Follow by Email

Bulgarian

A apărut o eroare în acest obiect gadget

marți, 9 septembrie 2014

Ciprul-a doua oară

“Sportul băcăuan” pe meridianele lumii

Ciprul-a doua oară

Fetele din faţa mea nu se sinchisesc de nimeni. Se fotografiază de zor  în fel şi fel de poziţii. În mare, cu eşarfă, fără, zâmbind larg, ţuguindu-şi buzele- ca pe Facebook…Sunt rusoaice şi parcă abia acum au descoperit fotografia, aşa cum au descoperit soldaţii sovietici ceasurile în Al Doilea Razboi Mondial…În Larnaca, plaja e plină de turişti ruşi. Sunt aduşi şi luaţi cu autocarele agenţiilor de turism locale care le-au organizat sejurul. În ţara lor, sistemul încă mai funcţionează, nu şi-a pierdut importanţa şi misiunea. Mă întreb dacă Rusia nu ar suferi mai mult, decât în cazul unor sancţiuni economice, dacă i s-ar interzice dorinţa şi plăcerea de a circula în ţările Uniunii…

Banca Centrală a Ciprului a revizuit, în scădere, previziunile de contracţie economică a ţării, de la 4,2 la 4 la sută. Cipriotului de rând, cifrele nu-i spun nimic. El trăieşte la fel şi anul acesta, aşa cum trăia şi acum 30 de ani. Dimineaţa merge la serviciu, pentru un salariu de câteva mii de euro, spre seară iese pe o terasă, la o discuţie cu prietenii pe teme politice sau sportive. De curând, venitul minim garantat în Cipru a fost stabilit la 480 de euro lunar, fiind conceput pentru a asigura anumite nevoi de bază. Acesta nu acoperă, însă, chiria şi taxele municipale. Există, totuşi, şi un alt sistem de ajutoare financiare. De pildă, un cuplu fără copii poate primi un ajutor lunar de 874 euro, iar una cu un copil minor şi unul peste 18 ani, 1328 euro. Pentru ca o persoană să beneficieze de aceste programe trebuie să fie rezidentă permanent şi să fi locuit în Cipru cel puţin 5 ani.

Şcoala românească din Cipru continuă să se extindă, în insulă acordându-se mare atenţie educaţiei şi dezvoltării comunităţilor minoritare. Acum, aceasta funcţionează în mai toate oraşele: Nicosia, Limassol, Larnaca-Dali, Pafos, Paralimni. Cursurile de predare a limbii române durează 2 ore şi se desfăşoară în fiecare sâmbătă, fiind organizate pentru clasele I-IV.

Într-o zi de luni, ajung la Nicosia-capitala ţării- cu autocarul de Larnaca. Un drum dus-întors mă costă mai puţin cu 1 euro decât unul pe bucăţi (8 euro). 50 de kilometri îi parcurg în mai puţin de o oră pe autostradă. Cobor la capăt şi întreb imediat unde se află Palatul lui Makarios. Mi se indică un drum drept, de-a lungul zidurilor veneţiene care străbat întreg oraşul. Sunt unsprezece bastioane solide care apără un un zid circular şi care dau Nicosiei un farmec aparte. Construite de veneţienii care au stăpânit insula (din 1489), marile ziduri nu au reuşit să salveze oraşul de la distrugere. În urma unui asediu care a durat 70 de zile, în 1570, turcii au ocupat cetatea.

Palatul Arhiepiscopului Makarios este o superbă clădire, construită în stil neo-veneţian. În faţă, e ridicată o statuie imensă a primului preşedinte al Ciprului liber (insula şi-a proclamat independenţa la 16 august 1960). Undeva, în partea dreaptă, într-un garaj de sticlă, descoperi cele două automobile Rolls-Royce, care au aparţinut lui Makarios (1913-1977), eroul naţional. În primul magazin de suveniruri, de lângă Palat, intru şi cumpăr câteva vederi. Proprietarul, un cipriot în vârstă, caută să-mi explice, în engleză, cine a fost Makarios. Îi spun zâmbind că, în România, noi le ştim pe toate…Îi ofer şi un argument, Ceauşescu s-a întâlnit în două vizite oficiale cu arhiepiscopul. ”Da, pentru că Makarios era prieten cu Tito, ca şi Ceauşescu…”-a venit şi replica bătrânului.


În perimetrul episcopal, în lateralul Palatului, se află Catedrala Agios Ioannis, construită în 1662, pe locul unei abaţii benedictine. În interior, mai multe picturi murale din secolul al XVIII-lea. Legenda spune că aici a fost păstrat degetul Sfântului Ioan Botezătorul, până când acesta a fost furat, în timpul unor lupte cu mamelucii. De altfel, mai toate mănăstirile din Cipru au poveştile lor interesante. Potrivit unei tradiţii datate la începutul secolului al XVIII-lea, chiar şi capul domnitorului Constantin Brâncoveanu (executat la Istanbul la 15 august 1714) ar fi fost depus într-o criptă a Mănăstirii Mahera, situată la sud de Nicosia.

Peste drum de Palatul Arhiepiscopal, descopăr un gimnaziu aflat în vacanţă. În curte, la intrare, câteva statui ale unor personalităţi culturale. Una dintre acestea aparţine lui Nikos Kranidiotis (1911-1997), unul dintre cei mai cunoscuţi poeţi ciprioţi pe meleaguri româneşti. Kranidiotis a fost ambasadorul Ciprului în România (cu reşedinţa la Atena), din 1970 până în 1979. În 1976, poeziile lui Nikos Kranidiotis au fost traduse în limba română, acesta devenind primul scriitor cipriot editat în România. Poemele sale au ca temă centrală oraşul natal (Kerynia), cu tradiţiile şi cultura lui, fiind marcate de o pronunţată dimensiune filosofică, în manieră blagiană.

Într-o zi de miercuri, ajung şi la Limassol, al doilea oraş ca mărime al Ciprului. Alţi 60 de kilometri de autostradă, parcurşi dinspre Larnaca, de-a lungul unor munţi de calcar tociţi de istorie. Toată aşezarea e o imensă faleză. În Limassol nu există pericolul să te rătăceşti ca în Larnaca întortocheată. Plaja e îngustă şi plină de pietre, dar umbra nu lipseşte, portocalii şi lămâii delimitând-o de strada centrală. Mă avânt spre vechiul port şi ajung la  Castelul lui Richard Inimă-de-Leu care, astăzi, adăposteşte Muzeul Medieval al Ciprului. Clădirile castelului au fost ridicate în secolul al XIV-lea, pe locul unor fortificaţii bizantine. Din păcate, capela în care s-a căsătorit Richard Inimă-de-Leu cu Berengaria nu s-a păstrat.

La întoarcerea în Larnaca, observ încă o dată vestigiile arheologice de la Amathous, într-un sit împrejmuit, chiar lângă şosea. Pe panouri mari stradale, se anunţă apropiatul Festival al Vinului, organizat anual la Limassol. De altfel, zona e cunoscută ca fiind una cu tradiţie viticolă îndelungată. Vinul cipriot se produce în insulă de peste 4000 de ani, iar Limassolul are patru zone celebre: Keo (una dintre berile locale poartă această denumire), Etko, Lael şi Salap. Cel mai cunoscut sortiment este Commandaria, numit de Richard Inimă-de-Leu „vinul regilor şi regele vinurilor”.

În Larnaca, zilele au devenit deosebit de fierbinţi. Peste 40 de grade…Străzile înguste din centrul vechi sunt însă ca o oază de răcoare. Mă plimb de-a lungul şi de-a latul, până îmi dau seama că totul e dispus, în aşa fel, încât să aibă ca repere, Agios Lazarus şi Fortul turcesc de pe ţărm. Nimic nu e construit la întâmplare. Pe o stradă singuratică, mă opreşte o asiatică şi mă întreabă din ce ţară sunt, privirea fiindu-i atrasă de aparatul de filmat de care nu m-am despărţit nicio clipă. Apoi, îmi dă o carte de vizită cu adresa unui salon de masaj erotic. Nici nu constatasem prezenţa lor în oraş, dar am remarcat- faţă de ultima mea vizită în insulă- mult mai multe dimensiuni extra-europene. Restaurante chinezeşti, musulmane cu văl, care intră în mare îmbrăcate, îndurând cu stoicism căldura tot mai sufocantă. Din faţa Poliţiei Municipale, aflată chiar la intrarea pe faleză, statuia lui Zenon, fondatorul filozofiei stoice, născut aici, la Larnaca, le priveşte, desigur, cu mândrie.

Fotbalul e la mare căutare în Insula Afroditei. Apoelul s-a calificat, din nou, în grupele Ligii Campionilor, eliminând echipa daneză Aalborg. Omonia, însă, cealaltă formaţie de tradiţie din Cipru, a dezamăgit, fiind depăşită de Dinamo Moscova (fosta echipă antrenată de Dan Petrescu), acasă, cu 2-1, în ultimul minut al prelungirilor (după 1-1, în deplasare). Ziariştii locali, temperamentali, şi-au vărsat amarul pe prestaţia arbitrului, românul D.Tudor, care le-a anulat ciprioţilor două goluri.

La Hotelul Sunflower din centrul Larnacăi, cel care m-a găzduit două săptămâni, Miss Kiki, şefa de la recepţie, îmi spune că şi-ar dori să viziteze România. A auzit de Delta Dunării şi mă întreabă care ar fi perioada cea mai bună pentru un sejur, dar „să nu fie nici cald, nici frig”…Nu ştiu ce să-i recomand. În România, totul este imprevizibil. Am pierdut controlul vremii şi vremurilor…

Leonard POPA




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu