La braţ cu Florin Grapă
Ştiinţa Bacău a câştigat pentru a patra oară Campionatul zgârâind şi mai mult
faţa tumefiată a Federaţiei Române de Volei, care şi-ar fi dorit ca răchita să
facă micşunele şi Dinamo să fabrice tricouri de campioane, în regim de urgenţă.
Studentele băcăuane nu rămân, însă, datoare nimănui şi prin cele două victorii
de la Bucureşti, au demonstrat că n-au sosit pe lume, ca tot omul, odată cu berzele,
ci la braţ cu Florin Grapă. Nu e frumos să-ţi faci sărbătorile în curtea
adversarului, dar a venit şi vremea când dinamovistele se vor lăuda că au
împărţit terenul cu voleibalistele noastre. Când şi unde vor mai vedea jucătoare ca Roxana Bacşiş şi Mimi Sosa?! Bacăul
voleibalistic ar trebui să primeasca interdicţie în toate cazinourile lumii. E plin
de aşi de treflă în manşete! Dacă nu e Zakreuskaya, regina belorusă, călită în
campionatele turceşti şi azere, dar bronzată pe malul mării, la Constanţa, e bravul
căpitan Denisa Rogojinaru...Dacă nu e Monika Potokar, e Sabina Miclea...Dacă nu
e nimeni, e Alexandra Sobo! Ştiinţa are potenţial să lupte pentru titlu cu două
echipe deodată, dar nu vrea să le răpească altora fericirea de a număra până la
trei. De la Dinamo, mi-a plăcut- ca întotdeauna- Ioana Baciu. De data asta,
pentru lacrimile vărsate la sfârşitul partidei. Cineva priceput le-ar aduna şi ar începe cu ele
reconstrucţia naţionalei. Nu ştiu cât a putut să fie de sinceră preşedinta
clubului dinamovist, doamna Elisabeta Lipă, dar când a spus că orgoliile trebuie
să crească şi dincolo de Vama Borş, sau acolo unde ne vor arunca sorţii
europeni şi cupele continentale (a-propos, în toamnă, vom merge singuri printre
campioni şi toţi ochii vor fi aţintiţi asupra noastră!) avea dreptate. Coşul
pieptului se înalţă nu doar când bate
toba, ci-mai ales-când se-aude imnul naţional. Mi-e dor de un turneu final, nu
doar de o finală...
Leonard POPA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu