“Eu am rupt-o cu
preşedinţii de club!”
@Interviu cu antrenorul Costică
RĂDULESCU
…A fost unul dintre cei mai
îndrăgiţi antrenori pe care i-a avut Bacăul,pregătind echipa-la fel ca şi
Constantin Teaşcă- în două perioade importante, ca principal sau secund:
1966-1974 şi 1983-1984. De fapt, de aici i s-au tras gloria şi ghinionul…Gloria
pentru că a fost unul dintre cei care au creat marele Dinamo (al cărui jucător
fusese în perioada 1959-1966, după periplul cunoscut, Brasov-Cluj-Bacău),
ghinionul întrucât era pe banca tehnică în 1974, la celebra partidă cu Dinamo,
sfârşită într-o încăierare generală. După ce Dinu l-a lovit cu piciorul pe portarul
Voinea, lucrurile au scăpat de sub control. Gogu Munteanu l-a îmbrâncit pe
arbitrul de margine care a căzut lat în faţa tribunei oficiale iar antrenorul Costică Rădulescu i-a dat o palmă preşedintelui
dinamovist Paul Moga, care-l înjurase. Fiind ofiţer, acesta i-a făcut imediat
raport la Ministerul de Interne. În urma
acelui scandal au fost suspendaţi opt jucători băcăuani, Dembrovschi a fost
sfătuit să se transfere la Timişoara,
iar lui Costică Rădulescu i s-a interzis să mai antreneze vreo echipă de
Divizia A sau B, timp de trei ani. Astfel, antrenorul băcăuan a fost nevoit sa
preia în 1974 divizionara C, CS Botosani. Norocul său a fost că generalul Marin
Dragnea, şeful CNEFS, aflat în vizita la Botoşani, i-a promis că-i va ridica
suspendarea dacă va promova echipa în "B". Un “fleac”! După un an, Costică Rădulescu a scăpat de
suspendare…Când l-am abordat, în 1994, antrenorul pe care şi acum îl aşteaptă
băcăuanii, pregătea pe “Poli”Timisoara, la
a treia sa descindere în Banat…Gândul îi era însă tot la Bacău, unde
şi-ar fi dorit să se întoarcă şi să o ia de la capăt. Aştepta doar un
telefon…N-a sunat, însă, nimeni. Din 8.07.2002, Nea Costică nu a mai fost de
găsit. O peritonită fatală îl ascunsese
pentru totdeauna. (Leonard POPA)
-Domnule Rădulescu, Bacăul a retrogradat…Se pare că, din 10 în 10 ani,
retrogradăm…
-In primul rând, trebuie să spun
că îmi pare foarte rău de tot ce s-a întâmplat cu Selena. Doar ştiţi că la Bacău am stat 20 de ani,
iar relaţiile mele cu oraşul şi în special cu cu microbiştii băcăuani au fost
dintre cele mai bune..
-Nu s-ar spune că aveţi nostalgii…Aţi mai accepta vreodată să reveniţi
pe banca tehnică a Bacăului?
-Nu aş refuza propunerea, însă,
deocamdată, sunt câteva piedici. Ştie tot oraşul în ce condiţii am plecat
ultima dată şi cum am fost îndepărtat. Dacă ar fi să revin, aş face-o numai în
ideea că Bacăul poate redeveni ceea ce a fost. E păcat că entuziasmul şi
posibilităţile patronului Sechelariu n-au o soartă mai bună. Dar, fie că aş
veni sau nu la Bacău, eu unul numai cu un
astfel de patron aş mai fi dispus să colaborez. Eu cu preşedinţii de cluburi am
rupt-o definitiv! Ăştia, în afară de faptul că vând meciuri şi ce au mai bun
prin echipe, altceva nu mai ştiu. Unde voi merge, voi urmări doar performanţa.
Toată viaţa mea numai asta am făcut. Ultima dată, când am fost la Bacău,
în 1983, am luat echipa de pe locul 15, 16 şi am adus-o în prag de Cupa UEFA.
Că, până la urmă, am prins doar Cupa Balcanică, asta se datorează celor care nu
mă aveau la inimă, cei din conducerea
clubului de atunci, cu care am
avut relaţii extreme de tensionate.
-Acela e trecut, securea războiului a fost, cred, îngropată, şi de o
parte şi de alta…Ce ne facem acum? Cum explicaţi retrogradarea Bacăului?
-Bacăul a început campionatul în
condiţii foarte grele. In primele etape, lotul era foarte modest, de Divizia B.
Totuşi, pe parcurs, echipa se redresase şi nu mai juca atât de rău, jucătorii
îşi depăşeau condiţia.. Intr-un cuvânt, n-ar fi meritat să retrogradeze.
Părerea mea e că a doua retrogradată trebuia să se aleagă dintre Progresul şi
Petrolul. In special ploieştenii au avut cea mai slabă echipa din campionat,
chiar sub nivelul Reşiţei.
-Alegerea lui Puiu Iordănescu în fruntea Naţionalei e o măsură
înţeleaptă? Nu ne-am pripit din nou?
-Domnule, eu nu mă amestec
niciodată în treburile Federaţiei, dar când l-au pus pe Dinu antrenor la
Naţională, am spus că s-a întâmplat o mare nenorocire. Pe ce pune mâna Cornel
Dinu se alege praful! Respectivul nu are chemare pentru profesiunea de
antrenor. Tot ce vorbeşte face invers. A jucat o sută de ani fundaş central-ca
şi Iorgulescu, de altfel-şi să facă el o apărare cum a făcut-o la Kosice?! Să te duci să
joci fără fundaşi laterali şi să primeşti două goluri, având doi jucători în
plus, e o ruşine! Acum, sincer să fiu, în ultimul timp, nu mai am încredere
nici în Iordanescu, întrucât ce a jucat Steaua în campionat nu m-a convins.
Altcineva, însă, nu văd cine ar putea fi la cârma Naţionalei. Lucescu e mai mult
cu plecatul, iar deocamdată are si el la activ trei echipe retrogradate. El e
obişnuit să antreneze cum se întâmplă în ţară,
numai cu elita şi în conditiile în care se joacă la noi, mai mult prin telefon.
Valoarea unui antrenor transpare doar atunci când din ceva modest face un lucru
strălucitor. Nu vreau să mă laud, dar eu am luat patru formaţii din Divizia B
şi le-am dus în Cupa UEFA, Bacăul, Galaţiul şi, de două ori, Timişoara-cu care
am eliminat pe Atletico Madrid, în 1990, în chiar primul tur, după 2-0 acasă şi
0-1 la ei…
-Umblă vorba ca atunci v-aţi umplut de bani…
-Da, jucătorii au primit câte 300
de dolari, iar eu 500…minus o amendă de 150 dolari, întrucât nu am purtat
treningul cu însemnele sponsorului de atunci. Dacă asta e o avere…
-Vă cedez ultimul cuvânt, domnule Rădulescu… In încheiere, ce le
transmiteţi băcăuanilor care încă vă mai aşteaptă să le duceţi echipa pe
culmile gloriei?
-Să aibă, în scurt timp, echipa
pe care şi-o doresc şi pe care o merită! Nicăieri unde am antrenat, nu am fost
atât de îndrăgit de public ca la Bacău…Cândva,
poate, ne vom reîntâlni. Dacă ne ajută Dumnezeu…
-Dacă nu…?
-Inseamnă că nu ne merităm unii pe alţii!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu