“SPORTUL înseamnă sănătate,
dar te învaţă să accepţi concurenţa
şi să-ţi doreşti performanţa!”
# Interviu cu dl. Dragoş BENEA, Preşedintele Consiliului
Judeţean Bacău
In anii 90, imediat după Revoluţie, presa
băcăuană- pe fondul unei activităţi sportive intense, moştenite din regimul
trecut- a cunoscut o primă scindare. Redactorii sportivi care, de regulă, erau
“toleraţi” în cadrul fostelor secţii culturale (sau de tineret) ale publicaţiilor
judeţene, au îndrăznit la mai mult, solicitând independenţă de exprimare
într-un spaţiu publicistic propriu. O generaţie de tineri jurnalişti, grupaţi
în jurul gazetelor nou apărute, “Deşteptarea” (o transformare radicală a
oficiosului “Steagul roşu”, săptămânal al Partidului Comunist), “Ziua” (întâiul
cotidian băcăuan tipărit în format A2, care, după o controversă legată de
titlul ziarului, va deveni “Ultima oră”), dar si a abia înfiinţatelor posturi
de radio “Star B” şi “Alfa”, a făcut posibilă apariţia la Bacău a mai multor
suplimente sau emisiuni radiofonice cu tematică specifică. Printre cei care au
pus bazele gazetăriei sportive băcăuane (un fenomen cultural care ar merita
cândva aprofundat), se numără şi actualul preşedinte al Consiliului Judeţean, Dragoş
BENEA, o prezenţă activă în
paginile şi undele hertziene locale. Şi dacă, între timp, presa sportivă a
pierdut un comentator talentat, uneori incomod- aşa cum îi stă bine gazetarului dintotdeauna-
comunitatea politică a câştigat o voce distinctă, pe deplin consacrată. Aflat
la cel de-al treilea mandat în fruntea Consiliului Judeţean Bacău (o
performanţă electorală singulară), Dragoş
Benea a găsit răgazul să se întoarcă
pentru o clipă la dragostea dintâi, făcând posibil interviul de mai jos, chiar
înainte de participarea la un maraton desfăşurat pe Transfăgărăşan…
Leonard POPA
-Domnule Dragoş Benea, în primii ani de după Revoluţie, aţi debutat în
presa sportivă băcăuană…Vă mai amintiţi acel moment?
-Cum să nu?! Incepusem să
colaborez la Radio “Star B”, apoi la “Canal 6”. Erau începuturile audiovizualului în
mass-media băcăuană, aşa că entuziasmul era mare. Il cunoşteam, deja, pe Dan
Sion (talentatul redactor sportiv al
“Deşteptării”-n.n.), iar
apropierea de fenomenul sportiv a fost firească, amândoi având o pasiune pentru
fotbalul italian şi spaniol. Imi amintesc că primul meu comentariu a fost la o
partidă de campionat jucată de Oviedo,
echipa la care a activat Marius Lăcătuş… Ce să-i faci? Era epoca fotbalului. La
Bacău,
celelalte sporturi intraseră în derută. Cea mai mare investiţie de după 1989 a fost atrasă de
fotbal, când Societatea “Selena” a preluat echipa locală. Toată lumea se dădea
deoparte când auzea de sponsorizarea sportului, Dumitru Sechelariu a fost
singurul care a mers mai departe. Voleiul lui Florin Grapă încă nu-şi începuse
ascensiunea. Toată atenţia era focusată pe fotbal, cum spuneam. Intre timp, eu
trecusem în presa scrisă, la cotidianul “Ultima
oră”, alături de Dan Sion şi Lucian Berdilă. Au fost suficiente satisfacţii
care să mă determine să-mi amintesc cu plăcere perioada respectivă…
-Multă vreme aţi stat în preajma primei echipe de fotbal a oraşului.
După 90, fotbalul băcăuan a traversat momente de agonie şi extaz…Astăzi, nu mai
pulsează deloc. Inima lui s-a oprit. Am rămas undeva prin a treia divizie, cu
câteva echipe, despre ale căror obiective nu prea ştii ce să spui…De ce acest
picaj care ar trebui, totuşi, să ne îngrijoreze pe toţi?
-Vedeti dvs., în Bacău, nu mai există acea
firmă privată care să participe financiar şi sentimental la formarea unei
echipe puternice. Numai pe banii unei administraţii locale nu te mai poţi baza.
Ideală este o contribuţie comună, administraţie-firmă privată, dar investitorul
să fie unul de calibru, gen “Dedeman”.
A existat, apoi, şi acel diferend între fostul şi actualul primar. FCM Bacău putea fi o echipă care să fi
fost cedată nu neapărat în 2012, ci chiar mai repede. Acum a fost
tardiv…Proiectul putea fi unul fezabil pentru Divizia B, aşa cum s-a dovedit nu
foarte departe de noi, la Iaşi,
de pildă. Cert este că începem să ieşim cu totul de pe harta fotbalului
românesc şi asta e păcat pentru istoria noastră în acest sport, pentru toţi
suporterii băcăuani care n-au încetat niciodată să creadă că zilele de glorie
ale fostului Dinamo Bacău vor reveni,
cândva…
-In calitate de Preşedinte al Consiliului Judeţean, aveţi contacte cu
toţi primarii din judeţ. Care mai este atitudinea acestora faţă de fenomenul
sportiv?
-Când vorbim de o implicare
strict sportivă, trebuie să ne gândim şi la resursele de care dispun
comunităţile locale. Din acest punct de vedere, judeţul ar putea fi împărţit în
două zone. Există, astfel, o jumătate vestică mai bogată si alta estica, o regiune
cu un potenţial economic redus, cu numeroase probleme sociale. Chiar şi în
aceste condiţii, există excepţii, primari
iubitori înfocaţi de sport, cum este cazul celui din comuna Coloneşti (Valentin
Mârzac). Aceeaşi atitudine pozitivă o întâlnim şi în comunele Bîrsăneşti (Mihai Coman), Căiuţi (Ionuţ
Durlan), Răcăciuni (Lucian Cheţa),
Bereşti-Tazlău, unde primarul Dumitru Tulpan a pus umărul la înfiinţarea unei
asociaţii sportive cu profil handbalistic, avănd rezultate notabile în
campionatele de juniori. Dintre oraşe, Oneştiul (primar Laurenţiu Neghină) e în
suferinţă la acest capitol, spre deosebire de Moineşti (Viorel Ilie), unde
edilul şef sprijină necondiţionat activitatea sportivă şi mă gîndesc, desigur,
la echipa de fotbal recent promovată în Divizia C, acolo unde participă
laolaltă cu echipele din Bacău! O anumită reţinere am remarcat la Comăneşti…Dar
un tablou veridic al acestor preocupări îl putem avea revăzând componenţa seriilor din Campionatul
Judeţean de Fotbal…Unde apare numele localităţii, e clar că acolo există
preocupare pentru sport.
-Se mai poate spune, aşadar, că Bacăul este şi un judeţ “sportiv”? Mai
este sportul o dimensiune a acestuia, aşa cum a fost cândva?
-Sincer, nu! Performanţa de vârf
o avem şi o aşteptăm, în aceste condiţii, de la clubul manageriat de Florin
Grapă, Stiinţa, prin cele două echipe
vicecampioane naţionale în sezonul anterior, fetele de la volei şi băieţii de
la handbal. Bacăul însemna mult mai mult în trecut. Criza nu ne-a ocolit nici
aici.
-Ce e de făcut?
-In primul rând, ar trebui
elaborată o Lege a Sportului constructivă, care să urmărească performanţa de
jos în sus, pornind de la bază. Şi un fapt extrem de important: această Lege să
fie realizată din punctul de vedere, nu al politicienilor, ci al oamenilor care
activează în domeniul sportiv, preşedinţii de federaţii, cluburi, nu în ultimul
rând, al antrenorilor şi sportivilor înşişi. Una peste alta, ne trebuie o Lege
a Sportului cu care să lucrezi cu plăcere, nu una pe care să o ocoleşti!
-Văd că aţi rămas acelaşi om interesat şi ataşat de sport. Imi amintesc
că aţi jucat chiar fotbal, în cadru organizat, alături de alţi jurnalişti. Era,
parcă, o formaţie de fotbal Willy…
-Da, am fost componentul acesteia
şi am jucat în campionatul judeţean până la desfiinţarea ei. Nici astăzi nu ma
dau în lături de la a face sport.Merg cu bicicleta, alerg, înot, mai încing
câte o miuţă. Sportul înseamnă sănătate, dar te şi învaţă să accepţi concurenţa
şi să-ţi doreşti performanţa. Politica înseamnă acelaşi lucru, concurenţă cu
ceilalţi şi performanţă…
-Şi acum vă pregătiţi pentru un maraton pe Transfagărăşan…Despre ce
este vorba?
-Da, pe
data de 8 septembrie voi participa la una dintre cele mai dificile curse din
viaţa mea, în cadrul UniCredit Leasing Transmaraton 2012.
Motivul pentru care particip la aceasta competiţie, desfăşurată pe cel mai
frumos drum din lume - Tra
nsfăgărăşan- este şi acela de a strânge fonduri pentru Viitor
Plus, în scopul plantării şi îngrijirii a câte unui copăcel pentru
fiecare nou-născut din România.
Copăceii plantaţi vor deveni, în 50 de ani, o pădure adultă de 6 hectare, ce va absorbi peste 3000 de tone de CO2 şi va îmbunătăţi calitatea solului, microclimatul şi biodiversitatea zonei. Să nu credeţi că nu m-am pregătit serios pentru acest traseu dificil...Nu vreau să termin în genunchi nicio competiţie!
Copăceii plantaţi vor deveni, în 50 de ani, o pădure adultă de 6 hectare, ce va absorbi peste 3000 de tone de CO2 şi va îmbunătăţi calitatea solului, microclimatul şi biodiversitatea zonei. Să nu credeţi că nu m-am pregătit serios pentru acest traseu dificil...Nu vreau să termin în genunchi nicio competiţie!
-Noi vă mulţumim pentru acest interviu şi vă dorim succes… In toate
competiţiile!
P.S.:Răsfoind, ulterior, Jurnalul de Facebook al Preşedintelui CJ
Bacău, redactorul a descoperit următoarea notă: “Ieri am
participat la cursa de semimaraton (22.1Km- diferenta de altitudine 1100 m) organizată, poate,
pe cel mai frumos drum din lume - Transfăgărăşan.Sunt mulţumit că am reuşit să
termin cursa cu timpul de 1h 55 minute, la final ocupând locul 10, din
aprox 80 de parcticipanţi. Doresc să le mulţumesc tutoror celor ce au fost
alături de mine în acest proiect şi, mai
ales, celor ce au contribuit cu donaţii (3110 RON), pentru proiectul Pădurea
Copiilor”…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu