interviu cu handbalista Loredana MATEESCU (Gdynia/ POLONIA)

            Necunoscute, foarte puţin urmărite- chiar şi de cei care au obligaţia să o facă-  fetele noastre din  diaspora handbalistică îşi iau misiunea în serios, contribuind, nu o dată, decisiv la afirmarea formaţiilor de club în care activează. Impânzite în majoritatea campionatelor- mari sau mici- europene, handbalistele române intră pe teren cu aceeaşi determinare cu care o făceau şi acasă, cucerind inimile fanilor şi dreptul la atenţia celor fără idei preconcepute. România din afara graniţelor nu e mai puţin talentată sau dornică de prim-plan. In periplul nostru european, din Cipru şi Grecia, până în Spania, Portugalia şi Feroe, ne-am oprit în… Polonia, la Gdynia, acolo unde am întâlnit-o pe Loredana MATEESCU (n.23.02.1984/ Curtea de Arges/ middle back), una dintre vedetele echipei locale, campioană naţională şi participantă în Cupa Cupelor…

Leonard POPA

-Care ar fi parcursul competiţional al Loredanei Mateescu în campionatul intern?

-Anii de juniorat i-am petrecut jucând la CSŞ Pitesti. Primul antrenor a fost domnul Cătălin Gheţie. Perioada de seniorat am început-o la Constanţa, avându-l antrenor pe Dumitru Muşi (actualul antrenor de la HCM Roman-n.n.), căruia îi multumesc şi acum pentru tot ceea ce m-a învăţat şi trebuie să recunosc că datorită dânsului sunt jucătoarea de astăzi. Tomis Constanţa a fost ca a doua casă a mea. Am evoluat 5 ani la această echipă, după care am plecat un sezon în Turcia şi am revenit încă doi ani tot la Constanţa. De acolo m-am transferat, la începutul sezonului trecut în Polonia…

-Cum de ai ajuns în Polonia, în timp ce majoritatea handbalistelor de la noi  preferă campionatele occidentale?

-Echipa la care evoluam, Tomis Constanţa, avea probleme financiare de un an şi jumătate. Mi-a fost foarte greu să plec, dar Vistal Laczpol Gdynia a insistat mai mult de jumătate de an să vin în Polonia. Am apreciat insistenţa lor şi mi-am propus să încerc, chiar dacă nu era o echipă din campionatele occidentale. De asemenea, m-a încântat faptul că se lupta pentru titlu în campionat, pentru Cupa Poloniei, participând şi în  cupele  europene.

-E un campionat pliat pe valenţele tale sportive sau te gândeşti la altceva, în perspectivă?

-Dorinţa mea este să joc la echipe de top,  să iau parte la întrecerile din Champions League, ceea ce până în momentul de faţă am jucat doar în calificări. In perspectivă, îmi doresc ceva mai mult, deşi momentan sunt mulţumită de performanţele avute cu formaţia poloneză.

-Ai sentimentul că Federaţia urmăreşte evoluţiile handbalistelor noastre care activează în afara ţării? Te-a căutat cineva vreodată de la forul de specialitate?

-Probabil, Federaţia urmăreşte evoluţiile anumitor jucătoare. Sunt foarte multe handbaliste care joacă în alte ţări şi, chiar dacă în trecut au fost selecţionate în naţională, în momentul de faţă nu se mai gândeşte nimeni la ele. Cred că pentru selecţionerul naţionalei este mai usor şi mai sigur să urmărească evoluţia jucătoarelor din campionat. In 2006, am fost şi eu selecţionată la prima reprezentativă, în  lotul lărgit, pentru  Trofeul Carpaţi, dar la sfârşit de sezon, am semnat un contract de un sezon cu echipa din Turcia, Üsküdar Belediyesi,  şi de atunci nu am mai fost chemată la naţională.

-Ce are în plus handbalul polonez faţă de cel românesc? Ce îi lipseste?

-Campionatul românesc, după părerea mea, este mult mai puternic decât cel polonez. In campionatul românesc, echipele sunt mai echilibrate valoric şi ca atare, meciurile sunt de altă valoare. In campionatul polonez, doar primele 5 formaţii se bat pentru locurile fruntaşe.

-De curând, aţi câştigat într-o manieră de senzaţie primul joc din Cupa Cupelor, cu spaniolelele de la Bera Bera, 32-20...Cum caracterizezi partida, din punctul tău de vedere?

-Da.Din fericire, am castigat lejer primul meci cu Bera Bera. Sincer, nu ne aşteptam să fie atât de uşor. Mai jucaseram cu ele la turneul de calificare pentru Champions League, unde Viborg a fost cea care ne-a eliminat. Ne aşteptam la o replică mai bună din partea lor, ţinând cont că ne ştiau stilul de joc. A fost un meci frumos, dar-surprinzător- adversarele au cedat în repriza a doua,  când  datorită greşelilor tehnice pe care le-au făcut,  noi am putut să desfăşurăm  uşor contraatacul. Am câştigat acest meci, dar mai avem de jucat returul în  Spania şi sunt sigură că acolo va fi un meci foarte diferit de cel din Polonia.

-Cât de departe crezi că puteţi ajunge în această competiţie, în care au mai rămas Volgograd, Hypobank Viena...?

-Obiectivul nostru pentr cupele europene este să ajungem cât mai sus. Ne aşteptăm ca următoarea etapă să nu fie aşa de facilă ca  până acum, dar ne dorim foarte mult să ajungem să jucăm una dintre finale. Am vazut rezultatele şi,  într-adevăr,  echipele care au mai rămas în competiţie  sunt, din punct de vedere financiar, mai puternice decât noi. Sperăm să le facem faţă prin evoluţia  din teren.

-Cum percepi de acolo înfrângerea Oltchimului în prima etapă a Ligii Campionilor, acasă, cu Ferencvaros?

-Din păcate, nu am putut să văd live meciul Oltchimului, la aceeaşi oră am avut meciul cu Bera Bera, dar mi-a părut rău pentru  înfrângerea suferită. Personal, eram foarte sigură că Oltchim va câştiga acest meci,  deşi intuiam că va fi un meci foarte strâns, aşa cum a şi fost. Am citit ce au declarat fetele şi înţeleg că nu le-a fost uşor să joace când au văzut că tactica pregatită nu le-a ieşit în meci, aşa cum le-a ieşit la antrenament. Le doresc mult succes în continuare,  sunt sigură că mai au multe de spus în meciurile viitoare.

-Cu cine dintre handbalistele române mai ţii legătura?

-Am foarte multe prietene handbaliste, cu care mai păstrez legătura,  cum ar fi Mihaela Pîrîianu, Ramona Ştefan ( Ploieşti), Aneta Barcan (Bucureşti) ,Cristina Strungaru Rusali (Constanţa), Oana Cîrstea (Braşov), Petrescu Diana, Gabriela Szabo, Ştefania Lazăr (Deva), Geta Vîrtic, Alexandra Cazacu, Diona Avram (fosta jucătoare a Constanţei)…şi ar mai fi câteva nume, îmi cer scuze dacă am omis pe cineva  Majoritatea sunt foste colege de echipă, alături de care am evoluat la Constanţa…

.