Interviu cu handbalista bulgară Denitsa KOLEVA (cea mai bună extremă stângă din Cupa Challenge)

“Desăvârşirea educaţiei e mai importantă decât să fii doar un jucător profesionist”

*Interviu cu handbalista bulgară Denitsa KOLEVA (cea mai bună extremă stângă din Cupa Challenge)

…O fată profundă care iubeşte psihologia şi care analizează mult fiecare cuvânt şi mişcare în teren. O recunoşti imediat, fără să o cunoşti. Denitsa (Deni) Koleva...Aripa stângă a naţionalei U23 cu care Bulgaria a câştigat, recent, Cupa Challenge 2014, disputată în Grecia, la Larissa. Un talent autentic remarcat încă de timpuriu, marca Gabrovo (oraşul unde  se nasc toate handbalistele adevărate din Sudul Dunării !), care a jucat în campionatul Austriei, iar, acum, în campionatul Ciprului de Nord...Mulţi s-au mirat de  repliere, dar Deni este în căutarea experienţei şi, uneori, e convinsă că aceasta se află dincolo de terenul de handbal. Aşa a ajuns în Kibris, studentă la Eastern Mediterranean University, department – Psychology…La Larissa, specialiştii au redescoperit handbalista…Includerea ei în All Star Team, când au desemnat-o cea mai bună extremă stângă a competiţiei, e încă o dovadă că sportul e un triumf al spiritului, pe care Deni va căuta să-l apere, chiar şi acolo unde sfârşeşte semicercul...

Leonard POPA

-Deni, nu eşti o jucătoare necunoscută...Ai jucat în Austria, la Dornbirn Schoren..Ce poţi să-mi spui despre acea perioadă?

-Nu voi uita niciodată această perioadă din viaţa mea.Acesta a fost un vis încă din copilărie, să joc într-o echipă profesionistă din Austria! Aici, trebuie să-mi exprim recunoştinţa către Egon Brol-preşedintele clubului. Dânsul m-a ajutat şi mi-a arătat că visul poate deveni realitate. In concluzie, Austria nu a fost doar o experienţă sportivă. De exemplu, m-a învăţat cum să-mi fiu propria confidentă şi să cred în bunătate!

-Acum, joci în campionatul Ciprului de Nord…Nu este o diferenţă cam mare de nivel? Cum ai ajuns în  Kibris? Campionatul nu este afiliat la Federaţia Europeană de Handbal (nici un stat european nu a recunoscut Ciprul de Nord, cu excepţia Turciei). Nu este cam puţin pentru talentul tău?

-Am fost într-o echipă profesionistă, am cunoscut regimul sportiv specific unei jucătoare profesioniste. In fiecare dimineaţă şi seară, antrenamente, iar la sfârşitul săptămânii, desigur, partidele din campionat...Marea problemă a fost că lângă Dornbirn nu exista nicio universitate. Iubesc să joc handbal, dar am realizat că desăvârşirea educaţiei e mai importantă decât să fii doar un jucător profesionist. Deci, am început să caut alte oportunităţi pentru viitorul meu profesional. Prin urmare, una dintre colegele de la actuala echipă,  Cansin  Iskender, cu care eram în legătură de 4 ani, mi-a explicat oportunitatea pe care o oferă Eastern Mediterranean University, iar eu- încântată şi de ratingul incredibil al acestei universităţi- am acceptat imediat.

-Deci, ai ajuns  studentă în Ciprul de Nord...Vorbeste-mi puţin despre asta. Ce înseamnă să fii student şi sportiv, în acelaşi timp, în Kibris?

-Da, sunt studentă la Psihologie, am un program de studiu complet, asta înseamnă că beneficiez de toate (masă, cazare…) gratuit. Campusul studenţesc este perfect, are tot ce îşi poate dori un student. De asemenea, baza şi echipamentele sportive  sunt, cu adevărat, la un nivel superior. Un alt beneficiu este că studenţii provin din toată lumea, din societăţi diferite, iar tu ai posibilitatea să înveţi lucruri noi despre toate culturile. Personal, nu cred că e dificil să fii, şi student, şi sportiv. Dacă vrei cu adevărat să devii o persoană de succes mai târziu, aceasta e calea de urmat. Practic, handbalul e cel care îmi plăteşte instruirea în afara ţării, iar eu sunt mândră şi fericită de asta!

-Despre echipa ta, ce poţi să ne spui? Am văzut câteva ziare sportive din Kibris. Eşti extrem de apreciată acolo.

-Noua mea echipă din Ciprul de Nord este, cu adevărat, minunată. Toate fetele sunt foarte  drăguţe cu mine. Vorbesc cu ele numai în engleză şi uneori mai apare câte o probemă de comunicare, dar promit că în sezonul următor voi încerca să vorbesc, puţin câte puţin, turceşte. In această ediţie de campionat, avem o antrenoare nouă-Makbule Nurtunc. Ea este foarte ambiţioasă. In plus, pentru mine, nu este doar o simplă antrenoare, ci o foarte bună prietenă, aş spune chiar, o a doua mamă. Aici, i-aş mai  adăuga pe Hasan Maydon şi Cemal Konnolu, oamenii care mă încurajează şi cred în mine. Nu în cele din urmă, motivul pentru care m-ai văzut în ziarele sportive se datorează lui Cemil Erdogan Garip. El este cel mai bun fotograf din Cipru! In concluzie, uneori, oamenii au nevoie şi de puţin noroc. Realmente, sunt foarte fericită că am şansa să fiu studentă la Eastern Mediterranean University!

-Te-am urmărit în toate meciurile disputate de Bulgaria în Cupa Challenge de anul acesta...Aveţi o bună generaţie de jucătoare U23. Dar aţi avut o foarte bună generaţie şi în 2012, când-de asemenea- Bulgaria şi-a adjudecat trofeul. Naţionala de senioare, însă, nu e în prim-planul continental, aşa cum a fost cândva. Ce se întâmplă, unde se produce ruptura? Cine e vinovat pentru această nedorită situaţie?

-Nu pot răspunde la această întrebare. Sunt doar o jucătoare în echipa naţională. Personal, cred că răspunsul perfect îl poate oferi doar dna. Rositsa Bakardjieva, preşedinta federaţiei naţionale.

-Cum ai caracteriza competiţia desfăşurată la Larissa, în Grecia?

-Intr-adevăr, a fost o competiţie foarte bună. Le muţumesc celor de la Beki, dlui.selecţioner Hristo Koev şi dnei.Anita Haralanova, pentru că mi-au dat şansa să arăt ce pot.

-Ce reprezintă pentru tine acest premiu individual, Cea mai bună extremă stângă a competiţiei?

-Premiul individual obţinut reprezintă foarte mult pentru mine. Ai văzut şi tu că nu am jucat meciuri întregi, maximum o repriză. Am arătat doar o mică parte din jocul meu obişnuit. Aceasta a fost, însă, suficient! Am fost extrem de motivată, am vrut să arăt atâtea şi, probabil, acesta e motivul pentru care, în finalurile de meci, nu am mai reuşit să înscriu.

-In Kibris, joci doar pe postul de extremă stângă?

-La echipa mea din Ciprul de Nord, joc de cele mai multe ori în această poziţie. Dar mai joc şi centru sau inter dreapta, întrucât vreau să învăţ să fiu mai creativă în timpul meciului.

-Care sunt planurile tale de viitor?

-Oh, asta e întrebarea mea favorită. Visurile sunt libere, aşa că am şi eu un mare plan de viitor.  Într-o zi, vreau să fiu un psiholog faimos, între Turcia şi Dubai !

-Ai vreo handbalistă favorită ? Îţi place, în mod expres, vreo echipă ?

-De 10 ani, jucătoarea care mă inspiră este Radostina Genkova (jucătoarea lui HCM Roman-n.n.). Cred că o ştii şi tu foarte bine. Este o jucătoare admirabilă şi cea mai bună extremă stângă dintotdeauna! Cât despre o echipă profesionistă pe care o admir, îţi spun fără ezitare: Hypo Viena. E pe stilul meu!