Interviu cu voleibalista Alexandra SOBO (CSM Târgovişte, ex-Ştiinţa Bacău)

„Nu exclud revenirea la Bacău, ţinând cont că aici am trăit cele mai frumoase momente din viaţa mea…”

@Interviu cu voleibalista Alexandra SOBO (CSM Târgovişte, ex-Ştiinţa Bacău)

…Voleiul feminin băcăuan se confruntă cu un moment dificil. Plecarea Alexandrei Sobo la o altă echipă, după ce în ultimii ani numele său s-a identificat, practic, cu marşul triumfal al Ştiinţei în întrecerile interne, stârneşte, nu doar regrete, ci ridică şi semne de întrebare…Transferată la Bacău în 2011, de la „muribunda” Unic P.Neamţ (dar formată în vestita pepinieră a Clujului), Alexandra a devenit repede unul dintre pilonii pe care s-a consolidat formaţia studenţească. I-a dat tărie şi culoare în centrul fileului, acolo unde se adună toţi plămânii voleiului modern. I s-a spus de prea puţine ori că este cel mai bun centru din ţară (am impresia că, oficial, doar în 2014), dar în subconştient toţi simţeau asta, începând cu specialiştii şi terminând cu simplii spectatori. Nu mai vorbesc de armata de fetişcane ajunse în tribuna Sălii Sporturilor numai pentru a o urmări fascinate pe jucătoarea aleasă să le fie reperul unei cariere ulterioare…De Alexandra Sobo nu are nevoie, însă, numai formaţia din Târgovişte (senzaţia e că acolo se vrea formarea unui nou Râmnicu-Vâlcea, de data aceasta unul voleibalistic, iar microbiştii băcăuani nu-şi pot aminti cu plăcere transferul de putere handbalistică pe axa Ştiinţa-Chimistul/Oltchim…), ci întreg voleiul românesc. Am convingerea că amintirea sa în urbea bacoviană va ignora frustrarea şi va îmbrăţişa respectul datorat tuturor sportivilor care lasă ceva în urma lor…

Leonard POPA

-Alexandra, îţi aminteşti prima zi petrecută la Bacău, în echipamentul Ştiinţei? Veniseşi de la Piatra Neamţ...Te gândeai că vei sta atâţia ani aici?

-Nu ştiam ce-mi rezervă viitorul, dar bănuiam că voi sta mai mult, pentru că îmi plăcea echipa şi îi apreciam performanţele. Eram convinsă că locul meu e la Ştiinţa, o atracţie pentru orice voleibalistă de la noi. Dacă vă uitaţi la loturile celorlalte formaţii, veţi întâlni destule nume cunoscute, întrucât multe fete au trecut pe la Bacău, de-a lungul anilor.

-Au fost momente frumoase la Ştiinţa....Pe care le iei cu tine, acum, când începi un nou drum?

-Nu pot spune că am un moment favorit...În cei 4 ani, cred că am trăit cele mai frumoase momente din cariera mea şi vreau să le iau pe toate cu mine. Cu bune, cu rele…

-Cum a apărut varianta aceasta, a transferului la echipa din Târgovişte? De ce nu într-un campionat din străinătate, de unde ai avut mereu oferte?

-Deocamdată, consider că a fost cea mai bună alegere pentru mine, cu toate că îmi pare foarte rău că a trebuit să plec de la Ştiinţa. Mi-ar plăcea să revin într-un viitor mai mult sau mai puţin apropiat, însă doar Dumnezeu ştie ce se va întâmpla. Am avut ofertă din străinătate, într-adevăr, dar cred că pentru mine încă nu a venit momentul unui transfer extern, întrucât mai sunt şi alte priorităţi în viaţa mea!

-La Bacău, nu s-au găsit soluţii pentru a continua cu Ştiinţa? Sau ai exclus varianta aceasta, dorindu-ţi- efectiv- un nou început?

-Am avut discuţii pe această temă cu domnul profesor Florin Grapă, însă- cum am spus- am considerat că îmi trebuie o schimbare pentru moment, alegând să merg la o echipă care îşi doreşte, de asemenea, performanţă la nivel înalt. Repet, nu exclud, totuşi, revenirea la Bacău, pentru că toate trăirile de aici nu se pot uita uşor.

-Să ne întoarcem la ultima ediţie de campionat. Mulţi mi-au pus aceeaşi întrebare...De ce Ştiinţa a condus tot timpul în sezonul regulat, a dat impresia că va câştiga campionatul la pas, dar în play-off a clacat? Ce s-a întâmplat? Cum s-au văzut lucrurile din teren?

-Într-adevăr, toată lumea se aştepta să obţinem  un nou titlu…Şi noi am crezut că putem repeta performanţa, până în ultimul moment. Aşa era normal, după cum arătase campionatul regulat…  Sincer! Dar, pe final, nici eu nu ştiu de ce s-a întâmplat altfel, nu găsesc explicaţii plauzibile. Pur şi simplu, credeam că ni se cuvine locul 1, fără a munci mai mult, iar când am dat peste o echipă care a ştiut cum să ne elimine, n-am reuşit să ne revenim, ne-a luat prin surprindere. De acolo s-a terminat totul... Ne-am revanşat, oarecum, în Cupă, dar nu e acelaşi lucru.

-A început forfota transferurilor....Ce aştepţi de la noua ediţie de campionat, se vor menţine poziţiile anterioare? Ce ar putea aduce nou? Impresia mea e că, de ani buni, nu se schimbă nimic. Adică 2-3 formaţii, care reuşesc să atragă voleibalistele de valoare-mereu aceleaşi- luptă pentru titlu (Blaj, Târgovişte, Bacău...poate, şi CSM Bucureşti) şi… celelalte.

-Vreau să cred că, de la an la an, valoarea campionatului nostru creşte tot mai mult şi de aceea consider că sezonul acesta va fi şi mai tare faţă de cele anterioare. Ar fi păcat să scadă nivelul. Mi-ar plăcea să fie cât mai multe echipe care să se bată pentru titlu, ar creşte spectaculozitatea unui campionat, altminteri, destul de monoton, cu rezultate previzibile. Toţi îşi doresc să vadă cât mai multă concurenţă şi nu doar câteva echipe care se tot învârt, în fiecare sezon, în jurul titlului. Vom vedea ce va fi şi, la sfârşitul campionatului, sper să vă pot spune că am avut dreptate.

-Circulă o vorbă la fiecare început de campionat: "Spune-mi ce straniere ai adus, ca să-ţi spun pe ce loc te vei clasa cu echipa, la sfârşit..." Contează atât de mult prezenţa jucătoarelor importate în campionatul nostru?

-Asta cred că depinde de fiecare echipă, de strategia şi dorinţa fiecărui antrenor, pentru că în momentul de faţă, o spun cu regret, nu mai vine aproape nimic din urmă, avem generaţii tot mai palide de tinere voleibaliste. Cel mai trist e că nimeni nu se mai ocupă cu un interes real să crească şi să performeze cu nişte copii talentaţi, aşa cum avem noi în ţară...Şi din acest motiv, toată lumea îşi aduce straniere. E mult mai uşor să iei ceva gata format, nu?

-Cu Naţionala cum stăm? Putem mai mult decât am arătat-o, în vara aceasta, la Olimpiada Europeană de la Baku? Mă gândesc la meciul acela cu Italia, câştigat în grupe, din păcate, singurul…

-Normal că putem mai mult, pentru că, luate individual, toate jucătoarele nostre sunt valoroase, doar că ne lipseşte o motivaţie! Probabil, îmi voi urca multă lume în cap, dar ăsta e adevărul! Sunt convinsă că putem mult mai mult şi sper să demonstrăm asta la viitorul Campionat European.

-Ai acumulat o experienţă uriaşă în toţi aceşti ani petrecuţi la Bacău....Ţi-ai pus problema vreodată să devii antrenoare cândva? Cum te vezi in viitor? Uite, la Bacău, colege de-ale tale-mă gândesc, în special, la Crina Bălţatu- fac un lucru extraordinar, în paralel cu activitatea de jucătoare. Au pus bazele unei fundaţii de volei, unde pregătesc tinere fete pentru performanţă…

-Nu ştiu ce-mi rezervă viitorul...Încă mai vreau să joc volei, asta e plăcerea mea, dar nu exclud ideea de a antrena cândva. Mi-ar plăcea să o iau de jos, din blockstarturi, cu copii pe care să-i învăţ cum ştiu eu că se atinge performanţa.

-Când te desparţi după mai mult timp de un loc, de anumite persoane...apar şi nostalgii, regrete... Aici, ai fost un simbol al Ştiinţei, dar şi un model pentru tinerele voleibaliste din oraş. Nu e greu să renunţi la un asemenea statut?

-Cred că asta a fost cel mai greu pentru mine, să renunţ la ceva ce orice jucătoare şi-ar dori în carieră...Nu jucăm volei doar pentru noi, ci şi pentru cei care privesc de pe margine acest minunat sport. Am trăit momente unice la Bacău, alături de spectatori, alături de oameni dragi mie. Pentru asta, nu-i voi uita niciodată şi aş vrea ca, ori de câte ori voi reveni aici, să-i văd şi să-i simt la fel! Sunt tristă că a trebuit să renunţ la ei şi la toate acestea, dar, pe de altă parte, sunt fericită că mă pot întoarce să-i revăd şi să le mulţumesc că mi-au fost alături în toţi anii aceştia.

-Cum ţi-ai caracteriza numai prin trei cuvinte toată perioada băcăuană?

-„Best time ever” sau „Ceva de nedescris”… Smile emoticon!