Cu răbdare
bucovineană...
* SPORT CLUB BACĂU- Dunărea Galaţi
2-1 (1-1)
Antrenorul Sport Clubului, Viorel Tănase,
a fost la un moment dat pe făraş. Cu
vremea, coada făraşului s-a rupt…Parcă, prea începuse să fie folosit des: anul
şi antrenorul! In fine, s-a renunţat la făraş şi Tănase a rămas, uneori cântând
de unul singur în ploaie. Cu răbdare bucovineană (iar preşedintele Liviu Goian cunoaşte eleganţa şi eficienţa
paşilor mărunţi), echipa a intrat în partea luminată a lunii. Locul 6 nu spune mare lucru acum, dar
o poate face în viitor. Cu şansă şi ambiţie, chiar în sezonul următor, când
sper să schimbe şi stadionul cu iz de Divizia C şi avioane cu destinaţii
necunoscute. Partida cu Dunărea
Galaţiului a fost una mai curând tulbure. Un gol frumos înscris de Căinari la capătul unei acţiuni
individuale încheiate cu un şut plasat, la colţul lung, din interiorul careului
(min.37), apoi, o egalare rapidă reuşită de gălăţeanul Bălfoi (min.43)-când vântul s-a transformat în aripile balonului
expediat de la vreo 15 metri- şi cam atât...Repriza secundă a fost una şi mai
incoloră. O aţipire generală, întreruptă brusc, ca de un ceas deşteptător uitat
peste noapte în poziţia alarmă, de golul lui Bogdan Rusu (min.84), cu care Bacăul şi-a luat punctele scontate. Nu
ştiu dacă Dunarea e o echipă care înseamnă mai mult decât în campionatul
trecut...Cert este că valurile ei ne-au scos la liman încă o dată (în tur, la
Galaţi, fusese 2-2, după 0-2) şi Sport Clubul poate să-şi facă în
continuare calcule de bioritm. Unii dintre jucătorii săi se sufocă în somn, iar
alţii sunt obişnuiţi să pună osul la treabă doar când tuşeşte patronul. Din păcate,
nu ultimul...
Leonard POPA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu