“Sportul
băcăuan” pe meridianele lumii
Ciprul-a doua oară
Fetele din faţa mea nu se sinchisesc de nimeni. Se fotografiază
de zor în fel şi fel de poziţii. În
mare, cu eşarfă, fără, zâmbind larg, ţuguindu-şi buzele- ca pe Facebook…Sunt
rusoaice şi parcă abia acum au descoperit fotografia, aşa cum au descoperit
soldaţii sovietici ceasurile în Al Doilea Razboi Mondial…În Larnaca, plaja e
plină de turişti ruşi. Sunt aduşi şi luaţi cu autocarele agenţiilor de turism
locale care le-au organizat sejurul. În ţara lor, sistemul încă mai
funcţionează, nu şi-a pierdut importanţa şi misiunea. Mă întreb dacă Rusia nu
ar suferi mai mult, decât în cazul unor sancţiuni economice, dacă i s-ar
interzice dorinţa şi plăcerea de a circula în ţările Uniunii…
Banca Centrală a Ciprului a revizuit, în scădere, previziunile de
contracţie economică a ţării, de la 4,2 la 4 la sută. Cipriotului de rând,
cifrele nu-i spun nimic. El trăieşte la fel şi anul acesta, aşa cum trăia şi
acum 30 de ani. Dimineaţa merge la serviciu, pentru un salariu de câteva mii de
euro, spre seară iese pe o terasă, la o discuţie cu prietenii pe teme politice
sau sportive. De curând, venitul minim garantat în Cipru a fost stabilit la 480
de euro lunar, fiind conceput pentru a asigura anumite nevoi de bază. Acesta nu
acoperă, însă, chiria şi taxele municipale. Există, totuşi, şi un alt sistem de
ajutoare financiare. De pildă, un cuplu fără copii poate primi un ajutor lunar
de 874 euro, iar una cu un copil minor şi unul peste 18 ani, 1328 euro. Pentru
ca o persoană să beneficieze de aceste programe trebuie să fie rezidentă
permanent şi să fi locuit în Cipru cel puţin 5 ani.
Şcoala românească din Cipru continuă să se extindă, în insulă acordându-se
mare atenţie educaţiei şi dezvoltării comunităţilor minoritare. Acum, aceasta
funcţionează în mai toate oraşele: Nicosia, Limassol, Larnaca-Dali, Pafos,
Paralimni. Cursurile de predare a limbii române durează 2 ore şi se desfăşoară
în fiecare sâmbătă, fiind organizate pentru clasele I-IV.
Într-o zi de luni, ajung la Nicosia-capitala ţării- cu autocarul de Larnaca.
Un drum dus-întors mă costă mai puţin cu 1 euro decât unul pe bucăţi (8 euro).
50 de kilometri îi parcurg în mai puţin de o oră pe autostradă. Cobor la capăt
şi întreb imediat unde se află Palatul lui Makarios. Mi se indică un drum
drept, de-a lungul zidurilor veneţiene care străbat întreg oraşul. Sunt
unsprezece bastioane solide care apără un un zid circular şi care dau Nicosiei
un farmec aparte. Construite de veneţienii care au stăpânit insula (din 1489),
marile ziduri nu au reuşit să salveze oraşul de la distrugere. În urma unui
asediu care a durat 70 de zile, în 1570, turcii au ocupat cetatea.
Palatul Arhiepiscopului Makarios este o superbă clădire, construită în stil
neo-veneţian. În faţă, e ridicată o statuie imensă a primului preşedinte al
Ciprului liber (insula şi-a proclamat independenţa la 16 august 1960). Undeva,
în partea dreaptă, într-un garaj de sticlă, descoperi cele două automobile
Rolls-Royce, care au aparţinut lui Makarios (1913-1977), eroul naţional. În
primul magazin de suveniruri, de lângă Palat, intru şi cumpăr câteva vederi.
Proprietarul, un cipriot în vârstă, caută să-mi explice, în engleză, cine a
fost Makarios. Îi spun zâmbind că, în România, noi le ştim pe toate…Îi ofer şi
un argument, Ceauşescu s-a întâlnit în două vizite oficiale cu arhiepiscopul.
”Da, pentru că Makarios era prieten cu Tito, ca şi Ceauşescu…”-a venit şi
replica bătrânului.
În perimetrul episcopal, în lateralul Palatului, se află Catedrala Agios
Ioannis, construită în 1662, pe locul unei abaţii benedictine. În interior, mai
multe picturi murale din secolul al XVIII-lea. Legenda spune că aici a fost
păstrat degetul Sfântului Ioan Botezătorul, până când acesta a fost furat, în
timpul unor lupte cu mamelucii. De altfel, mai toate mănăstirile din Cipru au
poveştile lor interesante. Potrivit unei tradiţii datate la începutul secolului
al XVIII-lea, chiar şi capul domnitorului Constantin Brâncoveanu (executat la Istanbul la 15 august
1714) ar fi fost depus într-o criptă a Mănăstirii Mahera, situată la sud de
Nicosia.
Peste drum de Palatul Arhiepiscopal, descopăr un gimnaziu aflat în vacanţă.
În curte, la intrare, câteva statui ale unor personalităţi culturale. Una
dintre acestea aparţine lui Nikos Kranidiotis (1911-1997), unul dintre cei mai
cunoscuţi poeţi ciprioţi pe meleaguri româneşti. Kranidiotis a fost ambasadorul
Ciprului în România (cu reşedinţa la
Atena ), din 1970 până în 1979. În 1976, poeziile lui Nikos
Kranidiotis au fost traduse în limba română, acesta devenind primul scriitor
cipriot editat în România. Poemele sale au ca temă centrală oraşul natal
(Kerynia), cu tradiţiile şi cultura lui, fiind marcate de o pronunţată
dimensiune filosofică, în manieră blagiană.
Într-o zi de miercuri, ajung şi la Limassol , al doilea oraş ca mărime al Ciprului.
Alţi 60 de kilometri de autostradă, parcurşi dinspre Larnaca, de-a lungul unor
munţi de calcar tociţi de istorie. Toată aşezarea e o imensă faleză. În
Limassol nu există pericolul să te rătăceşti ca în Larnaca întortocheată. Plaja
e îngustă şi plină de pietre, dar umbra nu lipseşte, portocalii şi lămâii
delimitând-o de strada centrală. Mă avânt spre vechiul port şi ajung la Castelul lui Richard
Inimă-de-Leu care, astăzi, adăposteşte Muzeul Medieval al Ciprului. Clădirile
castelului au fost ridicate în secolul al XIV-lea, pe locul unor fortificaţii
bizantine. Din păcate, capela în care s-a căsătorit Richard Inimă-de-Leu cu
Berengaria nu s-a păstrat.
La întoarcerea în Larnaca, observ încă o dată vestigiile arheologice de la Amathous , într-un sit
împrejmuit, chiar lângă şosea. Pe panouri mari stradale, se anunţă apropiatul
Festival al Vinului, organizat anual la Limassol.
De
În Larnaca, zilele au devenit deosebit de fierbinţi. Peste 40 de
grade…Străzile înguste din centrul vechi sunt însă ca o oază de răcoare. Mă
plimb de-a lungul şi de-a latul, până îmi dau seama că totul e dispus, în aşa
fel, încât să aibă ca repere, Agios Lazarus şi Fortul turcesc de pe ţărm. Nimic
nu e construit la întâmplare. Pe o stradă singuratică, mă opreşte o asiatică şi
mă întreabă din ce ţară sunt, privirea fiindu-i atrasă de aparatul de filmat de
care nu m-am despărţit nicio clipă. Apoi, îmi dă o carte de vizită cu adresa
unui salon de masaj erotic. Nici nu constatasem prezenţa lor în oraş, dar am
remarcat- faţă de ultima mea vizită în insulă- mult mai multe dimensiuni
extra-europene. Restaurante chinezeşti, musulmane cu văl, care intră în mare
îmbrăcate, îndurând cu stoicism căldura tot mai sufocantă. Din faţa Poliţiei Municipale,
aflată chiar la intrarea pe faleză, statuia lui Zenon, fondatorul filozofiei
stoice, născut aici, la
Larnaca , le priveşte, desigur, cu mândrie.
Fotbalul e la mare căutare în Insula Afroditei. Apoelul s-a calificat, din
nou, în grupele Ligii Campionilor, eliminând echipa daneză Aalborg. Omonia,
însă, cealaltă formaţie de tradiţie din Cipru, a dezamăgit, fiind depăşită de
Dinamo Moscova (fosta echipă antrenată de Dan Petrescu), acasă, cu 2-1, în
ultimul minut al prelungirilor (după 1-1, în deplasare). Ziariştii locali,
temperamentali, şi-au vărsat amarul pe prestaţia arbitrului, românul D.Tudor,
care le-a anulat ciprioţilor două goluri.
Leonard POPA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu