De of şi aoleu!
Nu am contat nici cât o
tufă de scaieţi în Bărăgan. Ăştia măcar se agaţă de pantalonii trubadurilor şi
ciorapii femeilor fugite de-acasă, să li se numere mai uşor păcatele, aşa cum o
făceam noi în campionatele trecute…Handbalistele din Bucureşti au venit la Bacău călare pe mătură, să
ne sperie fetişcanele. Nu-i nimic, până la 20 de ani şi eu am crezut în
povestea cu barza. După această vârstă, dispar pe cale naturală, şi barza, şi
poveştile. Până atunci, am răbdarea crocodilului de Nil, care stă cu gura
deschisă cu doi ani înainte de a înfuleca ceva. În minutul 13 era 0-7, ratam
din toate poziţiile şi mă gândeam că tabela de scor prinde păianjeni în dreptul
nostru. Oaspetele puteau face deplasarea doar cu Andreea Trăilă (cea mai
nenorocoasă fată din handbalul românesc), cu Oana Bidaşcu şi un portar (ales la
întâmplare din cartierul Giuleşti), fără niciun antrenor. Rezultatul ar fi fost
acelaşi. Băcăuancele nu şi-au propus să-l mânie pe Dumnezeu duminica, în amiaza
mare, şi în consecinţă au venit la sală cu un singur obiectiv, să nu primească
50 de goluri, limită peste care s-ar fi cerut înlocuirea plaselor la porţi, iar
în magazia clubului şuieră vântul. Singurele care nu au dat de înţeles că ar
şti cum se învârte roata, au fost Alina Bucă-trimisă să urce muntele cu trei
coechipiere în braţe şi alte trei adversare pe umăr- şi Diana Ivanov, un portar
care asigură două şanse din trei…Data viitoare (nu se ştie data exactă, pentru
că iar au luat-o la vale ceasurile federaţiei), promit să vin la meci îmbrăcat
în haine de scafandru, să văd şi dincolo de apele tulburi.
Leonard
POPA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu