Interviu cu dl.Dumitru PELICAN (fost crainic sportiv la Radioteleviziunea Română, actualmente-parlamentar)

“Răzvan Burleanu are o mare şansă, sper s-o fructifice...”

@ Interviu cu dl.Dumitru PELICAN (fost crainic sportiv la Radioteleviziunea Română, actualmente-parlamentar)

Multă vreme nu l-am văzut…Doar l-am auzit. Ne îndrăgostisem de vocea lui, aşa cum ne îndrăgostisem de toate vocile celor care ne dădeau întâlnire pe stadioane, în cadrul emisiunii radiofonice “Fotbal-minut cu minut”. Uneori, intervenţiile lui ne bucurau. Marca Bacăul! Alteori, ne întrista…Bacaul primea gol şi era condus! Le ştiam numele pe de rost, aşa cum ştiam loturile tuturor echipelor: Ion Ghiţulescu, Sebastian Domozină, Nicolae Soare, Grigore Ilisei, Nicolae Secoşan... Dumitru Pelican, acidul parlamentar de astăzi (data naşterii: 25.02.1957; a făcut toate felurile de presă. În Revista “Magazin” a scris articole de medicină, fiind absolvent de Biologie şi, ulterior, al Facultăţii de Administraţie Publică, a colaborat cu Revista “Munca”, a facut cronică de teatru, ani de zile conducând două cenacluri artistice de mare audienţă– “Fair play” şi “Miron Radu Paraschivescu”; a fost redactor-şef adjunct la Revista „Comerţul Socialist“, a comentat evenimente de cultură, a scris  cronică literară şi cronică de evenimente culturale; în 1997, la 39 de ani, Dumitru Pelican a plecat din radio la cerere; după 1990, nu a ezitat să investească  inclusiv în fotbal, dar după un campionat ca acţionar şi preşedinte la Şoimii Sibiu, şi-a dat seama că “fotbalul românesc este o lume plină de mafie, murdară, cu foarte multe lucruri necurate”; la sfârşitul anului 2000 a primit o invitaţie din partea Ministrului Muncii de atunci, Marian Sârbu, de a se alătura echipei sale. Aici a lucrat din ianuarie până în mai 2001, în calitate de consilier pe probleme de muncă, de presă şi de asistenţă socială. Apoi, a fost numit director general executiv al AMOFM Bucureşti; este senator din 2012, fiind liderul Grupului parlamentar al Partidului Conservator; face parte din Grupul parlamentar de prietenie cu Republica Cipru; este membru în Comisia  pentru cercetarea abuzurilor şi combaterea corupţiei; deţine Cartea internaţională de ziarist din 1994) era unul dintre ei. Nu-i confundam niciodată. Crainicii noştri sportivi de duminică erau unici, aşa cum era şi emisiunea pe care o aşteptam întreaga săptămână. “Fotbal-minut cu minut” a fost un brand radiofonic. Stârnea pasiuni, dubla numărul vânzărilor de tranzistoare, ademenea copiii pe stadioane! Măcar în parte, ascensiunea fotbalului românesc din deceniile 60-90 se datorează (şi)  acestor nepereche slujitori ai undelor hertziene. Parcă şi mingea devenise mai ascultătoare pe atunci...Maestrul Dumitru Pelican este la microfonul... “Sportului băcăuan”. Ii dăm legătura!

Leonard POPA

-De unde apropierea de sport, domnule Dumitru Pelican?

-Incă din anii de şcoală primară, eram îndrăgostit de sport, mergeam după

ore, prieteni, colegi de clasă, şi încingeam partide interminabile de fotbal, dar şi alte jocuri ale copilăriei ! Oricum, fotbalul, cred, i-a fascinat pe majoritatea copiilor! Rămâne cel mai îndrăgit şi acum.

-Când aţi ajuns la Radio?

-Am început colaborarea cu Radio, prin 1978...Eram student, am avut un examen ca un fel de test, cunoştinţe sportive, text de gramatică, analiză sintactico-morfologică, etc! Am rămas colaborator permanent pe toată durata anilor de studenţie! A fost frumos, m-am îndrăgostit de această profesie, îmi intrase în sânge!

-Când aţi realizat prima transmisie radiofonică în direct, la ce meci?

-Prima transmisie în direct a fost de la ciclism, în 1978. Se desfăşura Cupa Voinţa, urma să sosească plutonul învingătorilor. In studio era Nicolae Soare, au fost şi emoţii, dar a ieşit bine. Am fost în direct destule minute, au urmat felicitările celor cu experienţă care m-au încurajat şi astfel, am trecut primul test radiofonic adevărat.  Primul meu meci de fotbal transmis în direct a fost Dinamo-Petrolul (6-0), alături de maestrul Ion Ghiţulescu, un dascăl pentru majoritatea crainicilor. Aproape toţi am debutat cu el! S-a întâmplat, parcă, în 1980, sper să nu greşesc.

-Ce vă mai amintiţi despre foştii colegi de transmisie? Sebastian Domozină, Nicolae Soare, Corneliu Mihăilescu, Nicolae Secoşan...

-A fost o echipă foarte bună de crainici ai radioului. Din păcate, unii s-au stins prea devreme: Nicolae Soare, Gheorghe Minoiu, Corneliu Mihăilescu, Gheorghe Rangu, Sergiu Crucerescu, Sebastian Domozină! Au fost oameni minunaţi, colegi admirabili. Dumnezeu să-i ierte! Am multe amintiri frumoase, multe deplasări făcute împreună, au fost vremuri deosebite, care nu se pot uita.

-Care erau satisfacţiile unui crainic sportiv înainte de 1989? Imi amintesc că atunci când te prindea etapa pe stradă şi nu aveai tranzistorul cu tine, intrai într-un magazin, la frizerie sau la depanari radio-tv, la sifoane, numai să urmăreşti emisiunea...

-Emisiunea « Fotbal-minut cu minut » era cea mai ascultată emisiune. Milioane de ascultători stăteau cu urechea lângă receptoarele radio şi urmăreau etapele de campionat. La TV se transmitea foarte puţin, oamenii ne simpatizau, ne ascultau cu atenţie, alţii ne mai şi certau...Probabil că erau suporteri  mai subiectivi, nu doreau să audă despre echipa lor că n-a jucat bine! Am avut satisfacţii multe, puneam suflet în aceste transmisii. Erau minute de emoţii, dar şi de concentrare maximă, întrucât secţia de presă era cu urechea la noi...

-Aţi avut, desigur, şi momente radiofonice pe care n-aţi fi vrut să le transmiteţi...Incepuseră aranjamentele, blaturile pe faţă...Vă amintiţi asemenea partide?

- Desigur, am văzut şi meciuri aranjate, se ştiau rezultatele dinainte, am şi transmis asemenea meciuri. Aveai un sentiment ciudat, îţi venea să nu te mai duci la meci, dar cenzura de atunci te-mpiedica să spui adevărul. N-aveai cum, erau clipe triste pe care le trăiai, dar...aşa erau vremurile!

-Una peste alta, calitatea fotbalului nostru, a campionatului intern, înainte de 89, dar şi în primii ani de după Revoluţie, nu poate fi pusă la îndoială, în ciuda disputelor din culise...Ce fotbalişti dintre cei pe care îi urmăreaţi în direct v-au rămas la suflet?

-Au fost fotbalişti foarte talentaţi, ne-am şi calificat în 1989, la CM din Italia din 90...A fost generaţia de aur, îi cunoaştem cu toţii, au făcut carieră, au scris pagini de istorie pentru fotbalul românesc.  De departe, Hagi a fost însă numărul unu, talent de excepţie, carieră uluitoare, fantastică!

-Despre conducătorii de club din perioada aceea, ce ne puteţi spune? I-aţi cunoscut îndeaproape pe mulţi dintre ei. Se asemănau cu cei de astăzi? Eu zic că nu, erau adevăraţi seniori ai fotbalului, chiar dacă şi ei aveau păcatele lor...

-Am avut şi conducători adevăraţi, dar şi mulţi făcuţi la şcoala ...de şmecheri. Erau alte mentalităţi, unii au fost caractere adevărate, alţii...nu vreau să-i amintesc, de trecut...numai de bine! Oricum, mulţi erau oameni de onoare, ştiau fotbal, aveau personalitate, alţii...activişti de partid, cu suflet de sclavi! Obedienţi ai acelor vremuri! Din păcate, şi după Revoluţie, asemenea specimene au mai fost, suntem totuşi, un popor balcanic! Uitaţi-vă,  şi în politică e la fel! Lumea e cum este dânsa şi...ca dânsa suntem noi...Multe non-valori, mulţi îmbuibaţi, sper să ajungem şi noi la...normalitate!

-Când consideraţi că fotbalul românesc a luat o turnură nefavorabilă, care a condus la situaţia mediocră în care se zbate acum? Cine, când şi cum s-a greşit?

-Imediat după turneul final din Italia, s-au vândut aproape toate valorile din campionatul intern. Era mirajul de a juca în străinătate, s-a simţit acest lucru la nivelul echipelor de club. Slăbise forţa campionatului, dar aveam o echipă naţională foarte bună. Jucătorii veneau cu drag la chemările selecţionerilor, aveam rezultate la nivel de naţională, dar mai puţin la nivel de club! S-a neglijat sectorul juvenil, nu s-au construit baze sportive, era o emulaţie generală de a pleca din ţară...Aceste lucruri s-au simţit mai târziu, s-a redus numărul jucătorilor legitimaţi în ţară, se schimbau antrenorii pe bandă rulantă, ca şi acum, de altfel. Au reapărut blaturile, off, sunt multe de spus!

 -De curând, s-a ales o nouă conducere la FRF...Pare-se că s-a schimbat macazul...Altă generaţie, alt discurs, dar -parcă- oamenii din umbră sunt aceiaşi...Avram, Chivorchian...E bine, e rău?

- A venit o echipă nouă, eu aştept să o văd, în timp, cum se va organiza, cum va acţiona,  şi după aceea, voi spune cum se văd lucrurile. Îi urez succes dlui. Răzvan Burleanu, are o mare şansă, sper s-o fructifice. Să nu se lase condus de alţii, din umbră! Ar fi păcat...

-Fotbalul a ajuns pe masa justiţiei...Ultimele arestări ne-au pus pe gânduri. Aceştia sunt oamenii care au condus fotbalul românesc în ultimii 20 de ani? Ce părere aveţi? E Gh.Popescu un caz special?

-Regret, ca om, ceea ce i se întâmplă lui Gică Popescu, regret că mulţi oameni au ajuns după gratii.  Nu mă bucur de răul nimănui.  Nu pot comenta însă deciziile instanţelor, e mai bine pentru un parlamentar să nu comenteze asta.  Le doresc să aibă puterea să treacă cu bine, să se întoarcă acasă, la familiile lor, sănătoşi. E un moment greu pentru toţi, nu e uşor să stai în penitenciare, dar asta-i viaţa...Sincer, regret!

-In Campionatul European, din nou, Grecia, iarăşi, Ungaria...deşi, zic eu, Finlanda nu e un adversar de neglijat. Ne-am mai chinuit cu finlandezii şi altă dată, când aveam o naţională, cu adevărat, valoroasă. Amintiţi-vă acel 2-1 chinuit de la Bucureşti, când Mutu a transformat acea lovitură liberă în ultimele minute...La ce vă aşteptaţi acum? Ce şanse consideraţi că avem?

-Avem o grupă accesibilă. Dacă nici acum nu ne vom califica, atunci când?! Putem să ne clasăm chiar pe locul întâi în grupă! Grecia nu e mai bună ca noi, puteam noi să fim în Brazilia, dar...s-a scris altfel istoria calificării. Ungaria nu ne este superioară, sunt sigur, ne vom califica.  Nu se poate să ratăm şi acum...Ar fi un dezastru!

-Sunteţi parlamentar...In domeniul legislativ, la ce ar trebui să se aştepte sportul românesc?

- Probabil, trebuie să modificăm Legea Sportului, să mărim procentul acela al sponsorizării, ca fiind deductibil. Poate fi ridicat la 5%, acum e doar 2%. De asemenea, trebuie să regândim întregul proiect al sportului, cel mai bun ambasador al ţării, de departe!

-Până la Gabriela Szabo, Ministerul Sportului fusese dat pe mâna unor persoane despre care nu ştiu câte legături avuseseră cu acest domeniu: Crin Antonescu, Bogdan Dumitrescu-Duvăz..., pe ultimul nici după nume nu mi-l mai amintesc...Poate, Alexandru Mironov să fi avut mai multă tangenţă cu sportul...După 1989, ştiu că exista un departament sportiv în cadrul Ministerului Tineretului, condus de Cornel Dinu...Consideraţi că a avut aceasta vreo importanţă? Ce ar trebui să preia din lumea sportului politicienii noştri?

- De regulă, un ministru e numit pe principiul susţinerii politice. Nu cred că aici ar fi problema, numai că de la el în jos, trebuie să fie specialişti, consilieri, oameni competenţi, cunoscători ai domeniului. Politicienii se pozează mereu cu sportivii după mari succese, dar cum au ajutat sportul?  Câţi au făcut-o? Politicienii trebuie să ştie că sportul formează caractere, personalităţi, te învaţă să pierzi demn şi să o iei de la capăt, te învaţă să fii înţelept! Sa n-ai patimi, să ai şi mult fair-play...

 -Mulţi avem nostalgia emisiunii sportive radiofonice FOTBAL-MINUT CU MINUT...Şi-ar mai găsi astăzi rolul şi rostul? Mă gândesc că emisiunea aceea chiar făcea educaţie sportivă. Mergeam şi plecam de la stadion grupuri mari de suporteri cu aparatele de radio la ureche.Senzatia aceea pe care o trăiam în solidar, când se anunţa gol în direct era unică.  E bine că se transmit la TV toate partidele, în zile diferite,  în dauna radioului-care le aducea pe toate la aceeaşi oră? Mă gândesc că, sub aspect calitativ, spectacular, nu toate au ceva de oferit...

-E bine că se transmit la TV, aduc bani la bugetul cluburilor. Multe echipe trăiesc din acest acest buget al drepturilor de televiziune. Mi-e greu să cred că mai poate fi o emisiune “Fotbal-minut cu minut”, cu toate meciurile care să înceapă la aceeaşi oră. Peste tot se joacă etapele, începând de vineri până luni. Vremurile se schimbă, trecutul e greu să îl readuci. Ne adaptăm vremurilor...