“Nu vom
accepta niciodată să fim pepiniera altora!”
@
Interviu cu Ion ŞARBAN, director Sport Club Bacău
Intr-o vreme când unii încă mai bâjbâiau
după un rost în activitatea sportivă (sau şi-l confecţionau la ceas de taină), Ion Şarban (n.5 august 1967/Bacău), pe
atunci, antrenor de perspectivă la AS Letea, aducea la Bacău primele medalii mondiale la lupte, prin
Marian Bradea, în 1995…Modest şi cunoscut de către toţi ca “băiat bun”, Ion
Şarban nu a căutat armele pentru a escalada ierarhiile locale preconcepute,
fiind conştient ca, în cele din urmă, rezultatele vor vorbi de la sine…Si
trofeele pentru luptele băcăuane au
continuat să curgă umplând vitrinele de propagandă: zeci de medalii
internaţionale, peste 100 obţinute în întrecerile naţionale! Ion Şarban este astăzi
preşedintele Sport Clubului, dar câţi preşedinţi de cluburi se mai pot
mândri cu asemenea performanţe
anterioare funcţiei?! In 2001,
a primit titlul de antrenor emerit, în 2003 a absolvit Facultatea
de Educatie Fizică şi Sport din cadrul Universităţii băcăuane iar în 2008 a finalizat un masterat
în managementul
organizaţional…O “luptă” permanentă cu prezentul cabotin, dar şi cu
viitorul unui club de tradiţie aflat, însă, şi el sub vremi, vorba cronicarului..
-Domnule Ion Şarban, e la modă un
termen, descentralizare…Se poate
aplica în sport, e un fapt benefic performanţei?
-In momentul de faţă e o dilemă…Argumentele
sunt pro şi contra. Personal, consider că viabilă e găsirea unei soluţii de
mijloc. E adevărat că, afară, administraţia instituţională din toate domeniile
e trecută la municipalitate. In condiţiile specifice României, care din 4 în 4
ani, obişnuieşte să schimbe totul, în funcţie de rezultatul urnelor, s-ar
pierde, însă, din continuitate, s-ar schimba permanent strategiile iar performanţa
ar avea de suferit. Apoi, să nu scăpăm din vedere că majoritatea factorilor
locali s-au obişnuit să se pună pe treabă
abia în ultimul an de mandat…Ca şi cum, după trei ani de comă profundă,
dacă pacientul deschide un ochi, e gata refăcut şi bun de scos la plimbare! Din
fericire, la Bacău, s-a demonstrat că
municipalitatea poate trece peste unele diferenţe de principii şi a găsit resurse
pentru a sprijini inclusiv activitatea noastră, alocându-ne un punct termic pe
Strada Bucegi.Pornind de la acesta, putem planifica un centru sportiv chiar în
inima cartierului, ceea ce nu e puţin! Revenind la subiectul discuţiei, pot
afirma că o coordonare atât cu municipalitatea cât şi cu factorul central nu
poate fi decât benefică…Colaborarea să nu fie însă una de tip cal-călăreţ, ci sa aibă în vedere cântărirea
tuturor punctelor de vedere…
-La Bacău,
municipalitatea are, deja, propriul club…Nu e un impediment în calea unei
colaborări de substanţă, ca să zic aşa?
-Nu,
atâta timp cât privim lucrurile ca pe o concurenţă cinstită şi urmăm aceleasi
reguli ale jocului. In ultimă instanţă, sportivii noştri nu sunt ai Sport
Clubului, ai Primăriei sau ai Ştiinţei…, ci ai Bacăului! Trebuie să existe o
colaborare şi o rivalitate constructivă intre noi, acesta e mesajul pe care
doresc să-l transmit tuturor. In acelaşi timp, afirm cu tărie că Sport Clubul,
cu cei 60 de ani de fiinţare ai săi, e un club de elită, reprezentativ pentru
Bacău, şi nu va accepta niciodată să fie pepiniera altora. Pe undeva, e
deranjantă asemănarea de denumire între cele două cluburi băcăuane,Clubul Sportiv Municipal şi Sport
Club Municipal…Iubitorul de sport, mai puţin familiarizat, nu face
diferenţa între cele două instituţii…Se distruge, astfel, plăcerea rivalităţii
sportive. Ce-ar fi fost dacă în fotbalul nostru, în loc de derbyul
Steaua-Dinamo, s-ar juca Steaua I- Steaua II ?! Cum ar percepe suporterii
întrecerea? Se putea găsi foarte bine o altă denumire, care să nu creeze
confuzii…
-Indiferent care e situaţia, 2011 a fost un an plin de
realizări pentru Sport Club…
-Da,
a fost un an relativ bun, din punct de vedere al performanţelor realizate de
sportivii şi antrenorii noştri. Sigur, toată lumea o are în vedere pe Bianca Perie, marea noastră speranţă la Olimpiada de anul
viitor, pe antrenorul său, Lucică Cucoş,
însă mai sunt şi alte rezultate care ne fac cinste.Mă gândesc la cele înregistrate
de săritoarea de la platformă Mara Aiacoboae, vicecampioană europeană de
junioare A, la Eusebiu
Diaconu, foarte aproape de o medalie la Europene
şi care va avea la dispoziţie trei turnee de calificare la Londra, la luptătorul de
greco-romane Constantin Bulibaşa, pregătit de un antrenor plin de har cum e
Sorin Tască, el însuşi participant la Mondialele poliţiştilor desfăşurate la
New York, unde a obţinut argintul, fiind întrecut
în finală de un fost campion olimpic…Sper ca anul următor să ne aducă
satisfacţii şi mai mari, dat fiind şi momentul olimpic, unic în activitatea
unui sportiv…
A
consemnat Leonard POPA
@
Interviu cu Ion ŞARBAN, director Sport Club Municipal Bacău
Intr-o vreme când unii încă mai bâjbâiau
după un rost în activitatea sportivă (sau şi-l confecţionau la ceas de taină), Ion Şarban (n.5 august 1967/Bacău), pe
atunci, antrenor de perspectivă la AS Letea, aducea la Bacău primele medalii mondiale la lupte, prin
Marian Bradea, în 1995…Modest şi cunoscut de către toţi ca “băiat bun”, Ion
Şarban nu a căutat armele pentru a escalada ierarhiile locale preconcepute,
fiind conştient ca, în cele din urmă, rezultatele vor vorbi de la sine…Si
trofeele pentru luptele băcăuane au
continuat să curgă umplând vitrinele de propagandă: zeci de medalii
internaţionale, peste 100 obţinute în întrecerile naţionale! Ion Şarban este astăzi
preşedintele Sport Clubului, dar câţi preşedinţi de cluburi se mai pot
mândri cu asemenea performanţe
anterioare funcţiei?! In 2001,
a primit titlul de antrenor emerit, în 2003 a absolvit Facultatea
de Educatie Fizică şi Sport din cadrul Universităţii băcăuane iar în 2008 a finalizat un masterat
în managementul
organizaţional…O “luptă” permanentă cu prezentul cabotin, dar şi cu
viitorul unui club de tradiţie aflat, însă, şi el sub vremi, vorba cronicarului..
-Domnule Ion Şarban, e la modă un
termen, descentralizare…Se poate
aplica în sport, e un fapt benefic performanţei?
-In momentul de faţă e o dilemă…Argumentele
sunt pro şi contra. Personal, consider că viabilă e găsirea unei soluţii de
mijloc. E adevărat că, afară, administraţia instituţională din toate domeniile
e trecută la municipalitate. In condiţiile specifice României, care din 4 în 4
ani, obişnuieşte să schimbe totul, în funcţie de rezultatul urnelor, s-ar
pierde, însă, din continuitate, s-ar schimba permanent strategiile iar performanţa
ar avea de suferit. Apoi, să nu scăpăm din vedere că majoritatea factorilor
locali s-au obişnuit să se pună pe treabă
abia în ultimul an de mandat…Ca şi cum, după trei ani de comă profundă,
dacă pacientul deschide un ochi, e gata refăcut şi bun de scos la plimbare! Din
fericire, la Bacău, s-a demonstrat că
municipalitatea poate trece peste unele diferenţe de principii şi a găsit resurse
pentru a sprijini inclusiv activitatea noastră, alocându-ne un punct termic pe
Strada Bucegi.Pornind de la acesta, putem planifica un centru sportiv chiar în
inima cartierului, ceea ce nu e puţin! Revenind la subiectul discuţiei, pot
afirma că o coordonare atât cu municipalitatea cât şi cu factorul central nu
poate fi decât benefică…Colaborarea să nu fie însă una de tip cal-călăreţ, ci sa aibă în vedere cântărirea
tuturor punctelor de vedere…
-La Bacău,
municipalitatea are, deja, propriul club…Nu e un impediment în calea unei
colaborări de substanţă, ca să zic aşa?
-Nu,
atâta timp cât privim lucrurile ca pe o concurenţă cinstită şi urmăm aceleasi
reguli ale jocului. In ultimă instanţă, sportivii noştri nu sunt ai Sport
Clubului, ai Primăriei sau ai Ştiinţei…, ci ai Bacăului! Trebuie să existe o
colaborare şi o rivalitate constructivă intre noi, acesta e mesajul pe care
doresc să-l transmit tuturor. In acelaşi timp, afirm cu tărie că Sport Clubul,
cu cei 60 de ani de fiinţare ai săi, e un club de elită, reprezentativ pentru
Bacău, şi nu va accepta niciodată să fie pepiniera altora. Pe undeva, e
deranjantă asemănarea de denumire între cele două cluburi băcăuane,Clubul Sportiv Municipal şi Sport
Club Municipal…Iubitorul de sport, mai puţin familiarizat, nu face
diferenţa între cele două instituţii…Se distruge, astfel, plăcerea rivalităţii
sportive. Ce-ar fi fost dacă în fotbalul nostru, în loc de derbyul
Steaua-Dinamo, s-ar juca Steaua I- Steaua II ?! Cum ar percepe suporterii
întrecerea? Se putea găsi foarte bine o altă denumire, care să nu creeze
confuzii…
-Indiferent care e situaţia, 2011 a fost un an plin de
realizări pentru Sport Club…
-Da,
a fost un an relativ bun, din punct de vedere al performanţelor realizate de
sportivii şi antrenorii noştri. Sigur, toată lumea o are în vedere pe Bianca Perie, marea noastră speranţă la Olimpiada de anul
viitor, pe antrenorul său, Lucică Cucoş,
însă mai sunt şi alte rezultate care ne fac cinste.Mă gândesc la cele înregistrate
de săritoarea de la platformă Mara Aiacoboae, vicecampioană europeană de
junioare A, la Eusebiu
Diaconu, foarte aproape de o medalie la Europene
şi care va avea la dispoziţie trei turnee de calificare la Londra, la luptătorul de
greco-romane Constantin Bulibaşa, pregătit de un antrenor plin de har cum e
Sorin Tască, el însuşi participant la Mondialele poliţiştilor desfăşurate la
New York, unde a obţinut argintul, fiind întrecut
în finală de un fost campion olimpic…Sper ca anul următor să ne aducă
satisfacţii şi mai mari, dat fiind şi momentul olimpic, unic în activitatea
unui sportiv…
A
consemnat Leonard POPA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu