“Nu
mi-e frică decât de mine în competiţii. E singura teamă pe care o am!”
O fată cucereşte înălţimile cu prăjina…An de an, numele
său apare pe cea mai înaltă treaptă a podiumurile campionatelor naţionale, fie
că acestea se desfăşoară în sală sau în aer liber. Lavinia SCURTU-BULOV este Ysinbaieva României, n-o detronează nimeni de ani buni.
În 2012, a
doborât un record naţional vechi de un deceniu, iar anul trecut a devenit mama
unui băieţel (este măritată cu fostul handbalist băcăuan Anatol Bulov). A fost
singurul an în care prăjina românească a avut o altă campioană. Titlul de anul
acesta, obţinut la C.N .la
Bucureşti , a venit pentru eleva antrenoarei Carmina
Gorgan ca o nouă confirmare. Lupta prăjinistei băcăuane cu limitele
continuă!
Leonard POPA
-Eşti cunoscută drept o polisportivă...Ai încercat
mai multe probe atletice...Cine te-a descoperit? Profesoara Carmina Gorgan? În
Bacău, e greu să fii descoperit de altcineva...Când, în ce împrejurări?
-Am început atletismul la Oneşti , dar nu-mi plăcea
ceea ce faceam, deoarece eram la o probă mai puţin plăcută mie. De când eram mică, îmi place săritura cu prăjina şi am aflat că la Bacău
se poate practica această probă, aşa că am hotărât să mă mut. Pe antrenoarea
Carmina Gorgan o cunoşteam şi, după ce
am ajuns la Bacău , am început pregătirea fizică specifică săriturii
cu prăjina, iar în 2 luni am ieşit campioană naţională de juniori 2, cu o
săritură de 2.80 m .
-Eşti o
“prăjinistă” cu state vechi, cea mai cunoscută din ţară …Cum
ţi-ai defini “specialitatea”?
-E singura probă în care mă pot exprima şi genul de
specialitate la care nu mă "plictisesc" antrenamentele din fiecare zi.
Am antrenamente diferite care conţin: forţă, viteză, rezistenţă, gimnastică,
exerciţii de echilibru de concentrare şi multe altele.
-Anul acesta, ai
început bine concursul indoor. Ai sărit 3,70 m la Bacău , în ianuarie, si 3,50 m acum, la Bucureşti , când ai redevenit campioană naţională,
depăşind-o clar pe Adina Buzescu (3,20m)...Cum ai caracteriza primele
concursuri ale anului?
-Am început sezonul bine şi mă aşteptam chiar la mai
mult. Dar sunt mai mulţi factori care influenţează evoluţia atletului de la
prăjină… Eu am schimbat prăjina şi aceasta de acum este mai dură, ceea ce este
mai bine pentru mine, dar mai am nevoie de sărituri. La finala de la Naţionale , am stat mai bine de o oră ca să încep
concursul. Adversarele mele sunt mai slabe,
au început de pe la 2.70
m şi, până au sărit toate, eu am stat şi am aşteptat. Mi-am pierdut din
încălzire, nu am mai fost la fel.
Contează mult un titlu de campion la naţionale, îţi dă mereu încredere. Sper ca
în sezonul de aer liber să fie mai bine şi să am mai multe competiţii la activ.
-Ai revenit
după o absenţă competiţională...Ţi-a fost greu să o faci? Cum ai regăsit proba,
după anul în care ai devenit mămică? În progres ori dimpotrivă?
-Am început în forţă şi cu mare
entuziasm după aproape un an de pauză, antrenamentele au mers neasteptat de
bine şi mă aşteptam să-mi revin, sunt o persoană optimistă.
-De ce ţi-e teamă mai mult în lupta cu înălţimile? De
concurenţă sau de lipsa ei în ţară ?
-Nu mi-e frică decât de mine în competiţii. E singura
teamă pe care o am.
-Ce urmează în agenda competiţională?
-Urmează un sezon mai lung decât
cel de sală şi asta sper să fie în favoarea mea. Am nevoie de multe concursuri.
Vor fi competiţii internaţionale şi aştept cu nerăbdare să particip. Important
este să fiu sănătoasă şi să nu mă accidentez.
-Ce ne separă de podiumul întrecerilor internaţionale?
-Concurentele din alte ţări au
condiţii mult mai bune. Şi, ce este mai
important, au prăjini pe care le pot schimba mereu, în funcţie de cum se simt, de
vreme şi de gabaritul fiecăreia. Eu am o prajină pe care am cumpărat-o împreună
cu antrenoarea mea, în urmă cu 5 ani. Abia iarna aceasta am schimbat-o. Nu mă
mai ajuta să progresez şi încă mai am nevoie de prăjini. Adversarele din afară
vin cu tubul de prăjini după ele, aproximativ 8-12 prăjini, eu merg doar cu una, indiferent
de datele concursului, în sală sau în aer liber…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu