VOLEI (F), Champions League: ŞTIINŢA BACĂU-Nantes 3-1 (20, 14, -16, 19)

Ziua când am tăiat cocoşul

   Tot sora noastră mai mare, Franţa, ne-a aruncat năvodul pestre Bistriţa şi ne-a arătat că are balta peşte. Ne-a trimis la Bacău o echipă care ne speriase cu numele (la Nantes, s-au născut căpitanul Nemo şi cel care i-a dat nume, Jules Verne), dar care s-a întors acasă ca un cocoş fără creastă. Nu am crezut niciodată în zâmbetele voleibalistelor (astea se nasc la comandă, în grămadă, şi când pierd meciul cu 3-0, în jumătate de oră), însă, după victoria din ultima partidă jucată pe terenul propriu, studentele lui Florin Grapă chiar au strălucit ca un franc elveţian. Au crescut brusc, înaintea meciului din campionat cu Blajul, şi au dat peste cap toate calculele celor care se alimentau de la Bacău pentru toate traseele europene. Mai bine ne-am fi programat meciurile oficiale începând de acum, dar nu e prima dată când regretăm că a venit dimineaţa tocmai ce am început şi noi să visăm frumos…Ştiinţa are ce arăta lumii şi vă spun că, de-o fi să mai jucăm volei doar pe la Piatra şi Lugoj, Europei îi va fi dor de noi. Îi va fi dor, mai ales, de Alexandra Sobo- jucătoarea căreia i-au lipsit numai câţiva ani la o echipă de top din afară, pentru a fi desemnată jucătoarea ultimilor cinci sezoane româneşti. Alexandra are personalitate, o recunoşti după încheietura mâinii cu care îşi bumbăceşte adversarele la fileu şi cred că va face o figură frumoasă şi la Europenele de anul acesta. Nici Ioana Baciu nu e uşor de uitat. Numai că pe ea o citesc repede până şi copilele de mingi. După realizări superbe, urmează imediat (nici nu ai timp să răsufli) greşeli nonşalante. Nici nu ştii cum e mai bine să reacţionezi când ai o asemenea jucătoare în echipă, să te bucuri la nesfârşit, chiar şi după înfrângeri, ori să te apuce sughiţul…Constante, de neînlocuit în nicio cronică de meci, Tania Lupu şi Denisa Rogojinaru (şefa de promoţie a anului trecut).

   Despre straniere, numai de bine (parcă îţi doreşti, uneori, să le vezi mai des pe Stoyanova şi Novgorodchenko), numai că- de regulă- acestea se plictisesc repede şi după un sezon sau două, se urcă în avion şi nu le mai reţine din drum nici un trofeu din lume…

   Voleiul feminin românesc are suficiente resurse autohtone. Are un parfum fin de primăvară matură (generaţia Alexandrei Sobo-insuficient exploatată), dar în ţara asta se trăieşte cu adevărat numai de sărbători. Atunci când tăiem şi cocoşul (galic)…

Leonard POPA

Setul I: 4-2, 6-9, 12-12, 15-15, 20-15, 25-20.

Setul II: 7-0, 14-4, 16-8, 23-13, 25-14.

Setul III: 3-1, 3-6, 12-17, 16-25.

Setul IV: 5-4, 10-10, 16-12, 20-16, 23-18, 25-19.