“Am sperat până în ultima clipă…”

“Am sperat până în ultima clipă…”

@ Interviu cu handbalista Ioana MATEI-MANOILĂ (HCM Roman, ex-CSM Bacău)

    A plecat şi Ioana…Încă o handbalistă băcăuană nevoită să caute performanţa în altă parte. Din aceeaşi promoţie cu Marilena Burchel, Laura Chiper şi Monica Amoagdei, Ioana Manoilă a avut de făcut o alegere dificilă. Fie să-şi asume rolul de ultimă speranţă a handbalului feminin băcăuan în încercarea acestuia de a reveni deasupra apelor tulburi în care se zbate, fie să o ia de la capăt pe alte meleaguri…A optat pentru cea de-a  doua variantă, talentata jucătoare de 23 de ani, fiind convinsă că timpul nu mai are răbdare…In urma Ioanei (ca şi a Radinei Krumova sau a Monicii, care o însoţesc  la formaţia din Roman, pentru care au semnat toate trei, de curând)  rămân, însă, o întrebare şi o undă de regret…Nu cumva am început să producem doar pentru alţii?

                                                                                                                    Leonard POPA

-Ioana, care ar fi explicaţiile obiective ale retrogradării şi ale unui proiect handbalistic eşuat, într-un oraş de tradiţie al handbalului feminin?

-Nu e cazul să se aştepte scuzele cuiva…Fiecare jucătoare a încercat să ofere tot ce a putut mai bun pentru a face performanţă într-un oraş cu o tradiţie handbalistică recunoscută...După părerea mea, cred că ne-a fost fatal timpul prea scurt avut la dispoziţie pentru a crea o echipă competitivă, cu şanse reale de a rămâne în prima ligă...Valoarea nu a lipsit, doar omogenitatea…

-Când aţi realizat voi, jucătoarele, că nu se mai poate face nimic şi corabia se scufundă?

- Noi am sperat pâna în ultima clipă că ne vom salva. Nu am renunţat niciodată la luptă, cu toate că problemele legate de întârzierea achitării obligaţiilor din contracte au început încă din luna ianuarie, când ne-am întors din cantonamentul de iarnă..Din păcate, degeaba ne-am dorit doar noi...Nu a existat o dorinţă unanimă, nu i-am simţit pe toţi uniţi în jurul echipei, unii au acceptat prea uşor această retrogradare...Poate, chiar şi-au dorit-o.

-Ai semnat cu HCM Roman…O dorinţă firească de a rămâne în prim-planul  întrecerii…Cu  ce sentimente îţi părăseşti oraşul? 


-Evident, cu părerea de rău că nu am putut face mai mult pentru oraşul meu. Viaţa merge, însă,  înainte şi sper că într-o bună zi mă voi întorce să joc din nou  pentru Bacău, în alte condiţii…

-Ce aştepţi de la noua echipă?

-Ca la fiecare echipă la care am evoluat, voi încerca să mă antrenez cât mai bine, să mă integrez în noul colectiv şi, împreună cu celelalte fete, la sfârşit de campionat, să ne îndeplinim obiectivele şi să ne aflăm cât mai sus în clasament...

-Handbalul feminin românesc depune eforturi lăudabile pentru a rămâne în elita mondială… Cum se vede acest obiectiv din teren? Apar tot mai multe “straniere" şi în campionatul nostru. E un fapt pozitiv sau, dimpotrivă...?

-Atâta timp cât stranierele vor continua să reprezinte în jur de 40 la sută din primul “şapte” al echipelor româneşti, e greu să te menţii în elita mondială, la nivel de naţională...Multe talente autohtone sunt strivite prin venirea lor...La nivel de club, lucrurile se schimbă radical. Prezenţa lor e absolut benefică, deoarece echipele româneşti sunt reprezentate cu brio în Europa. Oltchimul a devenit un brand de succes. La naţională, ar fi nevoie de o mică "revoluţie" şi să se încerce aducerea jucătoarelor tinere pe lângă cele cu experienţă…

-Cum vezi viitoarea ediţie de campionat?

-Va fi mai puternică şi valoarea va creşte, întrucât s-a micşorat numărul echipelor şi, bineînţeles, venirea stranierelor la echipele de club va face campionatul tot mai spectaculos...Cu toate că Romanul este un oraş mic, mereu s-a bătut, fără menajamente, cu forţele handbalului românesc. Chiar în sezonul trecut, a pierdut acasă, în prima etapă, la mare luptă cu Oltchim, fiind foarte aproape de a produce o mare surpriză.

-Poate fi liga profesionistă o soluţie pentru handbalul feminin românesc?

-Ca orice lucru nou, e binevenită o schimbare, dacă se ştiu de la bun început urmările. Prin aceasta, eu sper ca valoarea jucătoarelor din campionatul nostru să atingă un nivel cât mai înalt de profesionalism…E o mutaţie şi în plan mental. Trebuie să te obişnuieşti cu ideea că terenul de handbal e locul tău de muncă.

-Ce întrebare ţi-ai adresa în acest moment important al carierei tale sportive?
-Nu ştiu ce întrebare, dar ca orice tânără jucătoare îmi doresc întotdeauna să evoluez cât mai mult şi căt mai bine, să cresc în valoare şi să-mi aduc o contribuţie importantă în handbalul românesc...Imi doresc mai mult ca oricând să fac performanţă, să nu mă opresc la acest nivel şi împreună cu noua mea echipă să ajung să joc în Cupele Europene, unde  să facem o figură frumoa