Cui foloseşte?

Cui foloseşte?

…Handbalul feminin băcăuan încheie campionatul cu o nedorită contraperformanţă. Ceea ce era doar o supoziţie, în tur, a căpătat conturul unei realităţi, la sfârşitul sezonului. CSM BACẶU a retrogradat de pe ultima poziţie, neavând nici măcar şansa unor jocuri de baraj, aşa cum s-a întâmplat cu SCM Craiova (“lanterna” toamnei), care, cu o singură mutare, în pauza competiţională (transferarea Roxanei Gatzel-Han, de pe banca de rezerve a Oltchimului) s-a salvat la pas, câştigând confortabil toate jocurile supravieţuirii… O amărăciune şi mai mare provine din faptul că formaţia băcăuană a beneficiat de un lot, în general, valoros, cu mult peste valoarea unor echipe care vor continua să joace în primul eşalon. Cauzele sunt multiple şi profunde, iar vina ar trebui împărţită în mod egal între toţi factorii responsabili ai clubului, conducători, antrenori, jucătoare… Aşa cum se întâmplă într-un moment delicat, săgeţile înveninate au început să fie aruncate  dintr-o parte în alta, fiecare tabără având propriile argumente. Conducerea nu mai vrea să onoreze- integral- contractele, susţinând că nu poate finanţa un eşec, handbalistele au plecat care încotro, ameninţând cu acţionarea în instanţă. Fiecare caută să-şi valorifice din plin partea de adevăr, neadmiţând nici măcar o frântură din punctul de vedere al celeilalte părţi. Logic şi natural ar fi fost ca, pornind de la rezultate şi de la exprimarea individuală a fiecărei jucătoare, conducerea clubului, după o consultare absolut obligatorie cu antrenorii, să tragă o concluzie şi o linie contabilă fără echivoc. Să o spunem din capul locului: nu toate jucătoarele au avut aceeaşi atitudine sportivă în decursul campionatului. Unele au excelat prin apatie şi indiferenţă, considerând că au descins la Bacău ca în sala de aşteptare a gării unui  nod feroviar. Nu le vom nominaliza, dar în cele mai multe meciuri s-a văzut că echipa este văduvită de extreme, de agresivitate în apărare, de relaţia cu pivotul…Jumătate de sezon, am stat, practic, într-un singur portar (Parhomenko), am evoluat fără un coordonator veritabil, în ianuarie, singura jucătoare care a acceptat să vină la Bacău, pe acest post,  fiind Amelia Busuioceanu, intrată în conflict cu fosta sa formaţie, HCM Roman… Au fost, însă, şi câteva reuşite individuale care au atras atenţia, nu numai suporterilor locali: paradele de senzaţie ale Cristinei Sîntămărean (revenită cu succes între buturi, după o lungă perioadă de indisponibilitate), aruncările Radinei Krumova, o jucătoare de 9 metri excelentă, care a trecut repede peste handicapul de a fi jucat câtiva ani în anonimul campionat al Greciei, devenind una dintre favoritele spectatorilor… Ambiţia şi dorinţa celor două jucătoare de a continua la Bacău şi în sezonul următor le recomandau vizorului conducerii de club. Cu ele şi cu încă doua-trei fete din lotul avut la dispoziţie (mă gândesc, în primul rând, la Szabo, Mănăilă şi Amoagdei)  s-ar fi putut închega un nucleu valoros, căruia să i se încredinţeze obiectivul de revenire în prima divizie. Din păcate, măsurile  hotărâte de administraţie au lovit nenuanţat tot colectivul, evitându-se, dintr-o pudoare excesivă, orice ierarhizare. Bineînţeles, pentru cele în cauză, o astfel de decizie nu a făcut altceva decât să le amplifice la maximum sentimentul frustrării… Şi aşa, în loc să aibă o perspectivă clară asupra celor ce vor urma, CSM Bacău s-a trezit în situaţia de a nu mai şti pe cine contează, dacă  se va număra sau nu, în sezonul următor, printre formaţiile cu obiective precise. Bănuim că o asemenea stare de lucruri confuză nu surâde nimănui şi prelungirea sa ar fi un nonsens. Bacăul, cu două echipe în eşalonul secund, cu amintirea anilor săi de glorie handbalistică, nu-şi poate propune doar o simplă participare, o bătută pe loc din care să nu desluşeşti decât zgomotul blacheurilor… Astfel de abordări ale performanţei ar fi inutile şi n-ar putea decât să ne facă să ridicăm din umeri, nedumeriţi: cui i-ar folosi?!

Leonard POPA