Interviu cu dl.Relu AURAŞ (director SCM Bacău şi antrenorul coordonator al loturilor naţionale de box)

“Am ajuns să nu-mi mai doresc victorii pe linie!”

*Interviu cu dl.Relu AURAŞ (director SCM Bacău şi antrenorul coordonator al loturilor naţionale de box)

-Domnule Relu Auraş, indiferent la ce distanţă în timp acordaţi interviurile, dvs. şi boxerii pe care îi antrenaţi rămâneţi pe primul loc în toate ierarhiile interne. Chiar nu vă mai poate nimeni opri?!

-Judecând şi după cele întâmplate recent la Reşiţa, care a găzduit finalele CN pentru seniori, cam aşa stau lucrurile. Sport Club Municipal Bacău a fost clubul cu cele mai multe medalii cucerite, 13 din totalul de 40 decernate! Pugiliştii noştri au obţinut şase medalii de aur, două de argint şi cinci de bronz, urmaţi în clasamentul pe medalii de CSM Reşiţa, cu două de aur şi una de bronz, şi Dinamo Bucureşti, cu una de aur şi trei de argint. Glumind, aş putea spune că am ajuns să nu-mi mai doresc  victorii pe linie! Când am organizat gala finalelor la Bacău, acum doi ani, toată lumea a pus cele 5 medalii de aur câştigate pe seama calităţii de gazdă. Iată, acum, am propus Federaţiei ca finalele să se desfăşoare în altă parte, în oraşul lui Vaştag, în celălalt capăt al ţării, şi am obţinut cu una mai mult! Nu cred că s-a făcut mare tam-tam pe tema asta. Dacă ne întorceam doar cu 1-2 medalii, să fi văzut atunci ce comentarii apăreau în ziare! Asta e, când victoriile vin pe bandă rulantă, oamenii se obişnuiesc cu ele şi nu le mai acordă atenţia cuvenită, nu le mai preţuiesc. Când, înainte 1989, am reuşit cu Marinică Ouatu (actualmente, antrenor la SCM Bacău-n.n.), să aducem primul titlu naţional la Bacău, toată lumea din oraş îl ştia pe Marinică. Acum, mă îndoiesc că băcăuanii îi cunosc pe toţi cei care au venit cu aur de la Reşiţa…

-Atunci, să-i nominalizăm…”Sportul băcăuan” este printre puţinele publicaţii sportive din ţară care mai apar sub formă tipărită, nu doar virtual, pe net. Avem convingerea că tiparul asigură perenitatea cuvântului care merită rostit.

-Atunci, să deschidem lista campionilor de anul acesta. La categoria 56 kg, Maike Cioacă (SCM Bacău) b.p. (2-1) Răzvan Andreiana (Dinamo Bucureşti). La 64 kg, Alexandru Cuciureanu (SCM Bacău) b.p. (2-1) Daniel Bădulescu (Dinamo Bucureşti). La categoria 69 kg, finală băcăuană: Orlando Chirvase (SCM Bacău) b.p. (2-1) Irinel Olaru (SCM Bacău). La 81 kg, Cătălin Paraschiveanu (SCM Bacău) b.p. (2-1) Andrei Dărămuş (Unirea Alba Iulia). La 91 kg, Adrian Marc (SCM Bacău) b.p. Cezar Juratoni (Dinamo Bucureşti) – meciul s-a întrerupt în repriza a doua, datorită accidentării lui Marc (dar victoria a revenit pugilistului nostru, conform regulamentului, întrucât băcăuanul era în avantaj la puncte, în momentul întreruperii-n.n.). La +91 kg, Mihai Nistor (SCM Bacău) b. KO tehnic R1 pe Marin Preda (Petrolul Ploieşti). Am evoluat, deci, în 7 finale din 12, ceea ce spune totul despre valoarea boxului băcăuan.

-Şi e bine că nu mai avem cu cine să ne luptăm în ţară? Sau aţi fi vrut o opoziţie mai puternică din partea celorlalte cluburi?

-Să ştiţi că, în ciuda victoriilor obţinute, partidele au fost aprig disputate. Cam toţi boxerii au avut de disputat câte 4 meciuri. Apoi, totă lumea se ambiţionează la maximum şi doreşte să se bată cu pugiliştii noştri, consideraţi favoriţi. Nu e uşor să te menţii în frunte atâţia ani. In afară de Mihai Nistor, fără contracandidat în ţară, şi pe care eu îl văd medaliat la Olimpiadă, toţi ceilalţi au avut parte de adversari bine puşi la punct cu pregătirea. La 91 de kg, Adrian Marc a avut o evoluţie extrem de spectaculoasă, nedându-i nicio şansă lui Cezar  Juratoni, pe care arbitrul a fost nevoit să-l numere. Sincer, nu mă aşteptam la victoria lui, a fost cea mai frumoasă surpriză de la aceste Naţionale.

-Cam de mulţi ani, Bacăul domină boxul naţional. Care e secretul?

-Nu e nici un secret. Ştim ce avem de făcut. Performanţele n-au apărut la Bacău din neant, datorită unei conjuncturi favorabile. Şi înainte de 89, acestea existau. Poate că erau mai greu de realizat, datorită hegemoniei sportive a celor două cluburi-mamut, Steaua şi Dinamo. Eu mi-am făcut treaba, aici, la Bacău, la 27 de ani eram numit antrenor la juniorii naţionalei, dar nu m-am mulţumit doar cu atât. Mereu am căutat să mă autodepăşesc profesional, crezând cu tărie în statutul pe care trebuie să-l aibă antrenorul. Să fie şi părinte, şi dascăl pentru sportivul său, şi un fin psiholog. Numai aşa poţi ţine oamenii de valoare lângă tine şi să-i determini să-ţi acorde încrederea lor. Eu nu mai am vârsta disputelor şi orgoliilor mărunte. Cu asta se ocupă cei care încă mai cred că politicul te poate propulsa în ierarhia sportivă. Eu mă situez pe partea cealaltă, las rezultatele să vorbească.

-Aţi fost o vreme plecat, aţi antrenat prin Tunisia…Aţi antrenat naţionala Marocului. Aţi lipsit mult boxului românesc în perioada respectivă. A fost şi un complot mediatic împotriva dvs. Alţii, nu tocmai pricepuţi, căutau să preia conducerea loturilor naţionale, fără un obiectiv sportiv precis. S-au pierdut şi legăturile externe cu partenerii noştri tradiţionali, cu Turcia, Cuba, Rusia… Practic, atunci s-a produs primul pas înapoi, am început să lipsim de pe podiumurile mondiale. Şi astăzi mai tragem ponoasele de atunci…

-Să ştiţi că, indiferent unde am antrenat, nu am neglijat niciodată pe cei de acasă si, în special, pe băcăuani. Inainte de a pleca spre Olimpiadă, Marian Simion, chiar dacă nu mai eram eu selecţioner, venea şi se antrena cu mine. Când am fost antrenor în Tunisia, în 2006, apoi în Maroc, am invitat mereu pugiliştii băcăuani la diverse turnee. Ce am putut face, am făcut. Acum, alături de noua conducere a Federaţiei, încercăm să refacem tot ce a fost stricat în ultimii ani, să ieşim din izolare, refacem punţile, cum s-ar spune… După mai mult timp de anonimat, la Centura de Aur care se va desfăşura, la începutul lunii septembrie, la Mamaia, am invitat boxeri din Rusia şi Cuba. Vor veni turcii şi bulgarii cu tot ce au mai bun.Veţi vedea o nouă faţă a boxului românesc. Aceea pentru care era respectat în întreaga lume!

-Ce va urma în calendarul competiţional pentru boxerii băcăuani şi români, în general, dvs.fiind şi coordonatorul loturilor naţionale?

-Chiar zilele acestea, lotul de tineret a plecat în Olanda, la Europenele de la Rotterdam, unde Bacăul e şi el reprezentat prin Nicuşor Ciobanu (antrenat la club de Marinică Ouatu) şi Aurelian Ţurcanu (antr.Ion Gheorghiţă).  Seniorii pleacă şi ei în Republica Moldova, la Chişinău, unde se organizează tradiţionala competiţie a „Primului-Ministru”, cu participarea mai multor ţări din spaţiul ex-sovietic. Printre aceştia, 6 boxeri băcăuani…După cum vedeţi, nu evităm competiţiile puternice, ne pregătim foarte serios pentru Mondialele din luna octombrie, care se vor desfăşura în Kazakhstan.

-In urmă cu vreo 20 de ani, vă întrebam într-un interviu luat pentru cotidianul local, ce părere aveţi despre boxul profesionist. Nu era una prea măgulitoare…V-o menţineţi şi astăzi?

-In anii 90, boxul profesionist nu avea organizarea de acum. In afara a 1-2 versiuni, puternic mediatizate, celelalte erau aruncate în haos. Astăzi, lucrurile s-au schimbat în bine şi oferă şansa unei perspective sportive.

-…Boxul feminin?

-Boxul rămâne un sport bărbătesc. Unii îl comută în lumea fetelor, în speranţa că vor obţine mai uşor medaliile la care nu ajung cu băieţii. Personal, cred că farmecul feminin constă în altceva.

Leonard POPA