VOLEI (F): Ştiinţa Bacău – Dinamo
Romprest Bucureşti 3-1 (27-25, 22-25, 25-14, 25-20)
Focuri de artificii
Orice victorie în faţa lui Dinamo e un foc de artificii. Ştiam că vom
câştiga derbyul campionatului, pentru că lui Florin Grapă îi plac ghioceii. Îi culege primul din locuri părăsite
de hărţi. A adus-o pe Monika Potokar
de pe meleaguri duhovniceşti şi a îmbrăcat-o în zale de cavaleri teutoni. A
(re)descoperit-o pe Ekaterina Zakrevskaya,
o sportivă excepţională care, jucată pe limba ei, devine aghiazma şi nectarul
zilelor de sărbătoare. O asemenea jucătoare creşte nivelul Bistriţei şi scufundă
vapoarele (sinucidere curată să vii cu pluta la Bacău!). Eu i-aş acorda cu
forţa cetăţenia română şi aş pune-o să tragă Naţionala după ea, din colţul
fileului, acolo unde Ekaterina are precizia lunetiştilor din Piaţa Mare a
Kievului. Dar Florin Grapă nu s-a oprit aici cu redutele doborâte precum
popicele. Intr-un singur an, a pus grenada în mâna Alexandrei Sobo şi, din fata care agita steagul alb în tranşee, a
devenit strigătul de luptă cu care ne îngrozim adversarii. Alexandra
traversează un moment ferice şi nu
întâmplător toate condeiele i-au luat urma, aşa cum iei urmele ciutelor spre
culmi. Deşi învinse (nu şi înfrânte!), ar fi nedrept să nu li se recunoască
dinamovistelor meritul de a fi înmugurit sub bagheta profesorului Constantin.
Echipa bucureşteană are jucătoare care luptă cu o mână, cu două şi cu trei. Din
ultima categorie fac parte Maria Karakasheva şi Ioana Baciu (o voleibalistă care
întoarce de două ori privirea). Printre braţele truditoare, tot mai evidentă,
mâna sigură a antrenorului dinamovist. Cât despre meciul în sine, să spunem că a semănat cu o
cursă ciclistă, cu studentele luând avansul decisiv pe ultima turnantă. Ştiinţa de astăzi e o lostriţă de
legendă. Dă din coadă de patru ori şi scufundă adversarul de trei ori. O dată
îl salvează bunul Dumnezeu!
Leonard POPA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu