A plesnit papionul pe care singuri ni l-am agăţat după victoria din Cupă
contra CSM-ului la Bacău .
Când dă de o adversară din Liga Campionilor, Ştiinţa intră în
pielea mielului de Paşte. Te doare inima când o auzi pe Ioana Baciu şoptind
vorbe dulci fileului, iar acesta n-o ascultă decât pe Strashi Filipova. În
meciul din tur de la Baku
ne-am molipsit de o boală grea. Prin ochiurile plasei-înălţată prea sus pentru
noi şi prea jos pentru azere- nu vedem decât minarete. De dincolo, ies în
evidenţă-mai ales- procedeele prin care băcăuancele se pot plimba nestingherite
de la Piatra
la Craiova, dar pot pierde paşaportul (acela de care va avea nevoie şi
naţionala în turneul final european, unde va ajunge tot prin via Bacău). Ne
năuceşte prea mult serviciul adversarelor şi, parcă, mai curând am fi trimişi
la cules urzici decât să întindem palmele
după trasoarele Jovanei Brakocevic! Peste o săptămână va trebui să fugărim prin
curte puicuţele cocoşului galic…Eu sper să nu ne moară toate promisiunile iar Tania
Lupu şi Alexandra Sobo, fiindcă ele sunt fetele cele mai apropiate de poame, să
le explice franţuzoaicelor că nu toate cuvintele se traduc şi “cucurigu!” rămâne o binecuvântare pur românească.
Nu-i niciun secret, fără el dimineţile sunt reci şi te pun pe gânduri cu rotile
care te răstoarnă la prima curbă…
Leonard POPA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu