“Dacă merge bine ceasul, nu umbla la mecanismul său!”

“Dacă merge bine ceasul, nu umbla la mecanismul său!”

@ Interviu cu Florin GRAPĂ (Preşedintele Clubului Ştiinţa Bacău, antrenorul echipei de volei feminin)

  

       La Bacău, echipele se nasc şi mor, în functie de interesele de moment. Voleiul feminin e o excepţie. Trăieşte prin propria performanţă…De aproape un sfert de veac, cel care veghează ca lucrurile să nu capete o altă turnură este Florin GRAPĂ.

Leonard POPA

-Domnule Florin Grapă, cu două titluri de vicecampioni, la volei feminin şi handbal băieţi,clubul pe care îl conduceţi s-a instalat confortabil în fruntea judeţului,la nivel de echipe. Există vreun secret managerial?

-Secretul lui Polichinelle (un secret pe care îl ştie toată lumea-n.n.)! Muncă, seriozitate, puterea grupului…Toate acestea n-ar putea fi puse, însă, în evidenţă, dacă nu am beneficia şi de o finanţare pe măsură. Fără sprijinul municipalităţii, rezultatele de valoare nu ar fi posibile. Şi aici, e bine să fac o precizare, clubul Ştiinţa primeşte o finanţare de bază, departamentală, care ne permite să participăm la competiţii, dar onorarea contractelor încheiate cu antrenorii şi sportivii se face cu ajutorul primit de la  municipalitate şi sponsori. Aşa se explică de ce la Ştiinţa suntem cu plăţile la zi, în condiţiile în care alte cluburi au probleme serioase. Poate, ar  trebui să mai adaug ceva, pentru a nu da naştere la interpretări. Nu există niciun fel de discriminare, în privinţa împărţirii bugetului. Toate secţiile din cadrul clubului sunt tratate în mod egal. Fiecare sportiv legitimat la noi primeşte îndemnizaţia lunară de 420 lei, asigurându-i-se cazarea şi masa zilnică.Totul, conform normatoarelor în vigoare. Bineînţeles, performanţa este răsplătită diferit, aşa cum este normal.

-Care este perspectiva secţiilor din cadrul clubului? Veţi mai închide dintre ele? Veţi da undă verde altora?

-Deocamdată, mergem înainte cu ce avem. Secţiile de volei, atletism, badminton şi karate ne-au adus suficiente satisfacţii. Poate, puţini ştiu, dar atletismul are doi campioni naţionali, Ionuţ Zaizan (800m şi 1500m), acesta fiind şi vicecampion balcanic,  şi Nicolae Soare (5000m şi 10 000m). La volei, băieţii au fost foarte aproape de promovare, ratând barajul. Şi la badminton sunt rezultate notabile. Nu avem niciun motiv să nu continuăm.

-Ajungem şi la volei…Au fost voci care au afirmat că Ştiinţa nu şi-ar fi dorit o eventuală promovare a formaţiei masculine, că ar fi fost dificil pentru club să susţină două formaţii în primul eşalon.

-Total neadevărat! Eu mi-am dorit mult ca echipa masculină să revină în divizia de elită.,,Nu s-a putut. Poate, nici valoarea lotului nu ne-a permis. E diferenţă mare între cele două eşaloane. O vom lua de la capăt, chiar dacă unii dintre jucători sunt la final de contract şi vor pleca. Aştept, însă, ziua când echipa va fi formată din jucători valoroşi, capabili de îndeplinirea obiectivelor, născuţi şi crescuţi aici.

-Inainte, facultatea era o motivaţie…La Bacău, veneau mulţi sportivi de valoare, pentru a deveni studenţi…

-Astăzi, nimeni nu mai e atras de aşa ceva. Toţi vin numai dacă ai să le pui pe masă un contract serios. Punând aşa problema, nu întotdeauna performanţa are de câştigat, dar e o realitate a vremurilor în care trăim.

-Fetele? Iarăşi, locul 2, vicecampioane…Mulţumit?

-Nu am cum să fiu mulţumit. Nici acum nu mi-am revenit. Când conduci autoritar tot campionatul şi cedezi în final, nu e uşor să suporţi un astfel de deznodământ.

-Cauze? Iertaţi-mă, dar senzaţia a fost că am condus toată cursa, însă, pe ultima turnantă, n-am mai avut aer. S-a văzut asta încă din semifinale…

-Intr-un fel, am fost dezavantajaţi de programarea jocurilor. In ultimele 10 etape, am întâlnit doar adversarii mai slabi, Sibiu, Cluj, Lugoj, Iaşi…Ne-am impus fără probleme, dar ne-am ieşit din ritm şi s-a creat impresia că putem fi câştigători prin simpla prezenţă în teren. Asta ne-a fost fatal. După partidele cu CSM, de la Bacău, ne-am revenit, la Bucuresti, când am întors rezultatul. Eram pe un trend din nou crescător, finala am pregătit-o foarte bine, fetele erau decise să aducă oraşului al treilea titlu naţional din istoria clubului… Din păcate, încă din primul meci de acasă cu Tomis Constanţa, au apărut erorile de arbitraj. Nu vreau să dau vina doar pe acest aspect, dar dacă la 1-2, când a intervenit greşeala aceea flagrantă a arbitrilor, văzută de toţi spectatorii, se făcea 2-2 la seturi, nu se ştie care ar fi fost deznodământul în actul decisiv. Apoi, au apărut şi cauze absolut  obiective.  De pildă, Alexandra   Sobo, o jucătoare-cheie în angrenajul nostru, a fost depistată cu probleme grave de sănătate şi, evident, nu s-a mai putut exprima  la potenţialul său maxim. La Constanţa, ne-am ţinut de adversar în primul set şi o bună parte din cel de-al doilea, apoi, însă, ne-am rupt şi nu am mai putut recupera. Au fost şi fete care n-au putut trece peste miza partidei şi care, aflate la final de contract, nu vor mai face parte din lotul nostru în campionatul următor.

-La cine vă referiţi?

-La Polischuk, Elisei, Lupu şi chiar Manu…Primele trei, în mod sigur, nu vor mai fi la Ştiinţa. Lupu, am înţeles, că va opta pentru Dinamo.

-E vorba de jucătoare de bază…Cine le va lua locul? Există un curent de opinie care afirmă că e nevoie de “straniere”, pentru a susţine performanţa de vârf. Aşa cum se întâmplă prin Azerbaidjan, dar şi la echipele valoroase din ţară, unde sportivele din afară îşi fac loc tot mai mult. Subscrieţi la această idee?

-Nu exclud o asemenea variantă. Şi noi am avut straniere în ultimii ani. Totul va depinde, însă, de bugetul pe care îl vom avea la dispoziţie. In Azerbaidjan, se investeşte serios în sport. Când ai bani, nu e greu să aduci jucătoare de valoare…

-Anul viitor, vom lupta din nou, pe două fronturi, în cel “european’ şi în campionat…Vom avea suflul necesar?

-Competiţiile te călesc, nu trebuie evitate. Vom fi prezenţi, desigur, şi într-o parte şi în alta…Ambiţiile rămân aceleaşi.

-Voleiul românesc la nivel de naţională cam bate pasul pe loc…Ultimele rezultate oficiale, 0-3 cu Spania, 3-0 cu Ungaria, 1-3 cu Serbia, în Cupa Ligii Europene, pun în evidenţă o anumită inconstanţă. Care e adevărata valoare a voleiului nostru feminin? Uneori, ne dă impresia că poate mai mult, apoi, imediat, îţi înşală aşteptările…

-Valorile noastre, nu atât de multe pe cât ne-am dori, sunt disipate în campionate diferite, e dificil să dispui de ele în pregătiri centralizate. Apoi, din urmă, nu mai vine nimic. Nici antrenorii nu-şi mai dau silinţa cum ar trebui. Uitaţi-vă ce se întâmplă în curtea noastră, la Ştiinţa. In cele două formaţii, nu există niciun băcăuan autentic. La formaţia de fete nu este nici măcar o rezervă care să provină din pepiniera de la Bacău sau Oneşti.

-Sunteţi cel mai longeviv antrenor din sportul băcăuan…Aţi crescut generaţii întregi de jucătoare. Care a fost cea mai valoroasă, aceea din 1998, când am cucerit primul titlu naţional?

-Valoric, da, aceea a fost. Ca atitudine şi plăcerea  jocului, aş putea menţiona generaţia din ‘95, cu Polocoşeri, Cristieana Cojocaru, Tuduriu, Schragner, Jeni Ichim, Melania Rusei-Alexe…Eu nu am avut niciodată titulare şi rezerve în echipă. In teren, locul şi-l ocupă jucătoarea singură, în măsura în care respectă indicaţiile tehnico-tactice. Aici e marea diferenţă între volei şi celelalte sporturi cu mingea. Dacă la fotbal sau handbal conduci cu 10 goluri diferenţă, poţi face orice înlocuire, poţi lăsa suporterii să-şi încerce propriile variante, nu se mai schimbă mare lucru în deznodământul partidei. In volei, o înlocuire neinspirată, chiar si atunci cand ai un avantaj confortabil, poate  schimba total cursul jocului. Florin Balaiş, un  celebru antrenor gălăţean, avea o vorbă la care ţin şi eu foarte mult. Dacă merge bine ceasul, nu umbla la mecanismul său. In ceea ce mă priveşte, mă rog lui Dumnezeu să-mi dea puterea şi luciditatea să mă pot retrage la timp, fără să dezamăgesc profund pe nimeni. Nu există persoană de neînlocuit…

-Haideţi să mai lămurim un aspect. S-a spus despre dvs, mai ales de către răutăcioşii care au obosit să vă tot numere succesele, de-a lungul anilor, că nu aţi jucat niciodată volei…

-Eu nu am absolvit facultatea la Bacău, ci la Bucureşti. In mintea mea de atunci era că o facultate serioasă nu se poate urma decât în Capitală. Intâlnirea cu Vasile Ghenade, despre care s-a spus că este mentorul meu, s-a produs în alte condiţii. Inainte de a fi student, am fost component al divizionarei B, Aurora Bacău, pe care regulamentul o obliga să aibă în teren doi juniori. Unul dintre cei doi juniori am fost eu…De acolo mă ştia şi profesorul Vasile Ghenade. In felul acesta, am lămurit şi controversa respectivă.

-De peste 20 de ani, aveţi acelaşi “secund”, pe profesorul Melu Manta…Cum s-ar putea explica această “convieţuire” îndelungată?

-In primul rând, ne leagă o amiciţie veche. La începuturile colaborării noastre, eu eram mai impulsiv. Dânsul, fiind de o altă structură, mai blând, a ştiut să completeze, întotdeauna, ce mi-a lipsit mie. Dacă am fi fost amândoi două săbii, nu am fi avut loc în aceeaşi teacă…