HANDBAL, Divizia A (F)
Patru paşi spre infinit…
Debut excelent al
handbalistelor de la Ştiinţa Bacău în noua ediţie
de campionat…După patru etape, patru victorii şi locul 3 în clasament, băcăuancele
fiind devansate doar la golaveraj. Ce-i drept, studentele au beneficiat şi de o
programare avantajoasă, întâlnind doar adversari cu care, fie am împărţit
victoriile (Rapid, HCF Piatra-Neamţ), fie i-am tot spulberat de câţiva ani încoace
(Univ.Târgovişte, Spartac Bucureşti). Dincolo de rezultate, îmbucurător este
jocul, pe alocuri, încântător al elevelor profesorilor C.Oprea şi C.Hornea. O bună circulaţie a mingii (fără poziţii
“moarte”) şi o viteză de joc în creştere fac din Ştiinţa o formaţie de care se
va ţine seama în acest campionat şi, de ce nu, una aflată în căutarea surprizelor.
Fără o politică de transferuri capabilă să forţeze obiective deosebite, echipa
băcăuană s-a plasat de-a lungul ultimelor sezoane în ipostaza unei grupări
aflate în permanentă aşteptare…Aduse de foarte tinere la Bacău, jucătoarele de
astăzi ale Ştiinţei au fost “aşteptate”, de la un an la altul, să ajungă la
treptele maturităţii sportive. Lăcrămioara
Cîlici, Adina Cârligeanu, Bianca Dospinescu, Cornelia Ţocu, Mirela Vîlcu
sunt handbalistele care atrag cel mai mult atenţia şi, spre lauda lor, în cele
4 etape disputate până acum, nu au dezamăgit. Mai mult, am remarcat la 7-le băcăuan o bună adaptare la momentele
jocului, iar faptul că fetele pot evolua foarte bine şi pe alte posturi decât
pe cele în care s-au consacrat, fără ca aceasta să semene a improvizaţie (cazul
Lăcrămioarei Cilici, trecută centru,
de pe extremă) e semnul unui potenţial insuficient exploatat
până acum. In creştere valorică s-au arătat şi cele două extreme, Mădălina Roşu şi Paula Ababei, semnatare mai mereu pe lista marcatoarelor. Cert este
că Ştiinţa nu mai pare deloc echipa
aflată iremediabil şi definitiv la vârsta junioratului, în ciuda determinării
care nu i-a lipsit în niciun campionat. Handbalul feminin băcăuan, graţie
tradiţiei sale excepţionale, merită mult mai mult decât un loc de mijloc în eşalonul
secund! In urmă cu trei ani, această realitate părea că fusese înţeleasă de
toată lumea, dar în loc ca fosta CSM
Bacău 2010 să fie considerată un început al regăsirii de sine, proiectul a
sfârşit lamentabil. Ştiinţa a rămas să ardă, pe mai departe, de una singură, ca o
lumânare de seu, în dreptul unui trecut strălucitor, “înmormântat” în amintiri
şi cronici îngălbenite...Dar, cât timp e lumină, există şi speranţă.
Leonard POPA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu