SĂ CREŞTI
ÎNTR-O ZI CÂT ALŢII ÎNTR-UN AN!
N-am dat degeaba în bobi zile de-a rândul, numărând frunzele moarte. Avem
în garderobă, ascunse în tivul rochiilor de nuntă (cine roşeşte uşor nu le va
vedea niciodată!), pozele amazoanelor. Aşa cum babele încă îşi mai pipăie prin
poşete fotografiile cu Alain Delon, tot aşa umblăm şi noi- din când în când- la
cufărul amintirilor. Când îl deschidem, crapă piatra-n patru şi adversarul nu
sporeşte. Îl punem pe fugă numai dacă îi povestim ce-am fost şi ce-am ajuns. Dacă
mă întrebaţi înainte de meciul cu CSM-ul păstorit de danezul Vestergaard, încă
de cum îi baţi la uşă, cât va fi scorul, aş fi răspuns senin că mersul de-a
buşilea e sănătos. Când le-am văzut, însă, pe Alina Bucă cum se ia la trântă cu
stâlpii de telegraf aduşi de la
Bucureşti , iar pe Iulia Faig cum se înşurubează ca un
şperaclu în seifurile băncilor, am înţeles de ce Bacăul e mai frumos spre
vară (şi toamna e la fel, dar numai în
poezia lui Bacovia!)…Fetele noastre se iau la întrecere cu urzicile, nu e
recomandat să le calci desculţ. Mă bucură revenirea Corneliei Ţocu (a jucat tot
meciul cu diapazonul în mână, căci ştie să dea tonul) şi încrederea pe care
ţi-o dau Ana Ciurariu şi portarul Diana Ivanov. Fără ele, refuz să mai
înstrăinez cuvinte. Bunăoară, m-am apucat să recitesc de-a-ndoaselea romanul lui
Petru Popescu (în tinereţea mea-interzis, acum-uitat) şi am ajuns la concluzia
fermă că Ştiinţa este singura echipă din România care poate creşte într-o zi
cât alţii într-un an, fără nici un ban în plus.
Leonard POPA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu