“Nu aş schimba nimic din trecutul meu sportiv!”

 “Nu aş schimba nimic din trecutul meu sportiv!”

@ Interviu cu fosta voleibalistă a Ştiinţei Bacău, Viktoriia POLISCHKUK

O bună  vreme, Viktoriia Polischkuk a reprezentat exuberanţa şi plăcerea jocului din sextetul Ştiinţei. Vika se confundase, la un moment dat, atât de mult cu formaţia băcăuană şi cu Bacăul însuşi, încât suporterii şi uitaseră că fata sosită în 2003 să “coordoneze” lupta la fileu a echipei lui Florin Grapă era de undeva de prin părţile Kievului natal. Când s-a auzit pentru prima dată că Vika  vrea să se întoarcă acasă, mulţi s-au arătat nedumeriţi: “unde acasă?!”…Aproape un deceniu, voleibalista ucraineană a fost pe postul unui pilot de care toată lumea are nevoie pentru un zbor lin şi în siguranţă. A fost înconjurată de simpatie şi admiraţie. Nicăieri, în teren, pe stradă…nu putea trece neobservată. In ultimul sezon, a fost zărită, însă, tot mai singură şi îngândurată. Cea mai “longevivă” stranieră a sportului românesc, din toate timpurile, îşi încheiase, însă, misiunea, adăugând încă o filă de istorie voleiului băcăuan.  Una pe care o vom parcurge întotdeauna cu nostalgie şi plăcere…

                                                                                                                    Leonard POPA

-Ce îţi mai aminteşti din începuturile tale în volei? Cum ai descoperit acest sport?

-Am venit la volei în clasa a 3-a şi îmi aduc aminte că, numai după trei săptămâni, deja, am plecat în cantonament cu echipa...Am început să practic acest sport, datorită primei mele antrenoare, Inna Borta. Ea m-a găsit la şcoala unde eram, dânsa a fost aceea care a stat lângă mine, ori de câte ori am avut nevoie. Acum, după atâţia ani,  înţeleg că am luat o hotărâre bună când am ales să fac volei....Mergeam şi la dans, în paralel, dar e foarte greu să faci bine multe lucruri, în acelaşi timp...

-Când a fost primul contact cu voleiul românesc? Cum ai descoperit Bacăul?

-În 2003 am venit la Bacău. Terminasem universitatea şi am vrut să încerc ceva nou. Am primit propunerea să joc la Ştiinţa şi aşa am ajuns la Bacău. Încă din prima zi, am fost bine primită.

-Cu excepţia unui singur sezon, când ai jucat la P.Neamţ (2007-2008), toată tinereţea ţi-ai petrecut-o aici...Cum caracterizezi această perioadă? Care au fost cele mai frumoase amintiri din timpul acesta?

-Au fost 7 ani buni la Bacău…Cel mai fericit moment a fost în 2005, când noi am câştigat şi cupa, şi campionatul... Mărturisesc, însă, că au fost multe momente de neuitat în perioada asta…Dacă încep să le amintesc, cred că nu mai rămâne loc pentru nimic în revistă!

-Multe fete veneau şi plecau de la Bacău...Tu rămâneai mereu…Cu care dintre ele te-ai înţeles cel mai bine în teren? Dar în afara lui?

-Da, multe fete veneau şi plecau, dar când am venit la Bacău, deja, erau Nicoleta Manu, Mihaela Truţă (MIKI e cea mai bună prietenă a mea! ) şi Georgiana Faleş. Cu fetele astea am început…Ele m-au primit la echipă şi au fost mereu lângă mine. Mai târziu a venit şi Mihaela Herlea care, la rândul ei, m-a ajutat foarte mult. Dar nu vreau să spun că restul fetelor de la echipă nu sunt prietenele mele, cu toată  echipa m-am înţeles foarte bine şi mereu atmosfera a fost ok, indiferent ce se întâmpla în teren. Cu toată sinceritatea, pot  spune  ca mi-e dor de fete...

-Să revenim la ultimul campionat...De ce nu am câştigat titlul? Care crezi că au fost greşelile noastre? De ce ne-am pierdut spre final, deşi am condus permanent în campionat?

-Nu pot să spun cauza, toată lumea a dorit foarte mult asta, dar cred că în semifinală ne-am întrebuinţat serios, mai mult decât am preconizat, şi nu am mai putut  regăsi forma cea mai bună pentru finala cu voleibalistele din Constanţa. Nu vreau, însă, să găsesc scuze...Am înţeles că multă lume  dă vina pe mine. Pot să spun un  singur lucru: eu am vrut mult, am încercat să fac tot ce am putut  mai bine…Cred că nu a ieşit aşa cum mi-am dorit. Îmi pare extrem de rău.

-Ce urmează în cariera ta sportivă? Cred că multe formaţii din România te-ar dori în lotul lor. Nu ţi-ai spus încă ultimul cuvânt…

-Despre plecarea mea, pot să spun că eu am luat această hotarare de mai mult timp. Pur şi simplu, am simţit că nu pot să dau mai mult pentru echipă. Ba chiar  mă gândesc să

mă retrag din volei. Indiferent de situaţia de la Ştiinţa, eu nu  intenţionam să mai continui în sezonul următor…

-Dacă ar fi să o iei de la capăt, în 2003, ai mai veni la o echipă ca Ştiinţa? Ai mai avea aceeaşi opţiune? Nu-ţi pare rău că nu ai activat într-un campionat mai puternic, deşi o puteai face?

-Mi-e foarte dor de Bacău, de fete, dar totuşi casa mea e aici, în Ukraina, şi trebuie să fiu lângă familia mea. Dacă aş putea întoarce timpul înapoi, pot să spun cu tarie şi sinceritate că aş face la fel. Aş fi venit la Bacău, la Ştiinţa, alături de fete… Nu aş schimba nimic din trecutul meu sportiv!

-Un ultim gând către Bacău, înainte ca trenul de Kiev să se îndepărteze?

-Indiferent de ceea ce se va discuta, cu temei sau fără, vreau să se înţeleagă că toată această perioadă petrecută la Bacău a fost una extraordinară şi vreau să le mulţumesc pentru aceasta tuturor suporterilor care au fost lângă noi permanent. Bacăul are un  public super şi sper că aşa va rămâne şi, indiferent de o situaţie sau alta, o să fie mereu lângă echipa de volei!