Un petic de
zăpadă
Tocmai când se îngrăşau adversarii pe seama noastră, am pocnit din bici şi
am sunat din zurgălăi. Sărbătorile au trecut, dar- nu-i nimic- o facem lată
când scot capul ghioceii şi melcişorii corniţele, precum fetele profesorilor
Costel Oprea şi C.Hornea, pe care unii le-au crezut înzăpezite între cantoanele
Rapidului, uitând că sub plapuma zăpezii, noi le creştem în ascuns pe Alina
Bucă şi Iulia Faig. Pentru cei 4000 de spectatori care n-au mai încăput în Sala
Sporturilor, întrucât duminica la ora 11 nu primesc bilet de voie de la
neveste, băcăuancele s-au mobilizat ca pentru a trece oceanul ce ne desparte de
primele cinci clasate. Au avut 10-1, au marcat cel mai frumos gol al meciului
prin Diana Rău (fata asta adulmecă primăvara şi se transformă, pe zi ce trece,
în ied zglobiu), au încheiat partida cu 12 goluri avans şi un plămân în plus
(acela al Alinei Bucă). Aud, însă, că vreo câteva studente au început, deja,
să-şi strângă de prin cameră…Dacă ar fi după mine, le-aş turna dulceaţă în
pantofi Corneliei Ţocu şi Anei Ciurariu, să mai zăbovească vreo două toamne pe
aici, până om începe şi noi să batem nucul. Dacă tot schimbăm ghemul, rămânem
cu flaneaua necusută şi iar dăm vina pe molii (fluturii ăia care mănâncă pe
ascuns ceea ce nu-i a lor). Aşa cum i s-a întâmplat, de altfel, profesorului
Gavrilă (antrenorul oaspetelor)- prăduit la drumul mare-de jumătate din echipă
şi câţiva ani de muncă. C-aşa-i pe la noi, cum vedem un petic de zăpadă, cum furăm
o sanie…
Leonard POPA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu