DE VORBĂ CU AFRODITA
*Interviu cu sportiva cipriotă Kyriaki KOUTTOUKI, lidera mondială la
taekwondo (cat.46 kg)
Kyriaki Kouttouki (n.12.09.1996) este tipul de campioană atipică. Delicată, sensibilă, cu un surâs cuceritor şi o frumuseţe aparte, zămislită parcă din legendele Afroditei, sportiva
cipriotă a
devenit cunoscută
pe toate meridianele lumii, inclusiv, în România, unde anul trecut a urcat pe prima
treaptă a
podiumului European. Kyriaki cântă la pian, cu dexteritatea unui virtuoz în devenire, şi îndrăgeşte baletul ai cărui paşi i-a descifrat încă înainte de a se fi apucat de sport.
Cine ar fi crezut atunci că studenta in business administration de
la
Universitatea Naţională din Nicosia va ajunge, cândva, sa domine topul mondial al luptătoarelor, într-un sport atâta de dur cum e considerat taekwondo, artele marţiale coreene? Trebuie să o urmăreşti în concursuri, spre a înţelege de unde găseşte atâta energie... Pentru Kyriaki Kouttouki, sportul e, înainte de toate, artă, iar arta este inepuizabilă! Ce ar fi însemnat stâncile de la
Petra Tou Romiou fără urmele fierbinţi ale Afroditei?
Leonard POPA
-Kyriaki, spune-mi, cum ai început să practici
taekwondo? Nu ţi-a fost dificil să
te apropii de această disciplină
olimpică (din 2000), mai puţin
accesibilă fetelor ?
-Am început să practic taekwondo datorită tatălui meu... El a dorit să învăţ prin acest sport să mă protejez eu însămi, când aveam doar 10 ani!
-Când te-ai apucat de acest sport
dificil, te-ai gândit vreo clipă că
vei ajunge cândva
o campioană a artelor marţiale?
-După doi ani de performanţă în taekwondo, am avut şansa să particip la Campionatul European
pentru Cadeţi,
în
2009, când
am cucerit medalia de argint, primul meu succes continental. Atunci a fost întâia dată când l-am auzit pe antrenorul meu
spunându-mi
că
am potenţialul
necesar pentru a ajunge o bună sportivă în această disciplină. Cred că, până acum, nu am dezamăgit pe nimeni.
-Am
urmărit
evoluţia
ta la Europeanul U 21
din 2014. Ai depăşit sportivele din România
(Gireadă) şi Rusia (Usenko) şi
te-ai impus în finală în faţa ucrainencei Romoldanova. O partidă “extremă”,
în
care egalitatea a persistat până în ultimul moment, când
ai reuşit
un atac victorios. Te-ai aşteptat să
devii Campioană Europeană într-un
timp atâta de scurt?
-Realmente, mi-am dorit foarte mult să urc pe prima treaptă a podiumului şi m-am pregătit enorm pentru asta. Ştii cum se spune, prin muncă susţinută poţi obţine totul...
-În
2015, la Europeanul U 21,
organizat de România, ai obţinut,
de asemenea, medalia de aur... Când a fost mai dificil, în
2014 sau în 2015?
-Cred că în 2014 a
fost mai dificil, întrucât eram mai tânără...Acum, am acumulat mai multă experienţă şi m-am antrenat mai mult.
Desigur, toate competiţiile sunt la fel de de dificile în acest sport. Depinde cât de mult te pregăteşti pentru ele, în fond, aceasta face diferenţa.
-Ce
preferi, atacul sau apărarea? Am văzut
că
principalele atacuri se dau cu picioarele, punctate mai bine, în
funcţie
de zona de lovire (contactul la cap e cel mai bine punctat). E mai uşor
să ataci
cu membrele inferioare decât cu cele superioare?
-În taekwondo, noi
folosim mâinile
doar câteodată,
pentru a ne proteja, dar asta nu înseamnă întotdeauna obţinerea unui punct. În sportul nostru se punctează de regulă cu picioarele. Există antrenamente specifice şi flexibilitatea sortivului are
un rol important, ca şi în balet sau gimnastică.
-Am
revăzut
recent clasamentele mondiale. La categoria ta, 46 kg , eşti
prima în
lume! E un top cu multe sportive asiatice, aşa cum era şi
de aşteptat.
Din Europa, numai tu şi ucraineanca Romoldanova, pe care ai depăşit-o
în
finala europeană.
Chiar şi sportiva care concurează
pentru Franţa este o luptătoare
arabă
naturalizată (Mustapha). Pentru Brazilia, de
asemenea, o asiatică, Tang-Sing...Cum reuşeşti
să
te impui într-o asemenea companie?
-Nu există niciun secret. Mă pregătesc intens cu antrenorul meu Nicos
Nicolau şi
am început
să
adunăm
medalii de la toate competiţiile la care am participat. Pas cu pas, am urcat în ierarhia mondială, situându-mă pe prima poziţie şi la începutul acestui an.
-A-propos
de 2016, cum a început pentru tine?
-A debutat foarte bine, cu o medalie de aur obţinută la Openul Fujairah din Dubai . Cred că am evoluat bine în toate partidele, nu numai în finala câştigată în faţa Zhazzirei Saparbek din Kazakhstan
(16-3, n.red.).
-Ce
poţi
să-mi
spui despre Jocurile Olimpice de la
Rio ? Categoria ta va fi prezentă în
Brazilia? În 2012, au fost în
competiţie doar 4 categorii: 49, 57, 67 şi
+67 kg .
Vei rămâne
la categoria 46 kg ?
-La Jocurile Olimpice ,
organizatorii au comasat categoriile. La 49 kg sunt luptătoare din ambele categorii, 46 şi 49 kg . Eu voi concura la 46 kg doar la Europene şi la Mondiale.
-Cum
decurge o zi din viaţa ta?
-Am două antrenamente zilnice, unul dimineaţa, altul seara. Între antrenamente, urmez
cursurile de la Universitate. Îţi
dai seama că
programul meu e...”full”!
-Cum
eşti
tu în
afara sportului? Cum te-ai caracteriza?
-Sunt extrem de liniştită...Ha-ha-ha, nimeni nu poate crede că eu am ajuns să practic un astfel de sport de
contact. Când
cineva mă întreabă care e sportul meu de
performanţă,
iar eu răspund
taekwondo, vine imediat şi remarca “oh, dar pari atâta
de dulce şi liniştită!”...
-Care
e culoarea ta preferată, albastrul sau roşul
(culorile echipamentului din taekwondo)?
-Deocamdată, nu am nicio culoare favorită.
-Dacă
nu ai fi practicat taekwondo, ce alt sport ţi-ar fi plăcut
să
faci?
-Înainte de a mă fi dedicat sportului, am făcut balet, care nu e un sport,
ci o artă,
dar la fel de dificil. Aşadar, cred că aş fi rămas la balet...
-Ai
vreun hobby?
-Îmi place să cânt la pian. Mă linişteşte, când sunt stresată...De asemenea, ador să mă plimb cu prietenii şi să urmăresc câte un film, dar numai în limita timpului liber de care
dispun.
-Planuri
de viitor?
-Ca orice sportiv, îmi doresc să particip la Jocurile Olimpice
şi să cuceresc o medalie acolo. Dar,
pentru anii următori,
obiectivele mele sunt Campionatele Europene şi Mondiale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu