Buzduganul fără…zmeu!
Ori de câte ori îşi anunţă venirea
la Bacău, voleibalistele craiovence o fac într-o manieră entuziasmantă. Tot
timpul ai senzaţia ca va fi un derby, un joc spectaculos care să te scoată din
amorţeala jocurilor cu Piatra-Neamţ si Constanţa, ambele dezmoştenite de tunetele
şi fulgerele cu care, cândva, îşi ascundeau adversarele sub aşternuturi. In
realitate, când ajung pe Bistriţa, oltencele chiuie a pagubă. N-au suflet de
armură, doar insigne cu sfaturi medicale şi domestice, aşa cum existau prin
anii 60…”Jucaţi volei, ca să vă menţineţi sănătatea!” sau „Nu
vă jucaţi cu focul!”...De vină o fi şi actualul sistem competiţional care
nu te îmbie să te strofoci prea mult în campionatul regulat. Ce rost are să-ţi
faci degeaba bătături în palmă încă de pe acum, când totul se va decide mai
încolo, în play-out si play-off?! De altfel, aud că unele echipe se şi pregătesc
să moară (Lugojul), aspirinele luate în vară epuizându-şi eficienţa, odată cu
vistieria. Cu puţini (şi nesemnificativi) finanţatori, cu spectatori doar la
partidele Albei Blaj, voleiul feminin românesc trăieşte cu speranţa în
Moş Crăciun. Bine a făcut Florin Grapă
că l-a izgonit de la Bacău! O echipă a Ştiinţei
care renaşte doar de sărbători cu miros de cetină ne-ar fi plictisit.
Studentele, cu trei echipe (una în teren, alta pe margine şi încă una în
tribune), nu se împiedică decât atunci când se dau jos din pat, la începutul
sezonului. Păi, nu vă spusei aşa?! A fost suficient ca Monika Potokar să înveţe câteva cuvinte româneşti, ca să călcăm din
victorie în victorie. Unde mai pui că şi Alexandra
Sobo vine, din ce în ce mai des, cu fileul de acasă? Craiova se întoarce în
Bănie lăsând la Bacău câteva urme firave: Smultea, Ilina şi, poate, Buz. Aceasta
din urmă, însă, ca o reclamă la turneele de beach-volley, nicidecum la altceva.
Leonard POPA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu