţa sportului care te îndeamnă mereu să mergi tot mai departe.

-Te aşteptai să obţineţi bronzul la Mondiale? Aţi fost extraordinare, v-aţi jucat cu inimile noastre… După ieşirea din „grupă”, parcă am devenit altă echipă!  În ţară, nimeni nu se mai aştepta la asa ceva..

-Câştigarea medaliei de bronz a fost pentru noi împlinirea unui vis frumos...Da, am sperat tot timpul la o medalie.  De aceea am mers afară, să arătăm lumii întregi că locul nostru este în grupul de elită, iar faptul că am ajuns după aceea să ne câştigăm locul şi la Jocurile Olimpice a fost ca o coroană pentru regină.  Asta este coroana noastră! Revenind la ceea ce s-a întâmplat la Mondiale, cred ca nici nu se poate măsura cât ne-a lipsit pentru a juca finala mare, unde într-o dispută cu Olanda am fi pornit cu prima şansă…Am debutat mai greu în grupă şi pentru că am avut o tactică bine urmărită, efortul a fost concentrat către partea a doua a competiţiei, cea hotărâtoare în lupta pentru podium. În cazul competiţiilor lungi, cu meciuri în fiecare zi, trebuie să ştii să-ţi menţii forma fizică şi cea mentală.

-Cum comentezi ceea ce s-a întâmplat în Liga Campionilor? Aţi avut-din păcate, folosesc trecutul- un lot extrem de valoros. Puteaţi mai mult? Să spunem că şi CSM Bucuresti a dat peste cap toate calculele, câştigând Cupa într-o manieră entuziasmantă.

-Părerea mea este că putem fi foarte mândre de noi, de tot ceea ce am realizat cu HCM Baia Mare în Liga Campionilor. Echipa mea a funcţionat ca o familie adevărată, în situaţii deosebite. Pentru aceasta trebuie să le mulţumim, în primul rând, fanilor băimăreni, galeriei, care ne-au fost mereu alături şi care, o dată intrate în teren, ne-au făcut să uităm toate neîmplinirile.

-Titlul  l-aţi pierdut oarecum indirect, nu în urma unor dispute decisive cu echipa bucureşteană…Prin ce crezi ca v-a fost superior CSM-ul  anul acesta?

-Nu vreau să fac comparaţii. La finalul acestui campionat extrem de puternic, probabil, unul dintre cele mai „tari” din lume, pot spune doar că naţionala are standarde mult mai ridicate şi poate lupta de acum cu oricine, de la egal la egal. Nu cred că mai este cineva favorit într-o confruntare cu selecţionata noastră. Handbalul românesc nu a avut decât de câştigat printr-o astfel de rivalitate născută în campionatul intern. Asta e tot ce contează la finalul unui sezon competiţional.

-La Baia-Mare, aţi avut probleme financiare, se ştie...Totuşi, în teren, la meciurile voastre, nu s-a sesizat asta…

-Aşa e, aproape 6 luni nu am primit salariu. Asta îngreunează şi  antrenamentele, şi meciurile… Dar am funcţionat ca o echipă adevărată de profesioniste. Un sportiv care se respectă joacă mai întâi cu inima, îi reprezintă şi pe cei care îl susţin moral-nu doar financiar. Cred că asta e una dintre explicaţii.

-Ce urmează în programul tău sportiv?

-Suntem în cantonament cu selecţionata şi ne pregătim la cote maxime pentru Jocurile Olimpice, ceea ce este acum cel mai important lucru pentru noi şi pentru mine. Desigur, sunt şi meciurile cu Lituania şi Belarus, din preliminariile EURO 2016, pe care sunt convinsă că le vom trece cu bine.

-Crezi că putem să ne gândim, în continuare, la un parcurs spre medalii şi la Rio? Acum, chiar că avem de apărat o carte de vizită importantă, dar şi adversarii ne cunosc mai bine, pentru că mai mereu au stat cu ochii pe voi, şi în teren şi la...televizor!

-Acesta este motivul pentru care vom ajunge la Rio, mergem să aducem o medalie acasă. Aşa cum îmi cunosc coechipierele, vom face totul să ne îndeplinim obiectivul şi să scoatem iarăşi lumea fericită în stradă!

-Ştiu că ai mai multe oferte din ţara şi din străinătate...Spre cine înclină balanţa?

-Da, multe echipe m-au căutat, şi din ţară şi de afară, din Franţa, Norvegia şi Germania... Încă nu m-am hotărât.

-Cum vezi următoarea ediţie de campionat?

-Campionatul a devenit mai slab, deoarece o echipă puternică s-a dizolvat ...sau a trebuit să se dizolve. Asta nu trebuie să bucure pe nimeni. Indirect, toţi vor avea de suferit în privinţa performanţei. 

-În viaţa ta particulară, ce a apărut nou? Cum merge cu Facultatea?

-Sper că în curând voi putea lucra şi ca avocată. Mai am şi alte planuri, dar despre asta mai târziu, după ce ne vom întoarce de la Rio…

-Ai devenit, între timp, şi...mătuşă! Nikolet, sora ta, handbalistă şi ea, dar în campionatul Ungariei, a născut. Ce au spus ursitoarele, familia Szucs pregăteşte o nouă carieră handbalistică sau...una fotbalistică? Îmi voi aminti întotdeauna cu plăcere că tatăl tău a fost una dintre vedetele formaţiei FC Bihor, într-o perioadă în care  fotbalul românesc era deosebit de viguros şi respectat.

-Este o bucurie enormă naşterea micuţului Dominic... Da, „tati” a fost foarte fericit! După două handbaliste, cred că era cazul ca în familia noastră să vină pe lume şi un viitor fotbalist.

-În încheiere, spune-mi ceva optimist şi ceva trist...Voi, fetele, va pricepeţi. Cum ai vrea sa încheiem acest interviu?  

-Mai întâi de toate, să-i dam cuvântul optimismului. Aşa cum am spus, vreau să ma intorc cu medalie de la  Rio! Îmi pare imens de rău ca s-a terminat un vis minunat la Baia Mare... Multumesc nenumăratelor mesaje primite de la suporteri, cei care chiar au crezut în acest proiect, pâna în ultimul moment, ca şi noi, jucătoarele, de altfel. Mulţumirea şi încurajările fanilor dau, însă, o putere în plus oricărui sportiv şi îl determină să nu abandoneze niciodată lupta cu destinul şi propriile limite.