Handbal (F): Ştiinţa Bacău-Ştiinţa Bucureşti 27-27 (13-13)
Ştiinţe egale
Deocamdată, nu putem mai mult…Ne urcăm în corcoduş
fără scară şi apoi alunecăm de pe ramurile umede. Ne priesc doar cele uscate. Infrângerile
cu Şcoala, Slobozia şi Galaţiul ne-au arătat că suntem la sfârşitul toamnei şi
am cules tot ce era de cules. Cu Ştiinţa Andreeii Trăilă- o excelentă jucătoare pe care Bacăul a avut-o în mână (în
2010-2011 a
fost în lotul lui CSM, în primul eşalon), dar a ţinut-o mai mult prin şi cu buzunarele sparte- am mai înţeles şi altceva. In oraşul lui
Bacovia, fericirea durează cu 5 secunde mai puţin. Timp suficient pentru ca
adversarul să renască şi să-ţi tuflească tortul de nunta. E frustrant să pierzi
victoria la spartul târgului, aşa cum s-a întâmplat cu fetele profesorilor Costel Oprea şi Giani Hornea, la ultima înfăţişare de pe teren propriu din actualul
sezon, când s-a decis, practic, soarta locului 5, acela despre care nu poţi
spune niciodată prea multe, nici de bine, nici de rău...Era mai îmbucurător,
parcă, şi mult mai incitant, dacă eram noi aceia care să fi reuşit performanţa
bucureştencelor. S-ar fi scris că am obţinut un punct. Aşa, senzaţia generală e
că am pierdut doua... Băcăuncele n-au jucat rău, ci în felul cum o fac întotdeauna,
când le iese jocul Corneliei Ţocu şi
Adinei Cârligeanu, iar Lacrămioara Cîlici nu ratează decât din
7 metri şi cele două contraatacuri pe care le face mereu cadou portarului
advers, ca pe un cal troian. Plac ochilor prin determinare, îi fac să se
închidă prin greşeli elementare. Nu ştiu cât e de profitabil un astfel de joc şi
până unde ţine. Cu aspirantele la promovare în prima divizie am văzut că nu. Ştiinţa
Bacău intră în iarnă cu parfum de trandafir, ca o femeie frumoasă pe
stradă, după care întorci capul, dar n-o întrebi cum o cheamă...
Leonard POPA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu