Nu mai
suntem singuri pe lume!
Ne-am coborât nasul căţărat pe turlele îngâmfării. După acest
0-3 cu CSM-ul, trebuie să dormim noaptea cu lumina aprinsă. Nu mai suntem
singuri pe lume! Pentru mine, e limpede… Campionatul de volei feminin al
României e frate de sânge cu acordeonul lui Amalanci. Până acum, am stat doar
la clape, dar valorile pe care le tot vezi în ultimele sezoane se strâng şi se
înşiră ca burduful. Nu e greu să-ţi faci echipă competitivă în întrecerea
internă. Deschizi puşculiţa, smulgi câteva fete de la adversarul din faţă,
aduci (obligatoriu) o bulgăroaică, şi cu asta tragi la titlu…Ştiinţa a pierdut
în sala din Dragoeşti, la un scor pentru care o suspectez că a plecat de la Bacău pe jos, din cauza jucătoarelor
pe care le-a scăpat din colivie, fără să-i pară rău. A mai pierdut şi pentru că
un meci cu CSM-ul nu se câştigă doar cu blocajul (de jumătate din echipele
înscrise în campionat, da, poţi trece şi
aşa!) şi Ioana Baciu (voleibalista
capabilă să facă diferenţa)…De la gazde, m-a surprins Vujovic, care a arătat
într-un meci cât n-a arătat, la
Bacău , într-un campionat întreg. În rest, ceea ce ştiam.
Georgiana Faleş rămâne jucătoarea cerebrală, capabilă să rezolve ecuaţii cu tot
mai multe necunoscute, în timp ce Roxana Bacşiş-când se încăpăţânează- e
mangalul din fierul cu care îţi calci adversarul. Cât despre Kremena Kamenova
(poate, cea mai valoroasă stranieră care a evoluat sub bagheta lui Florin
Grapă), nu poţi spune decât că e jucătoarea după care şi acum suspină parchetul
din Sala Sporturilor. Noi n-avem decât o scuză demnă de luat în seamă: când
câştigi mereu, ţi se face dor şi de o bătaie de tobă în cinstea adversarelor!
Leonard POPA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu